Balcanii de Vest - de la Uniformizare la Fragmentare

INTRODUCERE

Tema aleasă spre abordare în prezenta lucrare de licenţă are o deosebită importanţă din punct de vedere geopolitic în zona Europenă şi nu numai; bucurându-se de o vastă istorie zbuciumată, zona balcanică a reprezentat mai tot timpul un butoi de pulbere gata să explodeze în condiţii nu tocmai favorabile pentru continentul din care face parte.

Am structutat proiectul de faţă în trei capitole; astfel, în cadrul primului capitol am făcut vorbire de aspectele generale privind situaţia din zona balcanilor introducând elementele de minimă necesitate a înţelege fenomenul complex al interculturalităţii balcanice.

Capitolul al doilea vine să copleteze informaţiile din precedentul, punând însă mai mult accent pe unele state balcanice şi evenimentele petrecute în zonele respective, având o atenţie deosebită petru repecusiunile post conflict.

Partea aplicativă-studiul de caz al lucrării de licenţă o constituie analiza

participării României la misiunea uniunii europene din Bosnia-Herţegovina.

Pentru a înţelege cauzele evenimentelor din ultimele două decenii din istoria statului bosniac, trebuie să amintim mai întâi câteva aspecte care au marcat perioada anterioară acestora.

Ne referim aici la evoluţia regiunii din timpul imperiilor habsburgic şi otoman, deseori prezentate ca fiind imperii rivale.

Primul imperiu era catolic, al doilea musulman, cel dintâi era vestic şi european, iar cel din urmă estic şi asiatic.

Soldaţii Imperiului Otoman au ajuns pentru prima dată în zona Balcanilor în jurul anilor 1345, înregistrând rapide cuceriri ale teritoriilor bulgare şi sârbe.

Înfrângerea suferită de sârbi la Kosovo Polije, în 1389, este un moment definitoriu pentru evoluţia istorică a zonei. După cucerirea otomană, regiunea Bosniei a căpătat un specific unic, în care principalul criteriu de stabilire a identităţii naţionale era apartenenţa religioasă, potrivit căreia bosniacii sunt împărţiţi în catolici, ortodocşi sau musulmani. Majoritatea bosniacilor slavi s-a convertit la islam, în timp ce sârbii nu au urmat această cale. Sistemul musulman a fost preferat pentru că garanta în acelaşi timp accesul la educaţie şi justiţie.

În epoca modernă, în 1908, concomitent cu anexarea Bosniei-Herţegovinei la Imperiul Austro-Ungar, are loc şi separarea Regatului Serbiei de Imperiul Otoman. În 1914, asasinarea arhiducelui Ferdinand la Sarajevo a reprezentat pretextul izbucnirii Primului Război Mondial, la finalul căruia a fost creat un regat hibrid, ce reunea slovenii, croaţii şi sârbii şi era dominat de cei din urmă, mai târziu numit Iugoslavia.

De-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial, mişcarea croată de emancipare a cunoscut o evoluţie ascendentă, care a impus şi anexarea Bosniei în 1941, urmată de o serie de evenimente nefaste pentru populaţia de etnie bosniacă din provincie, pe fondul epurărilor masive care au marcat această perioadă. La sfârşitul războiului însă, Bosnia-Herţegovina exista ca republică separată în cadrul statului confederativ iugoslav.

Toate aceste informaţii coroborate cu contextul internaţional actual şi mai ales cu criza economică din ce în ce mai acută din continetul european fac ca zona balcanilor să redevină efervescentă şi din ce în ce mai greu de ţinut în frâu.

Motto

Si les Balcans n’existaient pas, il faudrait les inventer.

Hermann Keyserling

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND SITUAŢIA DIN ZONA BALCANILOR

1.1. Balcanii de Vest - delimitări conceptuale

Peninsula Balcanică se caracterizează atât printr-o unitate geografică cât şi prin una impusă de istorie. Cuvântul “balcanizare” este adesea folosit cu înţelesul de fragmentare, dezordine şi răzmeriţe .

Etimologic, cuvântul de origine turcă „balkan” însemnă munţi împăduriţi.

Descoperirea Balcanilor se încadrează în tema generală a modului în care tratăm diferenţa.

Balcanii în sine, ca entitate geografică, socială şi culturală distinctă au fost descoperiţi de călătorii europeni abia după sfârşitul sec. XVIII, odată cu începuturile conştientizării faptului că posesiunile europene ale Imperiului Otoman aveau o fizionomie distinctă, ce merita o atenţie diferită de tratarea lor ca simple provincii otomane sau ca simple situri arheologice .

Până atunci, Imperiul Otoman era considerat un bloc între Europa şi Asia.

În acest timp, luptele din ce în ce mai intense ale popoarelor balcanice pentru suveranitatea politică din secolul XVIII-XIX au atras atenţia observatorilor externi asupra populaţiei ce fuseseră până atunci reunite sub denumirea nediferenţiată de otomani sau creştini turci.

O nouă trăsătură în imaginea Balcanilor a fos adăugată iniţial în perioada interbelică, în special după cel de-al doilea război mondial, când i-a fost grefat un nou demon şi anume comunismul.

Balcanii au fost proclamaţi pierduţi pentru lumea occidentală şi anulaţi de adepţii civilizaţiei occidentale atât timp cât Rusia rămânea puterea principală în peninsulă.