Aspecte ale Misunii Bisericii in Societatea Contemporana

Extras din licenta Cum descarc?

INTRODUCERE
Inainte de inaltarea sa la cer, Mantuitorul le-a dat apostolilor porunca de a raspandi Evanghelia la toata faptura (Mc. 16, 15-16) si de a invata toate neamurile, botezandu-le in numele Sfintei Treimi (Mt. 28, 19-20). Aceasta porunca a Mantuitorului Hristos a constituit baza misiunii crestine, misiune care are ca scop, prin propovaduirea Evangheliei mantuirii si prin invatarea neamurilor, formarea de ucenici ai lui Hristos.
De-a lungul timpului crestinismul a adoptat noi forme si modele de misiune, in functie de profilul cultural al spatiului geografic in care isi desfasurau activitatea si de necesitatile oamenilor carora li se adresa mesajul Evangheliei. Astfel, in primele secole crestine misiunea Bisericii a avut de confruntat un spatiu cultural elevat, antichitatea greco-romana, in care filozofia platonica, aristotelica, stoica, epicuriana, uneori chiar nihilista, juca un rol important. Primii crestini au avut o dubla atitudine in ceea ce priveste filozofia timpului lor. Pe de o parte, au respins-o categoric - atitudinea lui Tertulian, care insa nu a gasit un spatiu vast in gandirea crestina, pe de alta parte, si-au impropriat acele sisteme etice care erau in consonanta cu principiile etice crestine (morala stoica) sau au imprumutat termeni si concepte din filosofia platonica sau aristotelica, dandu-le un continut crestin (terminologia trinitara). Teologi precum Clement Alexandrinul sau Origen au considerat ca filosofia era pentru neamuri ceea ce era Scriptura Vechiului Testament pentru iudei - un pedagog catre Hristos, neezitand sa spuna ca Logosul era prezent la fel de viu si lucrator in filozofia greaca ca si in Legea lui Moise. Aceasta atitudine a fost specifica majoritatii Parintilor Bisericii din perioada post-apostolica. Ei au tinut cont de specificul cultural, social, politic, economic al spatiului in care propovaduiau, astfel ca mesajul Evangheliei pe care il vesteau nu a parut ca o invatatura noua, ci ca o desavarsire, ca o implinire a omului, care cauta Adevarul. Crestinismul, cel putin pana in secolul al IV-lea (mai precis 313, cand imparatul Constantin a dat libertate religioasa crestinilor), a fost perceput de noii convertiti ca raspunsul la cautarile lor spirituale. 
Daca metodologia misionara a Sfintilor Parinti ai primelor secole crestine era aceea de a cunoaste si considera realitatile concrete, palpabile, istorice in care isi desfasurau activitatea, metodologia misionara contemporana nu trebuie sa faca abstractie de acest principiu. Multe din realitatile sociale, politice, economice, culturale nu prezinta in fond nicio noutate pentru crestinism, ci doar in forma de manifestare ele sunt diferite. Dar, de asemenea, multe din realitatile contemporane sunt adevarate provocari la adresa crestinismului, si, in acest punct, metodologia misionara crestina trebuie in permanenta adaptata la noile situatii, deoarece omul contemporan este o realitate concreta, care traieste intr-un anumit spatiu si timp, neputand fi confundat cu omul antichitatii grecesti, sau cu cel al antichitatii tarzii, nici cu omul medieval sau de la inceputul Evului mediu. Omul contemporan traieste intr-o epoca in primul rand instabila, in care valorile universale nu mai sunt recunoscute, in fapt, pentru omul modern, sau omul recent cum il numeste Horia Patapievici, nu mai exista valori universale, totul fiind pus pe seama relativului, contingentului, subiectivismului si, in cele din urma sfarsind in inexistenta.
Misiunea crestina, trebuie deci sa tina seama de aceste realitati, pentru ca omul modern este de fapt, cel caruia Biserica ii adreseaza mesajul. Biserica nu se adreseaza omului din antichitate sau din Evul mediu, ci se adreseaza omului contemporan. De aceea ea trebuie sa tina seama de profilul cultural, social si spiritual al omului de astazi, realitatile omului antic sau medieval putandu-i furniza numai modele, principii sau anumite norme calauzitoare, insa in niciun caz metode gata facute, precise. Nici chiar dogmele Bisericii nu pot fi tratate ca definitii in sensul ca in ele Adevarul divin s-ar epuiza. Dogmele nu sunt decat niste jaloane, borne, niste indicatoare, care, chiar daca ar fi cele mai bune, ele raman totusi indicatoare, care nu sunt Adevarul, caci Adevarul este in cele din urma inefabil, de necuprins in concepte sau definitii, ci sunt calea spre acest Adevar transcendent personal, care este Hristos Fiul lui Dumnezeu Celui Viu. Dogmele reprezinta deci ceea ce Biserica a experiat ca Adevar, iar aceasta experienta a Bisericii, care poarta numele de Traditie, trebuie sa anime misiunea Bisericii in contemporaneitate. 
Lucrarea de fata, intitulata "Aspecte ale misiunii Bisericii in societatea contemporana", incearca sa prezinte cateva probleme cu care Biserica se confrunta astazi. Dupa cateva precizari ecleziologice despre natura Bisericii, despre importanta localului, in speta a parohiei, pentru misiunea crestina, se continua cu o prezentare a modernitatii si a caracteristicilor sale. Subcapitolul "Lectura socio-teologica a modernitatii" este de fapt o interpretare din punct de vedere teologic a cartii lui Horia Roman Patapievici, Omul recent, care la randu-i interpreteaza modernitatea prin prisma intrebarii ce se pierde atunci cand ceva se castiga. 
In capitolul III, inainte de a prezenta proiectul Miscarii ecumenice, am tratat o problema cu care societatea de astazi se confrunta, si care nu mai poate fi abandonata in cercetarea teologica, si anume pluralismul religios contemporan, alegand pentru aceasta trei tipuri de viziuni al cardinalului medieval Nicolaus Cusanus - care aduce in prim plan pe Logosul ca interpret al diversitatii religioase, pe francezul Rene Guenon - teologul convergentei traditiilor si pe romanul Andre Scrima - teologul ospitalitatii metafizice, al "deschiderii centrate" pe Logosul-Hristos, militantul pentru un ecumenism al contemplativilor.
Capitolul IV trateaza despre o problema actuala, inca in curs de dezbatere, si anume problema religiei in spatiul public european, fenomenul secularizarii ca "iesire din religie", contributia teologiei sociale la dialogul cu societatea contemporana, asa-numita doctrina sociala a Bisericii, care, in Biserica Ortodoxa se afla inca pe primele trepte ale dezvoltarii ei teoretice, problema ecologica ca problema teologica, si nu in ultimul rand, problema economica, foarte acut dezbatuta astazi, si crestinismul.


Fisiere in arhiva (1):

  • Aspecte ale Misunii Bisericii in Societatea Contemporana.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 10 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!