Biserica și preoția, din punct de vedere ortodox

Cuprins licență Cum descarc?

INTRODUCERE
Cap. I Biserica, trupul lui Hristos
1. Caracterul teandric al Bisericii, prelungirea unirii dintre divin și uman din Persoana lui Hristos;
2. Întemeierea Bisericii și susținerea ei continue prin iradierea Duhului Sfânt;
3. Iisus Hristos, Arhiereu veșnic și izvor al preoției Bisericii
4. Legătura dintre calitatea lui Hristos de Cap al Bisericii și cea de izvor al preoției în Biserică
Cap. II Interdependența dintre Biserică și preoție
1. Biserica, mediul sacerdotal prin excelență;
2. Preoția, factor sine qua non al existenței și lucrării Bisericii;
3. Evidențierea interdependenței dintre Biserică și preoție prin intermediul scopului Bisericii;
4. Interdependența dintre Biserică și preoție văzută din perspectiva Sfintelor Taine;
Cap. III Preoția sacramentală și preoția universală
1. Preoția sacramentală;
2. Preoția universală;
3. Legătura dintre cele două preoții;
4. Deosebirile dintre cele două preoții;
5. Comuniunea bisericească și existența celor două preoții, condiții ale unității Bisericii
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Extras din licență Cum descarc?

Introducere
Legătura firească, naturală dintre slujire și preoție, așa cum este arătată în cuvântul revelat al Sfintei Scripturi, este importantă pentru înțelegerea corectă a rolului mântuitor al Bisericii, Trupul lui Hristos. De-a lungul timpurilor, mai vechi și mai noi, legătura aceasta a fost uneori greșit înțeleasă sau interpretată, după diverse iscodiri ale minților acestor veacuri trecătoare. 
Motivul alegerii acestei teme este dat de actualitatea dar și de complexitatea ei fiind motivat de nevoia personala de-a o cunoaște, dar și cu scopul de-a expune tinerilor teologi, opiniile teologilor consacrați cu privire la acest subiect. Actualitatea temei este dată de mentalitatea generației de astăzi care nu vede rolul mântuitor al Bisericii și implicit al slujitorilor ei, al preoților, crezând cu tărie că nu au nevoie de Biserică și de preoți pentru a se mântui și că rugăciunea personală este de ajuns. Nimic mai fals! 
În lucrarea de față voi expune doctrina ortodoxă cu privire la Biserică, încercând să evidențiez rolul ei mântuitor, în calitate de trup al lui Hristos, dar și doctrina cu privire la preoție, evidențiind rolul mijlocitor al preoților în relația fiecărui mădular al trupului lui Hristos – Biserica cu Capul Bisericii – Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Sfântul Apostol Pavel a fost cel care s-a ocupat mai mult de poziția și lucrarea preoției în Biserică, de aceea în epistolele sale ierarhia bisericească prinde contur, iar slujirea preoțească capătă diverse numiri. După apostolul Pavel, și prin asemănare cu poziția sa de apostol și cu poziția celor așezați de el să slujească ca preoți, preotul este slujitor al Evangheliei (Efeseni 3, 7), slujitor al lui Dumnezeu (Romani 1, 9), slujitor al împăcării (II Corinteni 5, 18), adică al împăcării omului cu Dumnezeu, al mântuirii, slujitor al Bisericii (Coloseni 1, 25), slujitor al lui Hristos (I Corinteni 4, 1), slujitor al oamenilor (II Corinteni 4, 5), mijlocitor între Dumnezeu și om (II Corinteni 5, 20). Așadar, slujirea preotului îmbrățișează toate aspectele posibile ale vieții noastre spirituale, prin mijlocirea către Dumnezeu și îndrumarea vieții noastre în lumina învățăturii lui Hristos.
Capitolul I: Biserica, trupul lui Hristos
1. Caracterul teandric al Bisericii, prelungire a unirii dintre divin și uman din persoana lui Hristos
Temeiul aspectului teandric al Bisericii se află în persoana Mântuitorului Iisus Hristos, iar teandrismul Bisericii se înțelege numai ca fenomen fundamental integrat raportului ce există între cele două firi în persoana unică a Mântuitorului, ca o prelungire la nivel uman a corelației perfecte dintre divinul și umanul lui Hristos.
Din intima legătură a celor două firi în persoana lui Iisus Hristos se naște și crește teandrismul Bisericii, în același fel în care el este prezent și activ în persoana Fiului întrupat, prefăcând trupul tainic al Domnului după chipul firii dumnezeiești, încât să se poată spune că nu mai este Biserica aceea care trăiește, ci Hristos este cel ce trăiește în ea (Galateni II, 20) .
Prin lucrarea Sfântului Duh în Biserică, credincioșii se află în relații personale cu fiecare din persoanele Sfintei Treimi, în comuniune de dragoste și ascultare cu fiecare din ele, și nu într-o meditație asupra unui principiu impersonal. Acesta este de fapt scopul superior al teandriei Bisericii .
Modalitățile interpătrunderii umanului cu divinul în Biserică și deci ale legăturii credinciosului cu Hristos sunt diferite și dirijate de credincioși ce activează în virtutea unei puteri divine: Cuvântul lui Dumnezeu este anunțat într-o limbă omenească. Întâlnirea cu Domnul cerului se realizează în cadrul unei simple liturghii, darurile spirituale, care procură viața divină, au aparenţele pâinii și a vinului .
Biserica este trupul lui Hristos. Prin ea se manifestă dumnezeirea, având imprimat în sine specificul Întemeietorului ei. Membrele acestui mare trup au fiecare o funcție specială în vederea binelui ansamblului și este o datorie esențială pentru fiecare, aceea de a se achita de datoria sa cât mai bine, pentru ca Biserica să devină plinătatea „Celui ce a împlinit toate întru toți” (Efeseni I, 23). Nimic altceva nu pare să oglindească mai bine natura teandrică a Bisericii decât acești doi termeni: trup și plinătate care sunt corelativi unul explicând pe celălalt și adânc ancorați în duhul Bisericii .

