Audit Intern

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND

AUDITUL INTERN

1.1 Conceptul privind auditul intern

Auditul reprezintă examinarea de către o persoană competentă şi independentă a fidelităţii înregistrărilor contabile, financiare şi fiscale, a probităţii şi credibilităţii tranzacţiilor economice. Obiectul auditului a evoluat de la o corectare specifică a fraudelor în documentele contabile, până la o apreciere globală de fidelitate a rapoartelor emise de o agenţie economică şi o analiză critică a procedurilor şi structurilor acestora.

Auditul reprezintă procesul desfăşurat de persoane fizice sau juridice legal abilitate, numite auditori, prin care se analizează şi se evaluează, în mod profesional informaţii legate de o anumită entitate, utilizând tehnici şi procedee specifice, în scopul obţinerii de dovezi, numite probe de audit, pe baza cărora auditorii emit într-un document numit raport de audit, o opinie responsabilă şi independentă, prin apelarea la critice de evaluare care rezultă din reglementările legale sau din buna practică recunoscută unanim în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea entitatea audiată .

Auditul este:

• o analiză profesională a unor informaţii economice, financiare, contabile, fiscale, în vederea expunerii unei opinii responsabile şi independente, prin raportarea la un criteriu sau standard de calitate;

• o cercetare, cu scopul de a produce o judecată motivată şi independentă, cu referinţă la normele de evaluare, în vederea aprecierii fiabilităţii ori eficacităţii sistemelor şi procedurilor unui agent economic;

• un examen obiectiv al unui element, cu scopul de a emite o opinie sau de a obţine o concluzie asupra obiectului auditului;

• un aport de credibilitate asupra informaţiilor economice publicate de unitatea patrimonială, cu privire la situaţiile financiar - fiscale. Pentru persoane exterioare agentului economic, avizul sau opinia unui profesionist contabil independent asupra documentelor financiare şi fiscale agentului economic constituie cea mai bună indicaţie privind gradul de încredere pe care poate să-1 acorde acestor documente. Avizul presupune o examinare completă a documentelor financiar - fiscale şi a actelor justificative şi are scopul de a arăta dacă documentele respective reprezintă corect sau nu situaţia financiară a agentului economic şi rezultatul operaţiunilor privind perioada specificată. Fără această atestare a unui auditor independent, documentele financiar -fiscale pot fi puse la îndoială sub aspect real şi juridic;

• o revedere critică pentru evaluarea unor situaţii financiare, contabile, şi fiscale determinate;

• o evaluare efectuată de un profesionist competent şi independent, în vederea examinării unei opinii motivate asupra validităţii şi corectei aplicări a procedurilor interne stabilite de conducerea unităţii patrimoniale, precum şi asupra imaginii fidele, clare şi complete a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de unitate. Imaginea fidelă este asociată cu regularitatea şi sinceritatea contabilităţii:

- regularitatea presupune conformitate cu regulile şi procedurile contabile;

- sinceritatea presupune aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedurilor contabile, în funcţie de cunoaşterea pe care responsabilii conturilor trebuie să o aibă despre realitatea şi importanţa operaţiilor, evenimentelor, şi situaţiilor din cadrul agentului economic;

• o atestare sau o certificare a documentelor şi evidenţelor, a sistemului contabil în ansamblu. Pentru auditori, îmbunătăţirea continuă a sistemului de conturi intern aduce un ajutor clienţilor lor şi permite reducerea lucrărilor de audit, întrucât are ca efect creşterea calităţii documentelor şi evidenţelor contabile. Din punct de vedere al auditului, sistemul de control intern reduce lucrările de rutină, verificările mecanice asupra exactităţii totalizărilor contabile şi implică raţionamentul şi judecata, accentuarea examenului de ansamblu, analiza, evaluarea şi sondajul statistic. In condiţiile existenţei controlului intern, auditul procedează la un studiu aprofundat şi la o apreciere a acestuia pentru a opina asupra gradului de încredere pe care poate să îl acorde şi, în consecinţă, pentru a determina importanţa testelor la care se limitează procedurile de audit;

• o activitate organizată independent în structura unei instituţii publice şi în directa subordonare a conducătorului acesteia, care constă în efectuarea de verificări, inspecţii şi analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective a măsurii în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituţiei publice şi utilizarea resurselor în mod economic, eficace şi eficient şi pentru a raporta conducerii constatările făcute, slăbiciunile identificate şi măsurile propuse de corectare a deficienţelor şi de ameliorare a performanţelor sistemului de control intern.

Definirea unor termeni şi expresii :

a) angajament bugetar: orice act prin care o autoritate competentă potrivit legii afectează fonduri publice unei anumite destinaţii;

b) angajament legal: orice act cu efect juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public;

c) audit intern: activitate organizată independent în structura unei instituţii publice şi în directa subordonare a conducătorului acesteia, care constă în efectuarea de verificări, inspecţii şi analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective a măsurii în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituţiei publice şi utilizarea resurselor în mod economic, eficace şi eficient şi pentru a raporta conducerii constatările făcute, slăbiciunile identificate şi măsurile propuse de corectare a deficienţelor şi de ameliorare a performanţelor sistemului de control intern;

d) compartiment contabil: structura organizatorică din cadrul instituţiei publice în care este organizată şi se ţine contabilitatea, se efectuează controlul financiar preventiv şi se ţine evidenţa angajamentelor (serviciu, birou, compartiment);

e) conformitate: caracteristica unei operaţiuni, a unor acte sau fapte administrative produse în cadrul unei instituţii publice de a corespunde politicii asumate în mod expres în domeniul respectiv de către instituţia în cauză sau de către o autoritate superioară acesteia, potrivit legii;

f) contabil: persoana care verifică, înregistrează şi raportează, cu respectarea prevederilor legale aplicabile în domeniu, operaţiunile efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public;

g) contabil-şef: şeful compartimentului contabil, cu atribuţii de ţinere a contabilităţii, de exercitare a controlului financiar preventiv şi evidentă a angajamentelor, sau, după caz, una dintre persoanele care îndeplineşte aceste atribuţii în cadrul unei instituţii publice care nu are în structura sa un compartiment contabil sau persoana care îndeplineşte aceste atribuţii pe bază de contract, în condiţiile legii.