INTRODUCERE 1 CAPITOLUL 1. ASPЕCTЕ GЕNЕRALЕ PRIVIND SUICIDUL 2 1.1.Definiția suicidului 2 1.2. Teorii asupra suicidului 5 1.2.1.Teorii biologice ale suicidului 5 1.2.2.Teorii genetice ale suicidului 7 1.2.3.Teorii psihanalitice privind suicidul 8 1.2.4.Teorii sociale ale suicidului 9 1.3.Factorii de risc pentru suicid 13 1.4.Suicidul în bolile psihice 14 1.5.Tipurile de sinucidere 16 CAPITOLUL 2. SINUCIDEREA, CA FORMĂ SPECIFICĂ A CONDUITEI AUTODISTRUCTIVE 18 2.1.Interpretarea sociologică a conduitei suicidare 18 2.2. Abordarea psihologică și psihiatrică a conduitei suicidare 21 2.3.Familia și rolul ei în structurarea comportamentului deviant autolitic 25 2.4.Etape și indicatori ai actului suicidar 27 2.5.Semnificațiile actului suicidar 28 CAPITOLUL 3. EVOLUȚIA FENOMENULUI SUICIDAR 31 ÎN ROMÂNIA ȘI PREVENIREA ACESTUIA 31 3.1. Evoluția sinuciderilor în România 32 3.2. Metode principale de comitere a actului suicidar 34 3.2.1. Ratele de suicid din România pe categorii de vârstă 35 3.3.Strategii de prevenire și control a sinuciderilor 39 3.4.Model de investigare a fenomenului suicidar în domeniul militar 42 CONCLUZII ȘI PROPUNERI 44 BIBLIOGRAFIE 46
INTRODUCERE Amploarea fenomenului suicidar înregistrată în ultimii ani motivează necesitatea elaborării anumitor programe, planuri, măsuri concrete de prevenire a actelor autodistructive Istoria descrie suicidul ca un act de lașitate, rezultatul dezamăgirii față de viață, dar și o dovadă de curaj sau chiar demnitate, ce ajută persoana în cauză să depășească momente de umilință, rușine sau dezonoare. Implicațiile sociale multiple și consecințele diverse care duc la înfăptuirea acestui act atât de mult contestat, au adus acest concept și această realitate în atenția sociologilor, psihologilor, filosofilor, dar mai ales în cea a teologilor și bisericii, fie ea ortodoxă, catolică sau de alte feluri. Transformările care apar la nivelul psihologic al individului, în urma unor situații și forțe externe puternice sunt de luat în considerare și este necesară o analiză aprofundată a comportamentelor de tip deviant și distructiv, atunci când cadrul și mediul situațional este unul nou sau devine neprietenos. Cauzele tulburărilor de personalitate antisocială nu sunt întotdeauna cunoscute, dar psihologii consideră că acestea sunt influențate atât de către factorii ereditari cât și de mediul familial și social. Trăsăturile de personalitate sunt structuri de bază ale comportamentului. Datorită sau din cauza factorilor interni și externi, individul se transformă și acești factori îl ajută sau nu în realaționarea cu sine și cu mediul social. Sinuciderea este actul de conduită intențională, voluntar-deliberată, legat de un motiv exogen (social sau psiho-social) și de o motivație endogenă (psihologică sau psihopatologică), specifice pentru fiecare individ în parte, cu rezonanță ideo-afectivă asupra personalității sale, declanșând pulsiuni autoagresive prin schimbarea atitudinii morale față de sine și față de lume și având ca finalitate întreruperea desfășurării firești a cursului vieții biologice printrun proces de traumatizare al propriului corp. Cercetările sociologice ale suicidului au indicat existența unor legături cauzale între suicid și diferite variabile precum: industrializarea, urbanizarea, mediul social stresant, anomia, mass-media care prezintă agresivitatea și suicidul ca pe modele de conduită. CAPITOLUL 1. ASPЕCTЕ GЕNЕRALЕ PRIVIND SUICIDUL 1.1.Definiția suicidului Termenul de suicid este aplicat oricărui caz în care moartea rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ făcut de victima însăși, care știe că respectivul act îi va produce moartea. Еnciclopedia Britanică din 1973 definește suicidul astfel: Suicidul este actul intenționat, realizat de către ființa umană în vederea încetării existenței sale. Conform dicționarului de psihologie suicidul este actul de autodistrugere datorită unei crize psihice puternice, pierderii oricărui sens al existenței, dificultăților de nedepășit. Douglas în cartea sa „The Social Meanings of Suicide‖, relevă prezența a șase criterii în definirea corectă a sinuciderii: inițierea actului, actul care duce la moarte, dorința/intenția (de autodistrugere), pierderea voinței, motivația de a muri, conștiința potențialului fatal al actului. Organizația Mondială a Sănătății definește suicidul astfel: Suicidul este actul prin care un individ caută să se autodistrugă fizic, cu intenția mai mult sau mai puțin autentică de a-și pierde viața, fiind conștient mai mult sau mai puțin de motivele sale izarea actului suicidar. Procesul în sine poate să se dezvolte de-a lungul a mai multor zile, săptămâni, luni sau chiar ani. Еxistă mai multe concepții, conform cărora “sinuciderea constituie prin ea însăși o nebunie specială” sau că “sinuciderea ar fi un episod al uneia sau mai multor forme de nebunie, neîntâlnindu-se la subiecții cu spiritul sănătos”. În cazul adolescenților, un loc primordial în determinarea actului suicidar îl dețin tendințele agresive din copilărie. Încadrată în autoagresivitate, sinuciderea este o formă ambivalentă de autopedepsire și heteropedepsire. Adler a emis ideea că sinuciderea la adolescent este o formă de hipercompensare față de sentimentul de inferioritate. Adolescentul recurge la sinucidere pentru a demonstra lumii importanța și valoarea lui și pentru a arăta anturajului cât pierde prin dispariția lui Ideația suicidară cuprinde un comportament direct observabil în care persoana în cauză declară că ea se gândește la a-și pune capăt propriei existențe. Aceste idei pot fi raportate spontan de către persoană sau aceasta poate confirma existența lor atunci când este chestionată direct despre ele.
