Aspecte privind strategiile bancare într-o economie modernă

Introducere

Imaginea actuală a sistemului bancar românesc a fost conturată, în primul rând, de deschiderea economiei româneşti, fapt ce a determinat ajustarea sistemelor de operare la cerinţele şi practicile internaţionale. Băncile s-au dezvoltat şi şi-au adaptat oferta în funcţie de cerinţele impuse de impactul factorilor exogeni asupra economiei reale, precum şi de presiunea din ce în ce mai evidentă a concurenţei pe piaţa financiar – bancară din România. În consecinţă, evoluţia sistemului bancar românesc, s-a caracterizat concret prin dezvoltarea şi diversificarea produselor şi serviciilor bancare, creşterea vitezei şi diversificarea instrumentelor de decontare, modernizarea sistemului de evidenţă şi control, informatizarea sistemelor de transmitere a datelor de natură contabilă, statistică şi chiar a celor privind procesul de transfer. De asemenea, eforturile de capitalizare, precum şi presiunea concurenţială au determinat băncile să-şi creeze sau să-şi modernizeze reţeaua teritorială, sistemul bancar fiind, din acest punct de vedere, principalul investitor în construcţiile din România.

Dezvoltarea tehnică şi pătrunderea pe scară largă a informaticii în activitatea bancară au dus la apariţia unor servicii bancare, care fac posibilă derularea tranzacţiilor în alte condiţii decât cele clasice, care impuneau prezenţa clienţilor la ghişeul băncii. Aceste aspecte vor duce în timp la restructurarea băncilor şi a unităţilor bancare .

Băncile comerciale utilizează intensiv sistemele computerizate de gestiune, principalele funcţii îndeplinite de aceste sisteme fiind: crearea, actualizarea şi menţinerea conturilor clienţilor; calcularea dobânzii de încasat sau de plătit; gestionarea computerizată a tranzacţiilor efectuate prin distribuitoarele automate de numerar (ATM) şi prin sistemul transferului electronic al fondurilor la locul vânzării; efectuarea de calcule sau evidenţe proprii privind contabilitatea băncii; încadrarea în cerinţele stabilite prin regulamentele băncii; emiterea scrisorilor şi a cecurilor şi expedierea acestora la clienţi; interpretarea datelor statistice, în scopul susţinerii activităţilor operaţionale din bancă. Informaţiile referitoare la vânzări, asigurări şi cotarea ipotecilor pot fi obţinute rapid pentru client, prin intermediul diferitelor sisteme computerizate.

Nu este mai puţin adevărat că evoluţia atât de rapidă a sistemului bancar a adus cu sine, în contextul desfăşurării evenimentelor de natură economică, politică, socială sau culturală ce au jalonat traseul României în această perioadă, şi elemente negative care au lăsat o umbră asupra băncilor româneşti, atât pe plan intern, cât şi, uneori, în relaţiile acestora cu celelalte sisteme bancare din Europa sau din lume. Din acest punct de vedere se cuvine a se menţiona că sistemul bancar este o componentă a economiei naţionale, calitatea şi nivelul de dezvoltare ale acesteia determinând, pe de o parte, caracteristicile sale, iar pe de altă parte, poziţia ocupată de către băncile româneşti în matricele de evaluare a riscului operaţional pe care băncile şi instituţiile de evaluare financiară le determină.

Astfel, anumite evoluţii negative constatate în băncile româneşti se explică, pe de o parte, prin însuşi ritmul de evoluţie a sistemului bancar, ritm care a surprins băncile nepregătite dintr-un punct de vedere mai puţin cercetat şi căruia i s-a dat mai puţină importanţă în mediile din afara sistemului: insuficienţa personalului calificat şi, mai ales, insuficienţa la nivelul întregului sistem a managerilor profesionişti de bancă. Băncile româneşti de la sfârşitul anului 1989 dispuneau, probabil, de personal suficient, iar pregătirea acestuia satisfăcea în acel moment necesităţile profesionale. Evoluţia ulterioară a sistemului bancar, a impus însă, implicarea unui număr din ce în ce mai mare de salariaţi fără o experienţă anterioară corespunzătoare, ce au procedat la acumularea şi perfecţionarea din mers a cunoştinţelor profesionale, în vederea satisfacerii noilor cerinţe apărute ca urmare a deschiderii economiei româneşti şi reluării relaţiilor de piaţă.

Lucrarea prezentă urmăreşte crearea un cadru general de informaţii referitoare la industria bancară, ce conţine teme legate de concept, elemente, funcţii, rol, caracteristici, tipuri de operaţiuni bancare, management, strategii şi tendinţe în evoluţia sistemului bancar românesc. De asemenea, în capitolul dedicat studiului de caz am prezentat tehnica operaţiunilor cu carduri, aşa cum este practicată de una dintre cele mai bine cotate instituţii bancare din România, BRD Groupe Société Générale.