Bibliografie Analitică a Memorialisticii de Detenție

Introducere

Regimul comunist a stârnit controverse încă de la începuturile sale atât în Occident cât şi în rândul popoarelor aflate sub cortina roşie. Şi în ziua de azi după căderea majorităţii regimurilor comuniste oamenii şi chiar istoricii nu-şi pot explica de unde atâta violenţă- De unde atâtea crime- De ce au fost ţinuţi oamenii în întuneric- De ce au fost distruse elitele valoroase ale societăţii şi nu au avut drept la cuvânt, la apărare-

În această lucrare am realizat o prezentare a începuturilor comuniste în România, procedeul de instaurare care a dus la sovietizarea României, oprindu-mă și accentuând perioada detențiilor, cultura, literatura și scrierile memorialistice, din perioada comunistă și de după. Lucrarea este structurată în trei capitole, primului capitol fiindu-i alocate detaliile, informațiile introductive, care au menirea de a familiariaza cititorul cu ceea ce presupune regimul comunist, consecințe, etape, personalități, urmate de capitolul doi care dezvoltă literatura și cultura din această perioadă, scriitorii, genurile literare, felul în care se scria și subiectele dezbătute, scrise, publicate, finalizând lucrarea cu ultimul și cel mai important capitol, care se regăsește și în titlu și anume memorialistica. La sfârșitul lucrării am generat cu ajutorul programului ProCite, o bibliografie, o parte din ea fiind chiar comentată, urmată de o listă de indici de autori și de subiecte.

Literatura de sertar, jurnalele şi amintirile celor care au suferit în deceniile tulburătoare ale democraţiei populare, dar şi nenumăratele articole şi dezbateri publice apărute şi susţinute după Revoluţia din 1989 ne-au familiarizat cu ideea de închisoare şi cu realitatea carcerală descrisă, implicată aproape în viaţa fiecărui individ. Închisoarea, care a marcat destinul atâtor persoane, şi nu numai dintre cele proeminente pe plan social, ci şi mii de oameni obişnuiţi, devine astfel nu numai o componentă firească a vieţii cotidiene, dar şi un element valorizator. Închisoarea apare astfel drept un spaţiu deosebit, care scoate în evidenţă calitatea morală a oamenilor, un fel de piatră de încercare şi totodată un catalizator al valorilor umane. Întotdeauna închisoarea a fost un loc al abuzurilor, dar parcă niciodată ca în timpul dictaturilor totalitare, înainte şi după al doilea Război Mondial, când puşcăria devine un mijloc de intimidare, de represiune sau chiar de distrugere. Ea îşi pierde statutul principal şi teoretic de loc al ispăşirii şi al reeducării, şi devine un spaţiu al violenţei, al terorii şi al absurdului.

Literatura română şi, în general, cultura noastră scrisă a păstrat relativ puţine documente referitoare la experienţa teribilă a închisorii, dar textele nu lipsesc cu desăvârşire. Amintirile din închisoare arată că evenimente neprevăzute sau răsturnări dramatice ale vieţii unui individ, suferinţa de pildă, trezesc în el latenţa unor predispoziţii nebănuite, unei înclinări către literatură.

1. Comunismul în România

1.1. Acapararea puterii de către comuniști. Instaurarea regimului comunist în România.

În istoria contemporană a României, transformările produse în perioada anilor 1944-1947 marchează o etapă semnificativă, atât prin turnura evenimentelor în sine, cât şi prin efectele cu largi reverberaţii în timp. Toate aceste elemente de schimbare pot fi cuprinse în ceea ce definesc conceptele de satelizare şi sovietizare, la care, în general, se face apel în literatura de specialitate, ca ”procese prin care URSS şi-a impus propiul sistem de putere” în zona Europei Central-Estice, inclusiv în România. Desfăşurate simultan, aceste două traiectorii, prin care s-au manifestat modificările survenite odată cu trecerea de la ”stadiul de socialism într-o singură ţară, la cel de socialism într-o singură regiune” , nu pot fi strict disociate, astfel că, pentru a înţelege funcţionarea şi parcursul lor, se cuvine a fi analizate în paralel. Înainte de toate, însă, este necesară o explicare a acestei terminologii