ABREVIERI ŞI PRESCURTĂRI 2 CUPRINS 3 INTRODUCERE 5 I.IMPORTANŢA CATEHIZĂRII ÎN CREŞTINISM 9 I.1. Cateheza – formă de promovare a dreptei credinţe 25 I.2. Şcolile Catehetice şi importanţa lor pentru Biserica creştină 28 II.CATEHIZAREA – O NECESITATE MISIONARĂ A ZILELOR NOASTRE 42 II.1. Contextul catehetic contemporan 50 II.2. Mijloace de cateheză 57 III.ASPECTE ALE CATEHIZĂRII ÎN CONTEMPORANEITATE 60 III.1. Catehizarea familială 60 III.2. Catehizarea parohială 63 III.3. Catehizarea prin intermediul mass mediei bisericeşti 64 CONCLUZII 71 BIBLIOGRAFIE 73 DECLARAŢIE DE AUTENTICITATE 78
INTRODUCERE Așa cum biune se știe catehizarea este o operă misionară și duhovnicească a Bisericii noastre ce are în vedere prompovăduirea adevărului eliberator și mântuiitor de credință. Catehizarea înseamnă difuzarea principalelor învățături de credință pentru ca omul să se convingă de veridicitatea credinței sale și să crească gradul de angajament religios. La început cateheza era procesul prin intermediul căruia cei care doreau să se boteze erau pregătiți de către Biserică prin intermediul unui proces de lămurire asupra credinței și adevărului și de pregătire spirituală, sufletească, și trupeasc, pe o perioadă care mergea de la câteva luni la câțiva nai. Catehizarea era necesară deoareca acceptarea în rândul Bisericii a unor oameni care nu și-ar fi cunoscut credința sau ar fi cunoscut-o prea puțin ar fi dus fie la alunecarea masivă a multora în erezii de tot felul, fie la deformarea creștinismului cu multe elemente păgâne așa cum a făcut gnosticismul. Pentru a păstra puritatea mesajului mântuitor al Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos și din responsabilitate față de generațiile care mereu ne urmează, Biserica a utilizat cateheaza ca un mijloc propice de luminare a minții omului și d epregătire duhovnicească penntru ca odată cu botezul cel ce crede să devină un autentic misionar, prin viața, trăirea și faptele lui. Școlile catehtice au apărut tocmai din această rațiune a unei temeinice pregătiri a celor ce doreau să se boteze, ele inaugurând un mod de a face educație, specific creștinismului, perpetutau și apreciat până astăzi. Începând cu celebra școală catehetică din Alexandria, pânla școlile monahale și învățământul religios și teologic de astăzi, Biserica a dorit să insufle adevărul de credință celor ce doreau să se boteze sau erau deja creștini cu conțiința că-și împlinește propriul său mandat misionar și că sprijină omul la înțelegerea rostului său în viață. Contextul catehetic de astăzi este dominat d enumeroase maladii spirituale, agravate de gobalim, secularism, materialism sau indiferentism, care au cu ele atât efecte negatice, cât și o mare posibilitate de misiune. Lumea în care trăim are forme noi ale provocărilor vechi, căci tot ceea ce încearcă credința noastră, a tulburat și speranța celor de dinaintea noastră, de aceeea, noi trebuie să vedem cum au răspuns ei unor astfel de provocări și cum le-au depășit. În misiunea contemporană a Bisericii, cateheza este un instrument necaesar, util și eficient, căci fără a oferi omului o structură de credință, nu-i putem cere să rămână credincios fidel, știind că adevărul de credință este cel care normează viața noastră duhovnicească. Cateheza este formă clasică, dar și modernă de comunicare, sub formă dialogală, a întrebărilor și răspunsurilor, adevărul revelat, tot ceea ce avem nevoie pentru a merge pe drumul drept al mântuirii. Biserica noastră Ortodoxă, fidelă moștenirii apostolice, a utilizat cateheza ca pe un instrument misionar preferat, dar nu unic, necesar și mereu actual, dată fiind istoria sa în care această formă de misiune a avut un mare succes soteriologic. I.IMPORTANŢA CATEHIZĂRII ÎN CREŞTINISM Aşa cum se ştie, încă de la începutul creştinismului, principala formă de comunicare a elementelor fundamentale ale credinţei a fost cateheza. Altfel spus, prin intermediul ei, ca principală formă de misiune educaţională creştină era comunicată credinţa creştină în elementele ei fundamentale celor ce se pregăteau pentru primirea Tainelor de iniţiere creştină. Adică, cei care îmbrăţişau creştinismul erau pregătiţi înainte de a fi botezaţi si apoi mirunşi şi împărtăşiţi. Termenul de cateheză vine din limba greacă şi se referă la transmiterea prin viu grai a credinţei, căci cei ce aşteptau să primească botezul erau mai întâi intruiţi în credinţă de o categorie specială rânduită de Biserică, de cateheţi. Cateheza este deci forma tradiţională de transmitere a credinţei în spaţiul creştin şi presupune pe cineva care învaţă cu autoritatea Bisericii şi cineva care primeşte conţinutul credinţei. De regulă în cadrul catehezelor se preda învăţătura de credinţă sub formă expozitivă şi dialogală. Cateheza presupune vestirea cuvântului evanghelic, a învățăturii de credință în formă sistematică și organizată, cu caracter personal, pentru ca cel care se botează să fie conștient de noua calitate, să aibă o mentalitate de credință misionară și să poată la rândul lui să devină un instrument eclezial misionar eficace.
