Aspectul religios - moral al cultului divin ortodox

Cuprins licență Cum descarc?

A. Introducere:
1. Cultul divin – expresie a relaţiei omului cu Dumnezeu
• Dogmă şi cult
• Morală şi cult
2. Cultul Vechiului Testament
• Închinarea în Vechiul Testament: poruncile divine şi actele sacramentale (jertfele, rugăciunea, preoţia levitică şi sanctuarul)
• Perspectiva mesianică a cultului Vechiului Testament şi importanţa sa latreutică
3. Cultul Noului Testament sau închinarea creştină:
• Bazele iudaice ale cultului creştin
• Caracterul hristocentric şi pnevmatic al cultului creştin:
a. Botezul – moarte şi înviere în Hristos şi naştere din apă şi din Duh
b. Ungerea – pecetea Duhului Sfânt
c. Euharistia – Cină şi Jertfă
• Biserică şi cult
a. Noul popor al lui Dumnezeu şi închinarea în Duh şi în adevăr
b. Locaşul de cult – spaţiu sacramental
• Cuvânt şi cult
a. Rugăciunea
b. Lecţio divina: Cuvântul şi cuvântul. Citirea Bibliei ca fundament al cunoaşterii personale a lui Dumnezeu prin Iisus Hristos
• Postul, Pocăinţa. Omul înnoit – mort pentru păcat, dar viu pentru Dumnezeu. Faptele bune.
• Îndumnezeirea – cpnsecinţă a renaşterii baptismale şi finalitate a cultului divin
4. Caracterul eshatologic al cultului creştin: perspectiva veşniciei
B. Concluzii:

Extras din licență Cum descarc?

Introducere
Afirmaţiile mesajului creştin trebuie să prezinte propoziţii certe, nu ipoteze sau opinii personale. Ele pot avea un astfel de statut atunci când au drept fundament ceea ce credinţa creştină recunoaşte şi consideră drept certitudinea absolută, drept adevărul însuşi. O formă a creştinismului care nu Îl consideră ca atare pe Iisus Hristos nu reprezintă creştinismul. Hristos este vocea cea mai înaltă a lui Dumnezeu prin Care Dumnezeu ne-a revelat lucruri cu privire la El Însuşi. Numele de Iisus Hristos nu este un termen abstract, nu se referă la un semn sau la o imagine, prin care Dumnezeu ni Se arată nouă ca fiind real, dar care totodată ar fi cât se poate de diferită de El, ci Hristos este Adevărul existenţial, Adevărul real, Care ni-L descoperă pe Dumnezeu în Sine Însuşi, în chip văzul după Întrupare.
Indiferent de tema tratată, punctul central al teologiei ortodoxe este reprezentat de Persoana lui Hristos; putem spune chiar că tot ceea ce ţine de scopul omului pe acest pământ este legat de Hristos, pentru că doar prin El este posibilă mântuirea. De aceea în tratarea temei despre aspectul religios moral al cultului divin ortodox, am încercat să pun accentul pe această relaţie a creaţiei şi în special a omului cu Creatorul tuturor şi folosul cultului în viaţa credincioşilor.
Tema tratată se referă la valoarea cultului divin folosul lui în viaţa credincioşilor şi scopul său. Astfel, am făcut lucrarea prezentă ţinând cont de ideea cultului divin care atinge următoarele puncte: omul este chip al lui Dumnezeu, Dumnezeu este Prototipul; căderea şi restaurarea omului; credinţa, nădejdea, dragostea; nevoinţele creştinului în lupta cu păcatul; răsplatza pentru biruinţă – adică viaţa veşnică; sfinţenia şi unitatea Bisericii; puterea la rugăciune şi unitatea credincioşilor; prezenţa lui Dumnezeui în Sfânta Biserică şi în fiecare credincios – după cum spune şi un text din Sfânta Scriptură: „...Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu” (II Cor. VI, 16).
Aşadar am pornit în prezentarea temei de la cultul divin ca expresie a relaţiei omului cu Dumnezeu, având în vedere tratarea unor puncte esenţiale pentru a demonstra scopul acestei relaţii. De aceea, am pornit de la învăţătura dogmatică a cultului, pentru că fiecare cult are o dogmă a se şi se bazează pe învăţătura unei dogme. Cu alte cuvinte dogma este baza de temelie a cultului oricărei religii, fiindcă şi orice religie are cultul său, şi nu poate exista o religie fără cult, pentru că altfel nu ar mai fi religie, ci doar o idee abstractă despre ceva. Religia este un sentiment pe care omul îl are în sine de la creaţie, deoarece religia face legătura cu supranaturalul, ea este acel sentiment de credinţă în ceva supranatural, superior nouă , care ne poate îndruma pe calea cea dreapta spre mântuire, pe care am pierdut-o prin păcat. Acest sentiment reprezintă pecetea Creatorului nostru; cu alte cuvinte, faptul că am fost făcuţi de Dumnezeu avem în noi această credinţă, ştim în subconştientul nostru de existeţa unui Spirit Persoanl care guvernează toate şi de aceea ne putem educa prin cult şi din punt de vedere moral. Cultul educă pe credincios şi din punt de vedere moral. În primul rând că Dumnezeu este o realitate supremă de care atârnă omul şi întreg universul şi ţinta spre care se îndreaptă întreaga creaţie, şi ca atare relaţia cu El este fundamentală pentru viaţa omului, iar pe aceasta se bazează toate celelalte realţii morale.
În continuarea lucrării am explicat dezvoltarea cultului divin în viaţa credicioşilor încă din perioada Vechiului Testament, pentru că acolo este centru de plecare al omenirii. Tot Vechiul Testament este o pregătire a oamenilor în relaţia cu Dumnezeu, pentru ca apoi să fie desăvârşită această relaţie în Noul Testament prin venirea însăşi a Fiului lui Dumnezeu pe pământ, venire aşteptată de toată creaţia încă de la cădere. De la cădere omul a pierdut acea cunoaştere despre Dumnezeu şi despre lucruri şi de aceea Vechiul Testament este pregătirea din nou a oamenilor, pentru a putea cunoaşte deplin pe Dumnezeu prin Hristos în Noul Testament.
Tema prezntă tratează cu deamănuntul toţi aceşti paşi pentru a cunoaşte pe Dumnezeu şi nu numai atât, ci şi de a se mântui pe baza acestei cunoştinţe. Această cunoaştere pe care am tratat-o î lucrarea se poate împlinii prin Biserică prin care se dezvoltă şi cultul. Cu alte cuvinte cultul este strâns legat de Biserică, deoarece Biserica este Trupul lui Hristos Înviat. Prin Biserică, deci, este calea psre mântuire, pentru că după cum este tratat în lucrarea, prin ea credinciosul se uneşte cu Hristos, dar tot prin ea se pune începutul unirii cu Hristos a tuturor celor ce vor să se unească cu El. Aşadar începutul mântuirii începe cu Hristos prin Biserică şi se desăvârşeşte tot cu Hristos şi tot prin Biserică.