Fisiere în arhivă (1):

 Biserica si Preotia, din Punct de Vedere Ortodox.docx

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

1. Andronikof, Constantin, Le Cycle Pascal, Lausanne şi Paris, 1985, p. 241, apud teză doctorat Marin I. Bugiulescu, Biserica, comunitate și instituție teandrică, Constanța, 2009;
2. Andrutsos, Hristu, Simbolica, trad. de † Iiustin Moisescu, Editura Centrului Mitropolitan al Olteniei, Craiova, 1955;
3. Idem, Dogmatica, traducere de Dr. Dumitru Stăniloae, Sibiu, 1930;
4. Arhimandrit Praf. Nicolae Mladin, Pe calea unităţii Bisericii lui Hristos, în rev, „Ortodoxia”, an XV, (1963), nr . 3-4;
5. Bel, Drd. Vasile, Biserică şi Euharistie, în „Studii Teologice”, nr. 3-4, anul XXXIV, 1982;
6. Idem, Misiunea Bisericii in lumea contemporană - Premise teologice, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004;
7. Biblia sau Sfânta Scriptură, ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1992;
8. Braniște, Pr. Prof. Ene, Cincizecimea în viața credincioșilor, în „Mitropolia Banatului”, XIV (1967), nr. 4-6;
9. Bria, Pr. Prof. Dr. I., Tratat de Teologie Dogmatică şi Ecumenică, Colecţia Didaskalos, Ed. România Creştină, Bucureşti, 1999;
10. Idem, Curs de Dogmatică (Curs tipărit), Sibiu, 1996;
11. Bugiulescu, Marin I., Biserica, comunitate și instituție teandrică, Constanța, 2009;
12. Bulgacov, Sergiu, Ortodoxia, trad. De Nicolae Grosu, Editura Paideia, Sibiu, 1994;
13. Bunge, Gabriel, Celălalt Paraclet sau Icoana Sfintei Treimi a Cuviosului Andrei Rubliov, traducere de Ică, diac. Ioan jr. după Der Andere Paraklet. Die Ikone der Heiligen Dreifaltigkeit des Malermonchs Andrej Rubljov, Sibiu, 1996,;
14. Cabasila, Nicolae, Despre viața în Hristos, trad. de Pr. Prof. T. Bodogae, Editura Deisis, Sibiu, 1946;
15. Chițescu, Prof Nicolae, Despre îndumnezeirea credincioșilor. De ce nu prmesc romano-catolici această învățătură, în BOR, an. LVI, 1938, nr. 11 - 12, București;
16. Idem, Natura Sfântului Har, în BOR, an LX, 1942, nr. 7 – 8, București;
17. Idem, Sobornicitatea Bisericii, în „Studii Teologice” nr. 3-4 (1955);
18. Idem, Biserica, trupul tainic al Domnului, în BOR, an LX, 1942, nr. 7 - 8 București;
19. Ciobotea, Dr. Dan Ilie, Dorul după Biserica ne despărţită sau Apelul tainic si irezistibil al iubirii Treimice, în rev. „Ortodoxia” an XXXIV, Nr. 4, (1982);
20. Citirigă, Vasile, Probleme fundamentale ale teologiei dogmatice şi simbolice, vol. II., ed. Ex Ponto, Constanţa, 2001;
21. Idem, Temeiurile dogmatice ale comuniunii bisericești în opera teologică a părintelui Ion Bria, în Omagiu Părintelui Prof. Dr. Ion Bria(1929-2002), editura Universității Aurel Vlaicu, Arad, 2009;
22. Coman, Pr. Prof. Ioan G, Sensul ecumenic al Sfintei Euharistii la Sfântul Ioan Gură de Aur, în Rev. ,,Ortodoxia”, Nr. 4, (1965);
23. Constantinescu, Pr. Prof. I., Despre Ierarhia bisericească, "Îndrumător pastoral - Din tezaurul credinţei noastre", 1978, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti;
24. Danielou, Cf Jean, Biserica începuturilor. De la origini până la sfârşitul secolului al II-lea, Bucureşti, ed. Universităţii din Bucureşti 2006;
25. Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic, în „Filocalia”, vol. I, trad. de pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Sibiu, 1947;
26. Dură, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Monahii, al treilea element constitutiv al Bisericii. Norme şi rânduieli canonice privind organizarea şi disciplina vieţii monahale, în B.O.R., CXXII (2003), nr. 7-12;
27. Evdochimov, Paul, Rugul Aprins, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1994;
28. Idem, L'Esprit Saint dans la Tradition Orthodoxe, Paris, Les Edition du Cherf, 1969, p. 90 apud teză doctorat Marin I. Bugiulescu, Biserica, comunitate și instituție teandrică, Constanța, 2009;
29. Floca, Arhid. prof. dr., Ioan N., Drept Canonic Ortodox, Legislaţie şi Administraţie Bisericească, Vol. I, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1990;
...