Caracterizarea geografică a Munților Bucegi

I. Introducere

„Cetatea de piatra” a Bucegilor constituie un masiv rigid si semet, atractiv si impunator care îmbina în mod armonios cele mai variate aspecte Carpatice. Pe o suprafata restrânsa natura a consemnat de-a lungul timpului urmele agentilor care au conlucrat sub cele mai diverse forme. În aceasta rezida explicarea podurilor înalte etajate la diverse altitudini, vaile adânci – cheile – sau cele largi care în tiparele lor au forma literei U, ciupercile de piatra presarate pe suprafete înalte expuse tariei vânturilor sau brânele care tivesc abrupturile; ele sunt numai câteva din aspectele cele mai caracteristice ale Bucegilor.

Asezarea deosebit de favorabila a lor, de-a lungul portiunii superioare a Vaii Prahova, multiplele lor valori peisagistice precum si posibilitatile ce ofera atât pentru practicarea turismului alpin cât si a alpinismului tehnic, situeaza acest masiv în rândul principalelor unitati turistice din lantul Carpatilor românesti.

Construirea si reamenajarea unui remarcabil numar de adaposturi, de-a lungul platoului culmii principale, în raza statiunii Pestera, pe vaile Ialomitei si Malaiesti si în muntii de mica altitudine ai Dihamului, precum si numeroasele marcaje ce împânzesc plaiuri si vai, sunt numai o parte din realizarile care au imprimat drumetiei în Bucegi o dezvoltare ce nu putea fi nici macar banuita cu ani în urma.

Leaganul drumetiei montane din tara noastra, Bucegii rezerva totusi colturi necunoscute cu o imensa bogatie de fenomene, constituind din acest punct de vedere un adevarat laborator natural.

Toate acestea m-au determinat sa-i studiez cu deosebit interes si sa întocmesc aceasta lucrare, contribuind si eu la mai buna lor cunoastere. Pentru realizarea acestui demers, am avut sprijinul deosebit de important al d-lui profesor Octavian Davidescu, caruia îi multumesc si pe aceasta cale.

II. Masivul Bucegi – caracterizare generala

1. De la mentiuni si inscriptii la studiile actuale

Diferitele mentiuni, inscriptii, însemnari si studii asupra Masivului Bucegi impun prin diversitatea nomenclaturii utilizate, lamurirea, înca de la început a unor probleme de toponimie. Astfel, acest masiv apare sub numele de Buceci în cele mai vechi însemnari si sub denumirea de Bucegi utilizat în mod curent în zilele noastre. Desigur, el a facut obiectul unor numeroase ipoteze. Meritorie o consideram pe aceea care apreciaza ca trebuie sa se porneasca de la forma sub care acest nume se aude în popor – Buceci.

Documentele cele mai vechi consemneaza pentru Bucegi denumirea de Buceaciul, ceea ce explica faptul ca multe din numele de munti s-au dat dupa cel al proprietarilor respectivi. De aici concluzia ca numele de Bucegi ar deriva dintr-unul de persoana. George Pascu sustine ca provine de la radicalul Buc. În realitate se apreciaza ca Bucegi vine de la pluralul Buceac, asa cum arata botanistul Z. Pantu, care însemneaza un complex de muscinee sub forma unui covor verde si moale frecvent în aceasta zona montana.

Initial, probabil ca aceasta denumirea sa fi fost purtata de un munte din Bucegi de unde apoi s-a extins asupra întregii zone. Astazi, întâlnim numele de Buccea pentru seaua larga situata la vest de vârful Tataru care face trecerea spre Leaota.