Cărți de plată

În ţările occidentale cartea de plată este astăzi sinonimă cu sistemul plăţilor electronice, utilizarea sa cotidiană devenind un act banal pentru majoritatea populaţiei. Pentru ca sistemul să se impună a fost nevoie de o adevărată revoluţie a mentalităţilor care, deşi înfăptuită pe parcursul a câtorva decenii, a reuşit să-l transforme într-un veritabil fenomen social.

Ieşirea din marea criză a anilor '30 şi încheierea celui de-al doilea război mondial au marcat începutul unei noi ere pentru societatea americană de consum. Contextul economic devenit favorabil, ideea unor „plăcuţe" prin care sunt recunoscuţi clienţii fideli câştigă teren, drumul fiind deschis de Flatbusch National Bank, care lansează o carte de plată proprie de credit, destinată numai clienţilor proprii.

Anii '50 marchează emiterea primelor cărţi de plată internaţionale. Cartea de plată facilita plăţile efectuate de persoane care depăşeau limitele geografice ale ţărilor de rezidenţă.

Oportunitatea astfel creată a fost repede sesizată şi exploatată de Diners Club care lansează în Statele Unite prima carte de plată destinată persoanelor care călătoreau în ţară sau în străinătate. Era, de fapt, o carte de plată pe care erau imprimate numele şi numărul de cont bancar al titularului, şi care facilita accesul la serviciile anumitor hoteluri şi restaurante.

Franklin National Bank lansează în 1951 propria carte de plată care prefigurează de fapt sistemul actual de plăţi. Era o carte de plată de identificare ce permitea comercianţilor să emită mici facturi a căror procedură de încasare era aproape identică cu cea din zilele noastre.

În 1958 American Express emite o carte de plată destinată tot persoanelor care călătoreau, cu un suport material din plastic, o inovaţie care va fi repede copiată.

În anii '60 Bank of America a lansat cartea de plată BankAmericard (în prezent denumită VISA International. Această carte de plată a fost concepută ca un instrument de acordare de credite pentru consum. El a fost rapid absorbit şi, în doar câţiva ani de la lansarea sa, a revoluţionat definitiv modul de achiziţionare a bunurilor şi serviciilor pentru milioane de consumatori.

Până în anul 1970 s-au emis aproximativ 20 de milioane de cărţi de plată, în 1980 s-a atins cifra de 73 milioane, iar în 1991 s-a ajuns la cifra de 105 milioane de cărţi de plată.

Odată cu succesul cărţii de plată BankAmericard, un grup de 17 bancheri din diferite instituţii financiare s-au decis să-şi creeze propria reţea denumită Asociaţia Interbancară de Carduri. Datorită dezvoltării pe plan internaţional a acestei organizaţii, în 1979 aceasta şi-a schimbat denumirea în Mastercard. Şi această organizaţie, ca şi Visa International, a cunoscut o rapidă dezvoltare, ajungând ca în 1990 să aibă peste 90 de milioane de cărţi de plată emise în circulaţie.

Motivele pentru care acest nou instrument de plată - cartea de plată - a cunoscut o dezvoltare fenomenală într-o perioadă atât de scurtă pot fi analizate din următoarele puncte de vedere: al deţinătorilor de cărţi de plată, al comercianţilor şi al băncilor.

Din punctul de vedere al deţinătorilor, cărţile de plată sunt un mijloc de plată care poate fi folosit cu uşurinţă. Deţinătorii nu mai trebuie să poarte asupra lor sume însemnate de numerar, evitându-se problemele ivite în folosirea cecurilor, nu există nici o dificultate în achiziţionarea bunurilor şi serviciilor deoarece cărţile de plată sunt acceptate de foarte mulţi comercianţi, în plus, cartea de plată bancară asigură obţinerea instantanee de credite care ar putea fi rambursate într-o singură scadenţă, sau în rate lunare flexibile. Aceste credite sunt acordate de bănci tară completarea unor cereri de credite din partea clienţilor băncii, chiar dacă aceştia se

află în altă localitate. Urmărirea efectuării plăţilor este simplificată. În momentul efectuării achiziţiei se înmânează deţinătorului o chitanţă. Chitanţele originale de la comerciant sunt comparate cu extrasul de cont şi astfel se stabileşte suma datorată băncii. Pe scurt, deţinătorii de cărţi de plată sunt atraşi de uşurinţa utilizării credit-cardurilor. Se poate obţine credit imediat, sumele cheltuite se pot urmări cu uşurinţă la sfârşitul lunii şi astfel se poate verifica extrasul de cont trimis de bancă. Din punctul de vedere al comercianţilor, cărţile de plată prezintă mai multe avantaje, între care:

-vânzările se pot autoriza cu uşurinţă. Procedura a fost şi este relativ

simplă: dacă numărul de carte de plată nu apare pe „lista neagră" a comerciantului

şi valoarea tranzacţiei se încadrează sub limita de autorizare stabilită, atunci

tranzacţia deţinătorului de carte de plată este considerată validă, în cazul în care

valoarea tranzacţiei depăşeşte limita de autorizare, comerciantul ia legătura

telefonic cu centrul de autorizare al băncii pentru a valida tranzacţia. Prin această

procedură simplă comercianţii nu sunt expuşi riscului inexistenţei de fonduri sau al

invalidităţii cărţi de plată. Comerciantul nu mai trebuie să urmărească rău platnicii,

prin simpla prezentare a chitanţelor originale la bancă, banca plătindu-le sumele

cuvenite;

-creşte volumul vânzărilor comercianţilor. Băncile şi asociaţiile naţionale

emitente de cărţi de plată au cheltuit sume importante de bani pentru publicitate şi

direcţionarea posesorilor de cărţi de plată către punctele de vânzare ce afişau

autocolante cu însemnele băncii-marcă. Astfel, cu cât sunt emise mai multe cărţi de

plată, cu atât sunt frecventaţi mai mulţi comercianţi. Odată cu creşterea numărului

deţinătorilor de cărţi de plată, comercianţii au început să accepte mai multe mărci

de cărţi de plată, contribuind astfel la creşterea volumului vânzărilor. Comercianţii

agreează cărţile de plată şi pentru faptul că deţinătorii acestora fac achiziţii de

valori mult mai mari decât dacă le-ar face cu numerar;