Asigurarea Creditelor

1. Coordonate teoretice ale riscului bancar

1.1 Definirea riscului bancar

Evoluţia vieţii economice demonstrează că incertitudinea, riscul sunt prezente la tot pasul, însoţesc toate actele sau faptele economice. Rolul ştiintei economice nu este de a înlătura incertitudinea, riscul, ci de a furniza informaţii cât mai numeroase şi mai veridice, astfel încat agenţii economici să cunoască şi să stăpânească cât mai bine regulile jocului într-o economie liberă.

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte noţiunea de risc ca fiind „acea posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă”, iar cea de incertitudine reprezintă „starea de nesiguranţă, îndoială, ezitare, schimbare a unui fenomen”.

În literatura de specialitate sunt exprimate numeroase puncte de vedere şi moduri de interpretare a noţiunilor de risc şi incertitudine în cadrul oricărui sistem economic. Putem vorbi de două mari categorii de riscuri în orice sistem economic: riscuri dependente, care reflectă voinţa sau cunoştinţele omului şi riscuri independente, în care omul nu este cel care condiţionează şi favorizează producerea unor pagube.

Riscul este parte componentă a vieţii economico-sociale, el regăsindu-se sub forma riscurilor comerciale (risc concurenţial, riscul de preţ, riscuri sociale, riscuri financiare şi riscuri ale producţiei).

În activitatea pe care o desfăşoară orice bancă într-o economie de piaţă, aceasta se confruntă cu probleme de risc şi incertitudine. Scopul activităţii băncilor, ca societăţi comerciale, este maximizarea profitului în condiţiile minimizării riscurilor. Cum relaţia risc-profit este indisociabilă, trebuie ca băncile să-şi asume o doză oarecare de risc, cu condiţia ca mărimea acestuia să fie menţinută în limite controlabile. Riscul există permanent, el insoţeşte ca o umbră toate operaţiunile băncii şi se produce sau nu în funcţie de condiţiile care i se oferă.

Banca este un intermediar între deponenţii care au fonduri de plasat şi doresc o utilizare cât mai eficientă a acestora şi clienţii potenţiali care sunt în căutarea resurselor indispensabile funcţionării şi dezvoltării afacerilor lor. În consecinţă, operaţiunile de credit efectuate de bancă au la bază prudenţa bancară ca principiu fundamental de politică bancară ce caracterizează întreaga activitate. Prudenţa bancară presupune ca în primul rând, procesul de luare a deciziei de creditare să se bazeze pe cunoaşterea şi înţelegerea activităţii clienţilor săi.

Riscul bancar este probabilitatea ca într-o tranzacţie să nu se obţină profitul aşteptat şi chiar să apară o pierdere.

Riscul bancar are două componente :

a) Incertitudinea privind producerea unui eveniment în viitor;

b) Expunerea la pierdere.

Dacă nu se manifestă ambele componente, nu putem vorbi despre risc. De exemplu, o bancă ce acordă un împrumut se confruntă cu incertitudinea rambursării la scadenţă, chiar dacă există garanţia, datorită posibilităţii reducerii valorii acesteia în timp şi/sau a mărimii costurilor de execuţie a acesteia. Banca îşi asumă riscul deoarece este expusă la incertitudine. Putem afirma că riscul descrie situaţiile prin care factorii externi sau interni băncii acţionează de o manieră imprevizibilă asupra valorii de piaţă a acesteia.

Băncile işi configurează un profil propriu de risc, stabilind obiectivul şi strategia pentru fiecare risc semnificativ. Băncile stabilesc tipurile de riscuri pe care sunt pregatite să le asume, precum şi pragul de la care un risc este considerat semnificativ.

1.2. Riscurile semnificative din activitatea bancilor

Riscurile semnificative sunt riscuri cu impact însemnat aspra situaţiei patrimonale şi/ sau reputaţionale a băncilor. O posibilă structură a riscurilor bancare semnificative cuprinde: