Asistența maternală pentru copiii cu dizabilităț

INTRODUCERE

În legislația română, serviciile sociale sunt definite drept „ansamblul complex de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii și depășirii unor situații de dificultate, vulnerabilitate sau dependență pentru prezervarea autonomiei și protecției persoanei, pentru prevenirea marginalizării și excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale și în scopul creșterii calității vieții”.

Actuala legislație, elaborată de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei a dorit să realizeze un cadru general de organizare și gestionare a serviciilor sociale adresate tuturor persoanelor aflate în situații de vulnerabilitate .

În prezent, programul de reformă în domeniul asistenței sociale și, implicit, a sistemului de servicii sociale, se află în plin proces de implementare. Se are în vedere crearea unui nou cadru instituțional, înființarea Inspecției Sociale și a Observatorului Social, modificarea și completarea legislației secundare, toate aceste obiective fiind prevăzute în proiectul unui nou act normativ referitor la sistemul național de asistență socială.

Psihologia copilului și factorii care influențează comportamentul acestora încă de la naștere a constituit subiect de cercetare pentru multe domenii de activitate. Încă din cele mai vechi timpuri copiii abandonați erau duși în centre de plasament.

Această măsură era luată de stat ca un adăpost ajungând în scurt timp să creeze probleme. Banii alocați acestor adăposturi erau de cele mai multe ori prea puțini, lipsa hranei, a utilităților, a modelului parental și influențele unei societăți care îi marginaliza au creat adevărate lupte pentru supraviețuire.

Mulți ani mai târziu, odată cu apariția științelor socio-umane, cercetătorii au început să analizeze comportamentul uman ajungând la concluzia că, perioada copilăriei își pune amprenta în formarea personalității individului. Secolul XXI aduce modificări legislative în domeniul protecției copilului prin îmbunătățirea calității vieții copiilor aflați în dificultate.

Cea mai importantă schimbare o constituie înlocuirea măsurii de plasament instituțional cu cel familial, sau plasamentul la asistent maternal. Studiul de față analizează modificările comportamentului la copiii care au fost mutați din centre de plasament, familii naturale sau alte situații la asistenți maternali profesioniști.

Cercetarea diferitelor cazuri, fiecare caz fiind unic în felul său, relevă eficiența serviciilor aduse în sprijinul copiilor aflați în situații de risc.

Am ales această temă deoarece consider că acești copii cu dizabilități necesită mai multă atenție, mai mult sprijin din partea societății, din partea persoanelor specializate. Din păcate, acești copii trăiesc într-o lume aparte, nu pot comunica și relaționa cu cei din jurul lor, fără ajutorul unor specialiști, a unor îngrijiri speciale.

Tema studiată și analizată în această lucrare este „Asistența maternală a copiilor cu dizabilități”. Motivele pentru care am ales această temă sunt diverse și le voi prezenta succint în cele ce urmează. Ceea ce m-a determinat să aleg acest subiect au fost cazurile de încredințarea a copiilor cu dizabilități, la asistenți maternali profesioniști din județul Maramureș.

Observând periodic persoane, întâmplări și evenimente legate de subiectul asistenței maternale, de modul cum sunt educați, îngrijiți acești copii, mi-am propus să aprofundez într-o cercetare elaborară pe această tematică. Am considerat problematica asistenței maternale un subiect incitant, în același timp relevant pentru asistența socială. Scopul acestei lucrări este de a vedea dacă acești copii cu dizabilități sunt la fel de bine îngrijiți, crescuți ca niște copii normali.

În acest scop am realizat în primul capitol o introducere în contextul general, național al asistentei sociale în protecția copilului și am clarificat noțiunea de asistent maternal profesionist, am descris criteriile și etapele atestării, precum și particularitățile copilului ca persoană asistată.

În capitolul doi am realizat un studiu în care sunt prezentate ipotezele și obiectivele cercetării, metodele de cercetare folosite, descrierea cercetării și interpretarea datelor, și sunt prezentate unele cazuri.

Capitolul al treilea cuprinde noțiuni legate de metodologia cercetării și intervenției. Datele studiului au fost culese prin metoda interviului și tehnica studiului de caz, completate cu observația participativă și documentarea teoretică.

În ultima parte a lucrării, am prezentat principalele concluzii rezultate în urma documentării și cercetării empirice.

Copiii indiferent de starea lor de sănătate fie dobândită genetic fie apărută pe parcurs, reprezintă în esență viitorul societății în care trăim. Noi cei maturi, pentru rezultate cât mai eficiente avem datoria de a-i proteja și de a le oferi sprijin și condiții optime în tot ceea ce fac.

Copii cu dizabilități sunt multe ori o victimă a societății în care trăim, fapt care duce de multe ori la marginalizarea, la respingerea acestora. Acest lucru se dorește a fi evitat prin îmbunătățirea serviciilor de asistență socială, încercând să se evite pe cât posibil instiuționalizarea.