Bilanțul contabil

INTRODUCERE

Informaţia şi în deosebi informaţia economică este astăzi prezentă în toate domeniile de activitate , fiind un element indispensabil al progresului . Principala sursă de date a oricărui sistem informaţional economic şi totodată , una dintre componentele de bază ale acestuia este contabilitatea. Ea există în toate formaţiunile social economice ca rezultat al producţiei materiale , dar inportanţa , modul de organizare şi sarcinele ei au fost diferite în funcţie de particularităţile modului de producţie şi ţelurile fiecărei orînduiri sociale.

În ultimii douăzeci de ani în toate ţările s-a încercat o armonizare a organizării şi conducerii contabilităţii şi în special a bilanţului contabil .

Bilanţul contabil sau documentele centrale de sinteză , aşa cum prevede Legea contabilităţii reprezintă documentul oficial de gestiune a unităţilor patrimoniale şi a persoanelor fizice care au calitatea de comerciant,asigurînd formarea unei imagini fidele , clare şi complete în ceia ce priveşte patrimoniul , situaţia financiară şi rezultatele obţinute. Totodată prin conţinutul şi funcţiile care le îndeplineşte , bilanţul contabil constituie un instrument deosebit de inportant în procesul de fundamentare a deciziilor privind dirijarea activităţii curente şi în deosebi a celei de perspectivă.

CAPITOLUL 1- Bilantul conabil – sursa de informatie a

analizei economic-financiare

1.1 ISTORIA APARIŢIEI ŞI TEORIEI BILANŢULUI CONTABIL

Bilanţul ca model de cunoaştere şi gestiune a patrimoniului sau de închidere periiodică a gestiunei, a apărut din cele mai vechi timpuri , odată cu contabilitatea,fiind prezentat pe plăculeţe de ceramică, papirusuri, lemn ş.a, iar data apariţiei si creatorul nu sunt cunoscute.

Apariţia contabilităţii şi însăşi extstenţa ei din cele mai vechi timpuri se confundă cu începuturile activităţii economice a primelor colectivităţi omeneşti. Descoperirile făcute de arheologi arată că ţinerea de conturi şi a registrelor contabile este tot atît de veche ca şi primele începuturi de activitate productivă şi de schimb.

La grecii din antichitate , bugetul casei sacre din Atena se publica în fiecare lună şi era expus în peţele publice pentru a fi citit şi examinat de cetăţeni. În operele sale “Retorica” şi “Politica”, Aristotel a indicat unele norme dupa care se întocmea acest buget.

La romani, după unii autori nu era cunoscută noţiunea de bilanţ, dar ei foloseau totuşi noţiunea de “Ratio accepti et expensi” pentru dare de seamă a intrărilor şi eşirilor , astfel ei mai foloseau şi expresia de “Codex date et accepti” pentru registru de venituri şi cheltuieli.

În Italia, care este considerată , patria contabilităţii , sa ridicat pentru prima dată problema referitoare la bilanţ. Astfel, în registrele din 1408 ale Băncii Sfîntului Gheorghe din Genova se găseşte înregistrarea “Bilantium creditorium debit nobis in billantio debitorum” în sec.XIII, iar Desiomi ajustează faptul că în cartea mare a comunei Genova la 1340 se folosea denumirea de “Bilantium” pentru contul “Bilanţ”.

Prima lucrare de contabilitate a fost cea a călugărului Franciscan Luca Pacioli , numit şi de unii autori Paciolo. El publică în 1494, la Veneţia unde era profesor de matematică “Geometria , Proportioni este Proportionalita”. Probleme de contabilitate sunt tratate în partea I, Distincta II,Tratatul IX Sub titlu de: “Tractatus de computis et scriptures” adică tratat de contabilitate în paride dublă, elaborînd pentru prima dată prncipii de contabilitate dublă.

Referinduse la inportanţa calculelor periodice, în cap, XXXIV-lea Pacioli scrie “După ceai făcut aceasta cu grijă tu personal vei încheia cartea mare partida cu partidă”, propunînd întocmirea unui “Bilancio”. Dar Pacioli precizează că “bilancio” nu e altceva decît balanţa de verificare a maestrului adică bilanţul e format din două sume : avere şi dare şi dacă aceste două sume la sfîrşit sunt egale atunci poţi considera că Cartea mare a fost bine condusă , ţinută, şi soldată . Paciolo nu va avea nevoie de încheierea unui bilanţ la sîrşitul anului , deoarece el concentrează la contul “profit şi perdere” toate conturile , încasări , cîştiguri şi cheltuieli.La baza deschiderii contabilităţii pune inventarul , dar nu ajunge la billanţ ,iar după închiderea unei perioade raportează direct în conturi parţiale de avere şi capital.