Cateringul pentru turism

Procurarea adăpostului mâncării şi băuturii pentru călători a fost trăsătura societăţilor civilizate cel puţin din timpul vechilor greci şi romani.

Această trăsătură caracterizează istoria cateringului din Bretania (Marea Britanie) până în zilele noastre pentru a scoate în evidenţă natura afacerilor de catering şi unele dintre principiile care sunt caracteristice tuturor operaţiunilor de catering.În evul mediu pelerinii stăteau în mănăstiri sau în case private. Casele private au devenit hanuri ofereau de obicei o masă simplă. Această masă era servită într-o sală care era folosită mai

târziu ca dormitor.Tavernele în această perioadă reprezentau un loc de întâlnire pentru comunitatea locală

oferind mâncare, băuturăşi distracţii. În secolele XVI - XIX facilităţile oferite de hanurile comerciale mari s-au dezvoltat ca urmare a îmbogăţirii clientelei lor, îmbogăţire adusă de revoluţia industrială. În secolul al XVII-lea au apărut cafeaua şi ciocolata în Europa. Acestea au fost servite în cafenele şi cofetării care au devenit locuri de întâlnire pentru artişti, poeţi şi avocaţi. Aceste locuri erau foarte exclusive, ducând la instituţia britanică exclusivă (numai pentru membri), clubul Odată cu apariţia autostrăzilor, secolul XIX, cererea pentru cazare departe de casă duce la dezvoltarea marilor hoteluri şi restaurante de pe autostrăzi. La sfârşitul secolului XIX, cluburile,

marile hoteluri şi câteva restaurante independente ofereau facilităţi privind cina. Acestea erau de

înaltă clasă, sofisticate, scumpe, devenind foarte populare. Această extindere a obişnuinţei de a

ieşi pentru a mânca a fost o dezvoltare foarte importantă pentru industria catering. Escoffier care şi-a câştigat reputaţia de bucătar de primă clasă în Franţa a fost responsabil de introducerea unui mod el care are încă influenţă asupra bucătăriilor 100 de ani mai târziu.

În această perioadă s-au dezvoltat restaurante mai puţin scumpe pentru oamenii care nu-şi

puteau permite să frecventeze restaurantele mai selecte. Aceasta a condus la crearea cafenelelor

şi ceainăriilor şi eventual a restaurantelor comerciale mai ieftine şi mai puţin exclusive. Primul şi al doilea război mondial au dus la creşterea numărului cantinelor industriale. De-a lungul celui de al doilea război mondial hrănirea comunală a ajuns la o scară foarte largă aşa încât folosinţa maximă putea fi formată din hrana limitată disponibilă. Hotelurile şi pensiunile au fost rechiziţionate pentru trupe şi pentru diferitele departamente guvernamentale, industria suferind o regresare temporară. Perioada interbelică a suferit o creştere importantă a turismului în ţară şi peste hotare.

Introducerea zilelor de sfârşit de săptămână plătite a crescut şi mai mult nevoia de cazare departe

de casa. Aceasta a atras o mare parte a populaţie i introducând „package holidays”. În 1935 în

Fleet Street a fost deschis ă prima lăptărie „Milk Hars”. Până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial au avut loc multe modificări în dezvoltarea industriei cum ar fi cateringul pentru un număr mare de persone ( „mass catering” ) fast food şi alte operaţiuni.În condiţiile economiei de piaţă, consumatorul devine axul central al tuturor activităţilor economice ce converg spre satisfacerea cât mai deplină a dorinţelor acestuia, de această satisfacere depinzând însăşi eficienţa activităţii economice realizate. Alimentaţia omului, influenţa acesteia asupra stării de sănătate a individului, multiplele riscuri pe care le incumbă factorii tehnologicişi de mediu constituie preocupări actuale ale tuturor domeniilor de activitate destinate să satisfacă cerinţele majore ale consumatorilor potenţiali. Activitatea de alimentaţie, realizată ca activitate de sine-stătătoare sau coroborată cu serviciul turistic, are multiple implicaţii sociale şi răspunderi privind satisfacerea nevoii de hrană, corelarea satisfacţiei subiective cu necesarul fiziologic de substanţe nutritive şi mai ales asigurarea inocuităţii tuturor produselor comercializate, indiferent că sunt produse proprii sau preluate de la alte persoane. Activitatea de alimentaţie, implicit cea legată de serviciul turistic, prezintă un caracter deosebit de complex prin specificul ei, prin multitudinea factorilor tehnologici care influenţează oferta de produse şi, totodată, prin diversitatea cererii exprimate. Având în vedere însă şi rolul educativ al acestui sector economic, care poate influenţa şi orienta însuşi modul de viaţă al individului, la nivelul actual de dezvoltare al stiinţei şi tehnologiei, economistul din acest sector trebuie să dispună de cunoştiinţe care să-i permită desfăşurarea unei activităţi pe baze ştiinţifice, atât din punct de vedere al corelaţiei între necesarul de substanţe nutritive şi aportul acestora, cât mai ales pentru prevenirea riscurilor de îmbolnăvire, oferind produse sănătoase, corect prelucrate. Tehnologia culinară modernă, cu toate exigenţele ei, nu se mai poate sprijini numai pe intuiţia, talentul sau îndemânarea lucrărilor din activitatea productivă a acestui sector, producându-se mutaţii rapide în procesul de prelucrare, în sortimentul produselor centralizate, în cererea de consum, intensificându-se interdependenţele cu alte sectoare de activitate. Oferta de produse alimentare trebuie să corespundă noilor exigenţe, specifice omului modern, tentat tot mai mult de procurarea hranei gata preparate (convenience foods). Nevoia de hrană trebuie satisfăcută la un nivel superior prin acoperirea necesarului fiziologic cu alimente variate, gustoase, salubre, în condiţiile economisirii fondului de timp afectat pregătirii zilnice, diminuării efortului fizic solicitat de această activitate şi totodată prin costuri mai reduse.