Fisiere în arhivă (1):

 Aspectul religios - moral al cultului divin ortodox.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

Izvoare:
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1997.
2. Ambrozie cel Mare (Sf) , Despre Pocăinţă, trad. Andreea Stănciulescu, Ed. Cartea Ortodoxă, Galaţi, 2004.
3. Chiril al Ierusalimului (Sf.), Cateheze , trad. pr. Prof. dr. Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2002.
4. Ioan Damaschin (Sf.), Dogmatica, trad. pr. Prof. Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R. , Bucureşti, 2005.
Manuale şi dicţionare:
1. Dicţionar Enciclopedic de Iudaism, trad. Vivian Prager, C. Litman, Ţicu Goldstein, Ed. Hasefer, Bucureşti, 2001;
2. Todoran, pr. Prof. dr. Isidor; Zăgrean, arhid. Prof. Ioan, Teologia Dogmatică – manual pentru seminariile teologice, ediţia a 6-a, Ed. Renaşterea Cluj – Napoca, 2005.
Lucrări şi articole:
1. Alexandru F., pr. Petre, Dogmă, cult, viaţa morală, înfrăţire, pace, în Glasul Bisericii, XXXI, nr. 5-6/1972.
2. Aurel, magistrand Grigoraş, Dogmă şi cult, în Studii Teologice, seria a II-a, XVII, nr. 5-6/1965, mai – iunie, Bucureşti.
3. Bianchi, Enzo, Introducere în lectura duhovnicească a Scripturii. Cuvânt şi rugăciune., trad. Maria Cornelia Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2009;
4. Bobrinskoy, pr. Prof. Borys Împărtăşirea Sfântului Duh, trad. Măriuca şi Adrian Alexandrescu, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1999;
5. Bordaşiu, pr. Prof. Nicolae, Biserica – comuniune. Aspecte eclesiologice actuale, în Ortodoxia, anul XXV, nr. 1/1973, ianuarie – februarie, Bucureşti;
6. Burtan, drd. GH. D., Preoţie şi slujire în cărţie profetice ale Vechiului Testament, în Studii Teologice, seria a II-a, anul XXVI, nr. 9-10/1974, noiembrie – decembrie, Bucureşti;
7. Branişte, pr. Prof. Dr. Ene, Preoţia şi chipul preotului după Sfânta Scriptură, în Biserica Ortodoxă Română, anul LXXXIII, nr. 5-6;
8. Cabasila, Sf. Nicolae, Cuvântările teologice: la Iezechiel – Hristos – Fecioara Maria, Scrieri I, trad. Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu;
9. Ciudin, pr. Prof. dr. Nicolae, Studiul Vechiului Testament, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2002;
10. Corniţescu, drd. Emil, Profeţii Vechiului Testament. Despre Preoţie în Studii Teologice, seria a II-a, anul XIX, nr. 7-8/1967, sept – oct., E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti;
11. Crainic, Nichifor, Sfinţenia – împlinirea umanului (Curs de teologie mistică), Colecţia Teologie şi spiritualitate, nr.2 , Ed. Mitropoliei Olteniei şi Bucovinei, Iaşi, 1993;
12. Eisenberg, Josy, Iudaismul, trad. C. Litman, Ed. Humanitas, 1995, Bucureşti
13. Hamblin, J. Wiliam şi Ralph, David, Templul lui Solomon mit şi istorie;
14. Henkel, Jürgen, Îndumnezeire şi etică a iubirii în opera părintelui Dumitru Stăniloae, trad. Ioan. I. Ică jr., Ed Deisis, Sibiu, 2006;
15. Ilie, arhim. Cleopa, Călăuză în credinţa Ortodoxă, ediţia a IV-a, Ed. Episcopiei Romanului, 2003;