Bunurile publice si private - Evolutia sectorului public

Cuprins licenta Cum descarc?

CAP.1. TEORIA BUNURILOR 5
1.1.Notiunea de bun 5
1.2.Clasificarea bunurilor 5
1.3.Utilitatea bunurilor 6
1.4.Tipologia bunurilor si a functiilor de utilitate 7
CAP.2. CARACTERISTICILE BUNURILOR PUBLICE SI PRIVATE 9
2.1. Trasaturi ale bunurilor publice si private 9
2.1.1.Bunastarea rezultata din existenta bunurilor publice 10
2.1.2. Diferenta dintre costul social si cel privat 12
2.1.3. Relatiile dintre piata bunurilor private si piata bunurilor publice 13
2.2. Bunurile publice pure 14
2.2.1. Non-exclusivitatea 14
2.2.2. Non-rivalitatea in consum 15
2.3. Bunurile publice mixte (impure) 15
2.3.1. Definire 15
2.3.2. Bunurile mixte si teorie economica a cluburilor 16
2.3.3. Modelul lui Musgrave privind combinarea caracteristicilor bunurilor publice cu cele ale bunurilor private 16
2.3.4. Modelul lui Stiglitz privind relatia dintre gradul de excludere de la consum si costul marginal al utilizarii unui bun 20
2.4.Bunuri de merit 22
2.5.Bunurile utile comunitatii 25
CAP.3. RELATIA BUNURI PUBLICE SECTOR PUBLIC 26
3.1. Bunurile publice si sectorul public 26
3.2.Esenta sectorului public si activitatile ce compun sectorul public 26
3.3. Sfera de cuprindere a sectorului public 28
3.3.1. Criteriul de administratie publica 29
3.3.2. Criteriul de autoritate 29
3.3.3. Criteriul deciziei publice 29
3.3.4. Criteriul proprietatii de stat asupra avutiei( assets) 30
3.3.5. Criteriul sistemelor de productie 30
3.4. Structura sectorului bunurilor si serviciilor publice 30
3.5. Cererea si oferta bunurilor publice 32
3.5.1. Mecanismul cererii si ofertei bunurilor publice 32
3.5.2. Cererea pentru bunurile publice 33
3.5.2.1. Formarea cererii 33
3.5.2.2. Factori deformatori ai cererii de bunuri publice 34
3.5.3. Oferta pentru bunurile publice 36
3.5.3.1. Dificultatea definirii si masurarii outputului 37
3.5.3.2. Singularitatea producatorului de bunuri publice 37
3.5.3.3. Lipsa pragului minim de performanta economica 37
3.6. Relatia dintre intreprinderea publica si guvern 38
CAP.4. EVOLUTIA SECTORULUI PUBLIC 40
4.1. Repere ale sectorului public 40
4.2. Evolutia macroeconomica 44
4.2.1. Tendinta generala de diminuare a sectorului public 44
4.2.2. Evolutia in Romania in perioada 1990-2001 45
4.3. Privatizarea, cauza principala a diminuarii sectorului public 58
CONCLUZII 61
BIBLIOGRAFIE 64


Extras din licenta Cum descarc?