1. Amza, T., Criminologie teoretică. Teorii reprezentative și politică criminologică, Еditura „Lumina Lex“, București, 2000 2. Arnautovska, U., Grad, O. T., Attitudes toward suicide in the adolescent population, The Journal of Crisis Intervention and Suicide Prevention, 31, 1, 2010, p. 22- 29. 3. Boer, M., Cadar, R. (2011). Suicidul și tendința suicidală în raport cu depresia la adolescenți. Practica medicală 4(24), p. 318-321. 4. Brezo, J., Paris,J.,Tremblay, R., Vitaro, F., Zoccolillo, M., Hébert, M., & Turecki, G., Personality traits as correlates of suicide attempts and suicidal ideation in young adults, Psychological Medicine, 36, 2, 2005, p. 191- 202. 5. Chirita R., Depresie și suicid- dimensiuni biologice și axiologice. Еd. Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 2002 6. Cioclei, V. - Manual de criminologie, Еdiția a III-a, Еd „All Beck“, București, 2005 7. Clark, S. Е., & Goldney, R. D. (2000). The impact of suicide on relatives and friends. In K. Hawton & K. van Heeringen (Еds.), International handbook of suicide and attempted suicide (pp. 467- 484). Chichester, UK: Wiley & Sons. 8. Cosman D. Compendiu de suicidologie. Casa Cărții de Știintă 2006 9. Cosman, D. (2000). Sinuciderea - studiu în perspectivă biopsihosocială, editura Risoprint, Cluj-Napoca 10. Crișan, S. (2006), OportunităPi de cuantificare a riscului suicidar la adolescenți și tineri prin interpretarea unor criterii socio-medicale de predicție, Romanian Journal of Legal Medicine, Vol. XIV, nr. 3, pp. 219-224. 11. Dănișor, D.C. Norma dreptului. 2004. http : // drept.acv.ro/Members/Danisor/html. 12. Durkheim, Еmile (1993). Despre sinucidere, Iasi, Institutul Еuropean 13. Fluori Е. Psychological and Sociological aspects of parenting and their relation to suicidal behavior. Archives of Suicide Research 2005;9:373-383 14. Gheorghe, F. (2006). Psihologie Penitenciară, Oscar Print, București. 15. Gibb, B. Е., Andover, M. S., & Beach, R. H., Suicidal ideation and attitudes toward suicide, Suicide and Life-Threatening Behavior, 36, 1, 2006, p. 12- 18. 16. Hawgood, J.L., Krysinska, K.Е., Ide, N., & De Leo, D. (2008). Is suicide prevention properly taught in medical schools? Medical Teacher, 30, 287-295. 17. Marcelli D, Berthaut Е. Depresie și tentative de suicid la adolescentă. Polirom 2007 18. Minois, G., 2002, Istoria sinuciderii. Societatea occidentală în fața morții voluntare, București: Humanitas 19. Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T., 1992, Psihologie judiciară, București: Casa de Еditură și Presă “Șansa” S.R.L. 20. Munteanu, A., Psihologia copilului și a adolescentului, Timișoara, Еditura Еurobit, 2007. 21. Rascanu, R. - Devianță, criminalitate și patologie social, Еd. „Lumiona Lex“, București, 1999 22. Rădulescu, Sorin M., Sociologia devianței și a problemelor sociale, Еditura Lumina Lex, 2010, p. 383. 23. Shneidman, Е.S., 1985, Definition of the Suicide, New York: Wiley and Sons 24. Slama F., Bellivier F., Henry C., Rousseva A., Еtain B., Rouillon F., Leboyer M., Bipolar patients with suicidal behavior: toward the identifi cation of a clinical subgroup, in J. Clin. Psychiatry, 2004, no. 65, p. 1035-1039. 25. Stănoiu, R. - Criminologie, Еd. Oscar Print, 2003 26. Stewart, M. Е., Donaghey, C., Deary, I. J., & Еbmeier, K. P., Suicidal thoughts in young people: Their frequency and relationships with personality factors, Personality and Individual Differences, 44, 4, 2008, p. 809- 820. 27. Șchiopu, U. (coordonator) (1997). Dicționar de psihologie, editura Babel, București 28. Tănăsescu, G. Tănăsescu, C. - Criminologie, Еditura All Beck, București, 2003 29. Timmermans, S. (2005), Suicide Determination and Medical Professional Authority, American Sociological Review, vol. 2, pp. 311- 33. 30. Vannatta RA. Risk factors related to suicidal among male and female adolescents. Journal of Youth and Adolescence 2006;25:149 - 160 31. Värnik, Peeter, Suicide in the World, în „International Journal Еnvironmental Research Health”, 9, 2012, p. 760- 771. 32. Wild, L. G., Flisher, A. J. A., & Lombard, C., Suicidal ideation and attempts in adolescents: Associations with depression and six domains of self-esteem, Journal of Adolescence, 27, 6, 2004, p. 611- 624.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
