Autoeducație

1.TEMA PROIECTULUI:

AUTOEDUCATIA SI ROLUL EI IN DEZVOLTAREA PERSONALITATII UMANE

Motivarea temei: Am ales autoeducatia ca temă deoarece cred că educatia realizată in scoală si in familie constituie temelia pe care omul isi construieste propria personalitate,iar fiinta umană nu este un produs,,inert’’accesibil modelarii prin educatie,ea este rezultatul propriei sale vointe,a devenirii ulterioare prin autoeducatie. Educaţia creează condiţiile psihologice (capacităţi, deprinderi, tehnici de muncă intelectuală, motivaţii şi altele) pentru autoeducaţie, iar aceasta, continuând educaţia, devine educaţie permanentă.

Transformarea educaţiei în autoeducaţie devine posibilă atunci când individul are putere de discernământ propriu, devine conştient de capacităţile proprii, se autocunoaşte,deţine conştiinţă de sine şi intenţionalitate, care facilitează atât un „proiect de sine”, un „program” propriu, cât şi o acţiune conştientă pentru realizarea acestuia.

Cu alte cuvinte, autoeducaţia este, ca şi educaţia de altfel, o acţiune intenţionată,organizată, de lungă durată, prin care subiectul urmăreşte dezvoltarea potenţelor native şi formarea sa, potrivit idealului uman promovat de societatea în care trăieşte.

1.2. PREZENTARE GENERALA

AUTOEDUCATIA

Ideea necesităţii de a învăţa în permanenţă, de autoinstruire şi autoeducare este confirmată din cele mai vechi timpuri, fiind întâlnită încă din antichitate la greci şi romani.

Proverbele populare, precum ,,Omul toată viaţa învaţă”, maximele latineşti:,,Ne discere cessa”(,,Nu înceta să înveţi”) ori cugetările celebre: ,,Tota vita schola est”.,Întreaga viaţă este o şcoală”(J.A.Comenius) atestă universalitatea şi existenţa milenară a conceptului.

Etimolog, termenul de autoeducatie vine de la grecescul autos – sine insusi si latinescul educaţi – educatie, insemnand eduacatia prin sine insusi.

Prin autoeducatie omul dobandeste constiinta identitatii de sine. se cunoaste, se identifica si se evalueaza. individul se modeleaza pe sine in plan cognitiv, afectiv, volitiv, atitudinal, se construieste dezvoltandu-si calitatile si corectandu-si defectele.

A.Barna (In puterea noastra. Autoeducatia, Bucuresti, Editura Albatros, 1989.), declara ca “autoeducatia poate fi definita ca fiind activitatea fiintei umane desfasurata in scopul perfectionarii propriei personalitati. A.G. Kovaleov arata ca “Autoeducatia este o activitate constieinta, planificata si sistematica desfasurata de fiinta umana asupra sa , cu scopul autoperfectionarii sau formarii noilor trasaturi propriei personalitati necesare in prezent si in viitor”. Paul-Popescu Neveanu in Dictionar de psihologie defineste autoeducatia ca “proces de formare a propriei personalitati si conduite conform unor modele si cerinte in baza unor eforturi personale”. Educaţia devine permanentă prin intermediul autoeducaţiei.

Educaţia creează condiţiile psihologice (capacităţi, deprinderi, tehnici de muncă intelectuală, motivaţii şi altele) pentru autoeducaţie, iar aceasta, continuând educaţia, devine educaţie permanentă.

Transformarea educaţiei în autoeducaţie devine posibilă atunci când individul are putere de discernământ propriu, devine conştient de capacităţile proprii, se autocunoaşte,deţine conştiinţă de sine şi intenţionalitate, care facilitează atât un „proiect de sine”, un „program” propriu, cât şi o acţiune conştientă pentru realizarea acestuia.

Cu alte cuvinte, autoeducaţia este, ca şi educaţia de altfel, o acţiune intenţionată,organizată, de lungă durată, prin care subiectul urmăreşte dezvoltarea potenţelor native şi formarea sa, potrivit idealului uman promovat de societatea în care trăieşte.

În lucrarea „Educaţie prin sine însuşi”, Garabet Aslan arată că autoeducaţia presupune cel puţin trei condiţii:

1. cel ce se educă este concomitent educator şi educat;

2. aceasta înseamnă că o parte a sa („educatorul”) trebuie să posede însuşiri superioare celeilalte părţi („educatul”);

3. de asemenea, trebuie să posede un grad de voinţă şi energie care să completeze şi să dezvolte însuşirile pozitive şi să le îndrepte pe cele negative.

Aceste condiţii pot fi îndeplinite, după cum spuneam, la o vârstă la care fiinţa umană se poate cunoaşte pe sine, deci ştie ce vrea şi posedă un minimum de însuşiri care îi permit să acţioneze asupra sa însăşi.

Deci autoeducaţia este pregătită de întregul proces educaţional. Educaţia, care prevede autoeducaţia, oferă tânărului direcţia devenirii sale, îi formează priceperi şi deprinderi necesare unui comportament independent şi îi cultivă încrederea în sine.