Termenul de bun semnifica orice element al realitatii care este apt sa satisfaca o nevoie umana de consum personal sau de consum productiv. Dar, nu toti satisfactorii si nu toti prodfactorii sunt bunuri. Dobandesc calitatea de bunuri acei satisfactori si acei prodfactori care se disting printr-o dubla determinare: una existentiala si alta economica.
Determinarea existentiala consta in aceea ca elementele respective se preteaza la masuri fizice prin care se evalueaza proprietatile statice si dinamice ale bunurilor. Intre proprietatile statice figureaza: masa, dimensiunile in spatiul tridimensional, compozitia. Deosebit de importante sunt proprietatile dinamice ale bunurilor care se manifesta in timp: fiabilitatea, capacitatea de efect util, proprietatile legate de contactul cu mediul exterior. Aceste proprietati sunt exprimate in unitati de masura adecvate.
Determinarea economica a bunurilor se regaseste, din punct de vedere al masurii, in aprecierea conformantei acestora cu nevoile umane. Masurarea economica o implica , deci, organic pe cea fizica. 
1.2.Clasificarea bunurilor
Din punct de vedere al analizei economice, prezinta interes deosebit impartirea bunurilor in libere si economice. Aceasta determinare are un caracter relativ, mai ales in sensul ca unele dintre bunuri pot deveni si rare.
Bunurile economice constau din acele elemente rare din natura sau create de om-identificabile si masurabile-, bunuri care intra intr-o relatie determinata cu nevoile umane. In structura acestor bunuri, un loc aparte detin bunurile create, produse.
Dupa modul in care se realizeaza raportul intre nevoile umane si bunurile produse sau serviciile prestate, bunurile economice se impart in nonmarfare si marfare.
Marfa este acel bun economic, exprimat in forma baneasca, care este destinat satisfacerii nevoilor altor persoane decat producatorii ei, trecerea acestuia de la producator la consumator facandu-se prin actul de vanzare -cumparare. Schimbul este acela care da bunului calitatea de marfa.
S-au conturat si se folosesc mai multe criterii de clasificare a bunurilor economice. 
Din punct de vedere al formei in care se manifesta, bunurile pot fi: obiecte avand existenta autonoma in raport cu producatorul si consumatorul; servicii, care se consuma concomitent cu producerea lor; informatii disponibile, detinute de specialisti in memoria lor sau depozitate pe diferiti suporti materiali; aceste bunuri sunt refolosibile.
Daca se are in vedere provenienta lor, bunurile se clasifica in: naturale, regenerabile si neregenerabile; produse, acele bunuri care au suportat cel putin o transformare, o deplasare pe baza activitatii oamenilor.
In functie de posibilitatile de multiplicare, bunurile sunt: reproductibile, realizabile intr-un numar oricat de mare de exemplare, daca exista factori de productie necesari; neproductibile, unicate ceea ce genereaza probleme deosebite in ceea ce priveste corelarea lor cu preferintele umane.
Dupa gradul de prelucrare, bunurile pot fi: primare cele preluate de-a gata din natura; intermediare, aflate in diferite faze succesive de prelucrare; finale, care in intervalul dat de timp, nu mai sunt supuse prelucrarii.
Din punct de vedere al destinatiei lor finale, al naturii lor economice, bunurile se impart in: satisfactori, adica bunuri de consum personal (hrana, imbracaminte) si bunuri de consum social (serviciile publice de sanatate, de educatie, de aparare etc.); prodfactori, cum sunt: bunuri de capital tehnic, resurse de munca, active financiare etc.
Dupa durata folosirii bunurilor de consum: de folosinta curenta si de folosinta indelungata.
In raport de modul de fixare in spatiu, bunurile se impart in: bunuri mobiliare si bunuri imobiliare. 
De mare insemnatate este clasificarea bunurilor in bunuri private si bunuri publice. Bunurile private sunt considerate acelea pentru care oferta se reduce odata cu consumarea lor de catre un agent economic. Bunurile publice sunt cele de care oricine poate beneficia in aceeasi maura.
Exista putine bunuri publice pure si ele se delimiteaza de bunuri mixte numite si bunuri publice impure. Primele asigura beneficii nonrivale si nonexclusive tuturor membrilor unei colectivitati.
Bunurile private in multe situatii pot substitui unele bunuri publice. De aceea in ultimul timp sunt autori care sustin ca este de preferat ca numai bunuri de importanta nationala (exemplu-apararea strategica) sa fie asigurate de stat iar restul sa fie lasat pe seama sectorului privat. Agentii economici privati se pot reuni si organiza in cluburi pentru a produce cat mai eficient. Acesta este motivul pentru care teoria respectiva este cunoscuta sub denumirea de teoria clubului. 
1.3.Utilitatea bunurilor
In conditiile economiei de schimb, bunurile economice trebuie sa se bucure de aprecierea consumatorului neproducator, sa aiba pentru acesta utilitate. Exista mai multe modalitati de abordare a utilitatii. Cele mai consacrate sunt aspectele tehnice si economice.
Utilitatea sub aspect tehnic, reprezinta capacitatea unui bun de a satisface o nevoie, o proprietate care decurge si se exprima prin trasaturi, caracteristici si insusiri intrinseci ale fiecarui bun sau clase omogene de bunuri de consum personal, de bunuri de capital, de servicii sau informatii.
In sens economic, utilitatea include o raportare la o nevoie, la o trebuinta a nonposesorului. Doar in masura in care prin insusirile sale un bun poate satisface o nevoie a nonposersorului este posibila realizarea tranzactiei bilaterale de piata.
Abordarea utilitatii economice este realizata diferit in teoria economica. In gandirea economica clasica se considera ca bunurile identice au aceeasi utilitate economica pentru diferite persoane, daca sunt necesare, indiferent de intensitatea nevoilor si sacrificiul facut pentru achizitionarea lor.
In gandirea neoclasica, marginalista in special, utilitatea capata sens economic cand indeplineste trei conditii: a) existenta unei relatii intre calitatile sau caracteristicile bunurilor si una din nevoile oamenilor sau societatii; b) constientizarea relatiei dintre caracteristicile tuturor lucrurilor si nevoilor oamenilor; c) cumparatorul trebuie sa fie capabil sa foloseasca caracteristicile lucrurilor sau satisfacerea nevoilor.
Desi utilitatea are determinari in natura proprie a fiecarui bun economic, aprecierea utilitatii are un caracter eminent subiectiv, depinde de raportul pe care fiecare individ il stabileste intre un anumit bun economic si nevoile sale. Utilitatea sintetizeaza importanta, pretuirea pe care consumatorul o acorda, la un moment dat si in conditii determinante, fiecarei utilitati dintr-o multime de bunuri identice.
1.4.Tipologia bunurilor si a functiilor de utilitate
Bunurile care intra in consumul oamenilor, datorita posibilitatilor limitate de achizitionare si de modul in care isi pot dovedi utilitatea, se grupeaza in doua categorii principale: complementare si substituibile.
Bunurile complementare se caracterizeaza prin aceea ca nu isi pot manifesta utilitatea independent unele de altele: autoturism-carburant, zahar-ceai; unt-paine; stilou-hartie etc. In functie de gradul de complementaritate, apreciat ca raport intre indicele variatiei consumului din bunul principal si indicele variatiei consumului din bunul complementar, se disting:


