Aspecte Generale Privitoare la Infracțiunea de Viol

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVITOARE LA INFRACŢIUNEA DE VIOL

1.1. Apariţia şi evoluţia violenţei sexuale asupra femeii

Încă din perioada antichităţii, victima unor acte oprite sau a unor infracţiuni a fost întotdeauna în atenţia celor care administrau justiţia, chiar şi în forma ei cea mai primitivă. Evoluţia socială a dus la pierderea caracterului privat de către justiţie şi anume a răzbunării individuale, compensarea sau restituirea forţată etc., iar organele statului care sunt mereu mai puternice au luat justiţia în propriile mâini.

Odată cu aceasta, figura centrală a dramei judiciare devine infractorul, lăsând de cele mai multe ori marginalizată persoana victimei. În perioada contemporană, cele mai multe infracţiuni sunt urmărite din oficiu, dar există unele infracţiuni care se judecă doar la plângere prealabilă a individului lezat, iar victima are dreptul să se constituie parte civilă, situaţia sa fiind separată de cea a infractorului.

După 1989, în România, datorită transformărilor care au avut loc, unele elemente antisociale şi-au creat convingerea că democraţia semnifică libertate totală, libertatea care îţi dă dreptul de a face ce vrei, fapt care a dus la o creştere importantă a lipsei de respect faţă de lege, acest lucru contribuind la amplificarea fenomenului infracţional.

Fenomenul infracţional judiciar actual rezultă din condiţiile economico-sociale caracteristice perioadei de tranziţie, din înţelegerea greşită a drepturilor şi libertăţilor civile de către unele persoane interesate de obţinerea unor profituri prin eludarea legii, precum şi a tendinţelor elementelor infractoare de a profita de orice împrejurare pentru a obţine avantaje materiale ilicite.

Dintre persoanele care prezintă un grad mare de vulnerabilitate victimală, alături de copii şi persoane în vârstă, face parte şi femeia, date fiind caracteristicile sale bio-constituţionale şi psiho-comportamentale specifice femeii.

Feminitatea, prin tradiţie, desemnează o serie de trăsături precum: sensibilitate, fineţe, activitate ordonată, sentimente deosebite, inteligenţă analitică, aptitudini educaţionale. Tot prin tradiţie însă, poziţia femeii în raport cu cea a bărbatului a fost defavorizată în ceea ce priveşte locul şi rolul ei în sistemul activităţii familiale şi sociale.

Femeia, de-a lungul timpului, a fost nevoită să suporte multe variante de umilire, desconsiderare şi maltratare şi toate acestea ca urmare a unor norme socio-culturale acceptate şi promovate de grupurile şi microgrupurile de apartenenţă. Formele de agresiune sexuală la care a fost supusă femeia au variat de la o cultură la alta, de la o etapă istorică la alta, de la forme mai uşor agresive până la forme violente, fizic şi psihic traumatizante. Uneori, femeia a trebuit să suporte pedeapsa fizică (bătaia), din partea tatălui sau a soţului ca pe ceva normal, alteori a trebuit să accepte izolarea, acoperirea totală a corpului, inclusiv a feţei, alteori a trebuit să suporte incomodităţile centurilor de siguranţă şi nu de puţine ori a trebuit să suporte consecinţele obiceiurilor sociale privind conduita bărbatului pentru deflorarea femeii.