Cadrul general și special privind categoriile de profesioniști în reglementarea actuală

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

Prin intrarea în vigoare a actualului Cod civil , dispozițiile Codului comercial au fost abrogate, aspectelor în materie fiindu-le aplicabile prevederile noii legi ordinare - art. 3 alin. 1 Cod civil, republicat: „Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil”. Alin. 2 al art. 3 Cod civil, republicat, ne prezintă profesioniștii ca fiind cei care exploatează o întreprindere, adică „exercită sistematic o activitate organizată ce constă în producerea, administrarea, înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă întreprinderea are sau nu scop lucrativ.”

Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil precizează concret care sunt categoriile de persoane juridice care sunt incluse în noțiunea de profesionist: profesionist, întreprinzător, operator economic, orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale (art. 8).

Deducem că cel care exploatează o întreprindere comercială are calitatea de profesionist.

În sensul Legii de punere în aplicare, noțiunea de profesionist reprezintă persoana fizică sau juridică supusă înregistrării în registrul comerțului.

În sensul Codului civil, avem în vedere, profesionistul, persoană fizică sau juridică ce exploatează în condițiile legii, o întreprindere (economică) comercială.

În cadrul Legii nr. 363/2010 , profesionistul ni se prezintă a fi orice persoană fizică sau juridică ce, în practicile comerciale care fac obiectul legii precizate, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale, de producție, liberale sau artizanale, precum și orice persoană ce acționează în același scop, în numele sau pe seama acestuia.

Deși se referă la aceeași noțiune, legislația în vigoare nu a dat o definiție unitară acestui concept, fapt ce ar fi facilitat înțelegerea și aplicarea acesteia.

În ultimul timp, foarte multe societăți se confruntă cu starea de insolvență. Este nu numai situația societăților mici, dar și situația marilor operatori economici . Mai mult chiar, s-a pus și problema insolvenței primăriilor .

Insolvența este definită ca fiind acea stare patrimonială a debitorului caracterizată prin insuficiența fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, obligații ce au ca obiect o suma de bani, cele cu alt obiect regulandu-se după dreptul comun .

Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, reglementează modul în care vor fi trași la răspundere membrii organelor de conducere sau de supraveghere ale societăților. Găsim precizate în legile privitoare la societăți diferite fapte ce atrag răspunderea membrilor organelor de conducere, fapte ce produc efecte cu grade diferite de gravitate. În prezentul studiu voi face referire doar la faptele ale căror efecte conduc, direct sau indirect, la intrarea debitorului în stare de insolvență.