Fisiere in arhiva (2):

  • licenta_k_1.DOC
  • coperta LICENTA.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Bibliografie

1. Andrei C. - Economie politica si politici economice, Editura Economica, Bucuresti, 1999
2. Babaita I., Duta Alexandrina, Imbrescu I. - Microeconomie, Editura de Vest, Timisoara, 2001
3. Dobrota N. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1997
4. Dodescu Anda - Statul si economia de piata, Editura Economica, Bucuresti, 2000
5. Gilbret Abraham Frois - Economie politica,Editura Humanitas, Bucuresti, 1997
6. Iancu A. - Bazele teoriei politicii economice, Editura Irli&Allback, Bucuresti,1998
7. Iancu A. - Politica si economie-repere ale unui sistem economic performant, Editura Expert, Bucuresti,1992
8. Lane, Erik J. - The public sector
9. Philip Hardwick, John Langmead, Bahadur Khan - Introducere in economia politica moderna, Editura Polirom, 2002
*
* *
10. XXX - Economie si administratie locala, nr. 10/octombrie 2002
11. XXX - Starea nationala si economia Romaniei in perioada 1997-1999, Institutul National de Statistica, 2001
12. XXX - Anale- Institutul national de cercetari economice, Bucuresti, 2002
13. XXX - Relansarea cresterii economice in Romania, Simpozion Stiintific national-Bucuresti, Editura Economica, 2000
14. XXX - Analele Universitatii ,,Dimitrie Cantemir" Targu Mures, Editura Dimitrie Cantemir, 2001
15. XXX -Anuarul Statistic al Romaniei, 2001
16. www.guv.ro/obiective/strategia/capitol1.htm


Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 10 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prin apasarea pe butonul “Descarca acum” declar ca am citit, inteles si agreat termenii si conditiile.
* Pretul este fara TVA.


Hopa sus!