Cauzele care Înlătură Caracterul Penal al Faptei

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE PRIVIND CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

1.1. Caracterul penal al faptei

Caracterul penal sau infracţional al unei fapte, constituie însuşirea sintetică a acelei fapte, rezultând din întrunirea în conţinutul ei, a trăsăturilor esenţiale ale unei infracţiuni.

Aşadar, o faptă concretă, săvârşită de o persoană, are caracter penal când ea întruneşte trăsăturile esenţiale cerute de legea penală pentru existenţa unei infracţiuni în general, adică îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi încadrată în una din dispoziţiile care stabilesc conţinutul faptelor prevăzute de legea penală

Pentru ca fapta să constituie infracţiune, deci să aibă caracter penal, ea trebuie să îndeplinească în mod cumulativ trei trăsături esenţiale, astfel cum rezultă din art. 17 alin. 1 Cod penal:

- să fie prevăzută de legea penală, adică să fie descrisă într-o normă de incriminare ;

- să fie săvârşită cu vinovăţie, aşa încât, la starea de pericol social pe care o prezintă fapta să se adauge şi periculozitatea făptuitorului;

- să prezinte pericolul social al unei infracţiuni care să justifice recurgerea la sancţiunile de drept penal.

Lipsa oricăreia din aceste trasături esenţiale exclude existenţa caracterului penal al faptei, exclude existenţa infracţiunii şi, pe cale de consecinţă, exclude răspunderea penală.

Dacă fapta nu are caracter penal, ea nu constituie infracţiune, de unde rezultă că lipseşte singurul temei al răspunderii penale - existenţa infracţiunii (art. 17 alin 2 C.pen.).

În cazul în care legea penală atribuie unei fapte caracter penal, acţiunile sau inacţiunile destinatarilor legii dobândesc semnificaţie de fapte licite sau ilicite, după cum se încadrează în limitele pe care legea le-a instituit.

1.2. Posibilitatea înlăturării caracterului penal al faptei

Cercetarea şi constatarea caracterului penal al faptei sunt operaţiuni care implică o dublă examinare şi anume: mai întâi dacă trăsăturile esenţiale necesare pentru existenţa oricărei infracţiuni sunt realizate în fapta care face obiectul unei învinuiri penale şi apoi dacă nu cumva există vreo cauză care potrivit legii penale duce la excluderea vreuneia din trăsăturile esenţiale şi atrage implicit lipsa caracterului penal al faptei respective

Întrucât legiuitorul are competenţa de a stabili caracterul penal al faptei, tot el poate să înlăture în anumite situaţii, acest caracter, şi să prevadă că o faptă sau unele categorii de fapte, descrise în legea penală, daca sunt săvârşite în anumite condiţii, nu constituie infracţiuni şi nu pot servi drept temei pentru răspunderea penală, ci, eventual, pentru o altă formă de răspundere juridică ori sunt fapte licite permise de lege.

Existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări în care este săvârşită o faptă prevăzută de legea penală, poate face ca această faptă să nu mai prezinte vreuna din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi deci, să nu mai aibă caracter penal.

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei trebuie să fie prevăzute de lege.