• ***, Apologeţi de limbă greacă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1980, • ***, Apologeţi de limbă latină, vol. 3 din PSB, trad. Nicolae Chiţescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol, David Popescu, Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1981, • ***, Biserica în era globalizării, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2003, • ***, Pastoraţie şi misiune în Biserica Ortodoxă, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2001, • ***, Pedagogie Generală, Editura "Didactică şi Pedagogică, R. A.", Ediţia a II-a, Bucureşti, 1996, • ***, Scrierile Părinţilor Apostolici, vol. 1 din colecţia PSB, Editura Institutului Biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1979, • Alexe Pr. Ştefan, Sfântul Niceta de Remesiana şi ecumenicitatea patristică din sec. IV şi V, Teză de doctorat, ST XXI, 1969, nr. 7-8, • Augustin Fer., Prima cateheză. Iniţiere în viaţa creştină. Ediţie bilinvă, Polirom, Bucureşti, 2002, • Bădiliţă, C. Pe viu despre Părinţii Bisericii, Humanitas, Bucureşti, 2003, • Bârsănescu Ş., Istoria Pedagogiei, Ed. Didactică și Pedagogică,Bucureşti, 1969, • Bel, Pr. prof. dr. Valer Misiune, parohie, pastoraţie. Coordonate pentru o strategie misionară, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2004 , • Bontaş Prof. univ. dr. Ioan, Pedagogie, ALL, Bucureşti,1995, • Bota, M. Patrologia, Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1999, • Branişte, Pr. prof. dr. Ene Cultul ortodox ca mijloc de propovăduire a dreptei credinţe, a dragostei, a păcii şi a bunei înţelegeri între oameni, în "Studii teologice", Anul V (1953), nr. 9-10, • Bulacu Mihai, Probleme de pedagogie catehetică, S. T. , 3-6 / 1950, • Bulacu, Pr. Mihail Spiritul catehezei patristice din şcoala românească, Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1937, • Călugăr, Dumitru Catehetica, manual pentru Institutele teologice, Ed. I.B.M.O., Bucureşti, 1976, • Călugăr, Pr. Dumitru Metode şi forme pentru prezentarea învăţăturii creştine ortodoxe, M.A., 1-3/1972, • Campenhausen, Hans Von Părinţii greci ai Bisericii, trad. din germană de Maria-Magdalena Anghelescu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2005, • Chiril Sf. al Ierusalimului, Catehezele, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2003, • Clement Alexandrinul, “Scrieri – Partea întâia”, vol. 4 din colecţia PSB, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, trad. Pr. D. FECIORU, Bucureşti, 1982, • Coman, Ioan G. Şi Cuvântul Trup S-a Făcut. Hristologie şi mariologie patristică, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1993, • Conovici, Iuliana Ortodoxia în România postcomunistă. Reconstrucţia unei identităţi publice, vol. I şi II, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009 , • Corneanu, IPS Mitropolit Nicolae Patristica mirabilia. Pagini din literatura primelor veacuri creştine, ed. a II-a, Polirom, Iaşi, 2001, • Cosma, Pr. prof. Sorin Cuvinte ale dreptei credinţe, Arad, 1992,
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
