Brand Turistic Brașov

Capitolul I Branding-ul şi destinaţia turistică

I.1 Ce este turismul?

Turismul modern s-a născut în secolul al XIX-lea, odată cu dezvoltarea civilizației industriale. Mai mult, el a fost rezervat elitelor, dar, după anii 1930-1940 și mai ales după al doilea război mondial, datorită promovării unor legi sociale, cu privire la concediile plătite, dar și ca urmare a creșterii veniturilor populației, turismul a devenit mai mult un fenomen de masă.

România a reprezentat o destinaţie turistică importantă pentru piaţa zonală, promovând, cu precădere, produsele turistice de litoral, staţiunile balneare, programele culturale şi mănăstirile din nordul Moldovei şi Bucovina.

Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind necompetitivă în raport cu exigenţele cererii turistice şi ale produselor turistice similare de pe piaţa internaţională.

Structurile turistice de primire şi îndeosebi oferta de agrement sunt învechite, necompetitive, serviciile turistice şi programele turistice sunt realizate stereotip şi de calitate modică iar raportul calitate-preţ este neconcludent. De aceea, în ultimii 20 de ani s-a constatat o scădere continuă a cererii turistice externă pentru România.

Pentru a ieşi din competiţia turistică internaţională este necesară modernizarea, relansarea şi dezvoltarea turismului românesc şi crearea unor produse turistice moderne şi competitive pe piaţa turistică.

Se impun, astfel, pe lângă modernizarea structurilor turistice, a staţiunilor turistice, şi crearea de produse turistice noi, staţiuni, programe originale, atractive şi inedite ce ar putea, printr-o activitate susţinută de promovare pe piaţa internaţională, să direcţioneze importante fluxuri turistice spre România. În acest sens, se impune şi dezvoltarea ofertei de agrement şi de animaţie, de mare atractivitate, prin crearea de parcuri tematice şi de divertisment, parcuri acvatice, oferte prezente în ţările cu tradiţie turistică din lume.

Alături de modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice diversificate şi competitive sunt necesare şi măsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare a activităţii de marketing şi promovare, de integrare în turismul mondial, de asigurare a cadrului legislativ şi mediului financiar-fiscal stimulativ şi stabil, corespunzătoare.

Turismul reprezinta un fenomen economico – social propriu civilizatiei moderne, puternic ancorat în viata societatii si, ca atare, aflat într-o relatie de interconditionalitate cu aceasta. Astfel, tendintele înregistrate în evolutia economiei mondiale, atât cele pozitive exprimate de sporirea productiei si, pe aceasta baza, a prosperitatii generale, de intensificare a schimburilor internationale si largirea cooperarii dintre state, de industrializare si tertiarizare, cât si cele negative precum crizele sau perioadele de recesiune economica, extinderea saraciei si somajului, inflatia, deteriorarea mediului au influentat cantitativ si strucural activitatea turistica, stimulând calatoriile si diversificând orientarea lor spatiala.

În ultimele decenii, pe plan mondial, economiile moderne au dat câstig de cauza dezvoltarii serviciilor. Structura si rolul acestora s-au amplificat în mod continuu si ascendent, contribuind în mod deosebit la reorientarea fortei de munca spre sectorul tertiar si dezvoltare regionala. Turismul este consumator de resurse naturale, umane si culturale, de servicii directe si indirecte fiind la rândul sau initiator de servicii proprii. Prin continutul si functiile lor, serviciile din turism raspund atât industriei de profil cât si celor ale consumatorilor .(Bran , F. ,2004)

In prezent, turismul se situeaza printre cele mai de seama componente ale economiei mondiale, participând cu aproape 12% la realizarea produsului mondial brut, cu circa 11% la ocuparea fortei de munca, fiind cel mai important capitol al comertului international si mobilizând circa 11% din cheltuielile de consum ale populatiei. Nu pot fi ignorate efectele negative generate de dezvoltarea necontrolata a turismului, mai ales asupra palierelor sociale si de mediu, chiar daca turismul este adesea privit ca o forma inofensiva a dezvoltarii industriale comparativ cu alte industrii.(Popescu , D. , 2003)

I.2 Destinaţia turistică

Dinamismul , profunzimea şi amploare transformărilor din toate domeniile vieţii economice şi sociale – ca trăsături definitorii ale evoluţiei contemporane- se reflectă între altele , în modificarea structurilor economice , în reierarhizarea ramurilor component în concordanţă cu cerinţele prograsului ştiinţifico-tehnic, cu exploatarea raţională a întregului potenţial de resurse şi sporirea eficienţei, cu exigenţele îmbunătăţirii calităţii vieţii.(Miniciu, R., 2001).

Nu putem vorbi de turism , turişti , servicii turistice sau produse turistice dacă nu ar exista o ţară , o regiune din cadrul unei ţări, un oraş, un sat sau o staţiune unde acesta elemente să fie organizate, concepute şi promovate. Datorită acestui fapt este necesar să definim conceptul de destinaţie turistică şi elementele caracteristice ale acesteia.

Prin destinaţie turistică se poate întelege o ţară , o regiune din cadrul unei ţări , un oraş , un sat sau o staţiune în interiorul căreia se crează o imagine favorabilă a destinaţiei la nivelul segmentelor ţintă de vizitatori , se concep instrumente de susţinere şi difuzare a imaginii şi se promovează imaginea destinaţiei în zonele de origine.

Există mai multe tipuri principale de destinaţii turistice : (Anastasiei , B. , 2008 )

- destinaţii clasice – acestea sunt în general oraşe care dispuns de un bogat patrimoniu arhitectural , cultural şi istoric , foarte potrivite pentru petrecerea unei vacanţe sau pentru o vizită de durată mai lungă (ex.: Paris , Atena, Roma etc. );

- destinaţii naturale – cum ar fi Delta Dunării , rezervaţia Serengeti din Tanzania sau Cascada Niagara. Aici turiştii vin pentru a admira peisajele sau pentru a lua contact cu bogăţiile naturale ale regiunii (floră, faună ) ;

- destinaţii pentru turismul de afaceri – acestea sunt importante centre industriale şi comerciale, unde există facilităţi turistice de înal nivel şi posibilităţi de agrement variate , fapt care le face atractive pentru oamenii de afaceri . Ex.: New York ;

- destinaţii pentru o noapte – este vorba în special de localităţile aflate între marile destinaţii de vacanţă şi zonele de origine ale turiştilor ;

- destinaţii pentru şederi scurte – acestea sunt în general oraşe mai mici în care există obiective de patrimoniu care le fac atrăgătoare.De exemplu Pisa din Italia şi Bruges din Belgia.