Cercetare de Marketing Privind Perfecționarea Serviciilor de Transport Comercial în Economia Românească

Domeniu: Economie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 85 în total

Cuvinte : 23410

Mărime: 272.96KB (arhivat)

Publicat de: Ani D.

Puncte necesare: 14

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Lect. univ. dr. Aurica Grigore

UNIVERSITATEA „DANUBIUS” GALAŢI FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Cuvânt înainte 3
Capitolul 1. Aspecte ale politicii U.E. în domeniul transporturilor 5
1.1. Intenţii de definire a politicii comune a transporturilor 5
1.2. Obiectivele politicii comune a transporturilor după 1993 9
1.3. Obiectivele politicii comune a transporturilor comerciale în perspectiva anilor 2010 – 2020 12
Capitolul 2. Analiza impactului acquis-ului comunitar asupra perfecţionării activităţii din domeniul transporturilor comerciale 14
2.1. Liberalizare transporturilor comerciale 14
2.2. Caracteristicile politicii de armonizare 19
2.3. Necesitatea echilibrului între modurile de transport 23
2.4. Integrarea preocupărilor privitoare la protejarea mediului înconjurător 25
2.5. Dificultatea finanţării reţelelor transeuropene 27
Capitolul 3. Lărgirea Uniunii Europene şi politica privind transporturilor comerciale 29
3.1. Transporturile de mărfuri în noile ţări membre ale UE 29
3.2. Adoptarea acquis-ului comunitar de către noile state membre şi cele candidate la U.E. 31
3.3. Necesitatea conexiunii cu Reţelele Trans-europene de Transport 32
Capitolul 4. Cercetarea calitativă de marketing instrument de perfecţionare a transporturilor comerciale româneşti 34
4.1. Cercetările de marketing în domeniul transporturilor comerciale în Europa de Vest 34
4.2. Ipoteze şi obiective ale cercetării de marketing în domeniul transporturilor comerciale 38
4.3. Metodologia cercetărilor calitative de marketing întreprinse în domeniul transporturilor comerciale româneşti 39
4.3.1. Interviul în profunzime semidirecţionat 40
4.3.2. Ancheta focus – grup realizată cu furnizorii şi beneficiarii de servicii de transport comercial 42
Capitolul 5. Studiu de caz: Cercetare de marketing în domeniul transporturilor comerciale româneşti 44
5.1. Cercetarea de marketing bazată pe interviul în profunzime semidirecţionat 44
5.1.1. Căi de îmbunătăţire a transporturilor comerciale la nivel sectorial 51
5.1.2. Concluzii privind interviul în profunzime semidirecţionat 54
5.2. Cercetarea de marketing bazată pe ancheta focus-grup 58
5.2.1. Analiza eşantionului 58
5.2.2. Costurile şi tarifele de transport 60
5.2.3. Servirea clienţilor prin parteneriatele strategice 64
5.2.4. Disfuncţionalităţi şi ,,momente critice’’ apărute de-a lungul lanţurilor de transport 71
5.2.5. Concluzii privind ancheta focus 75
Concluzii finale 77
Bibliografie 80

Extras din licență

Cuvânt înainte

Economiile moderne funcţionează prin intermediul transporturilor. Transporturile participă alături de alte domenii de activitate la desfăşurarea proceselor productive sau prestatoare de servicii, constituind un stimulent pentru creşterea economică.

Dezvoltarea regională şi naţională au fost posibile prin găsirea soluţiilor adecvate menite să permită mişcarea persoanelor şi a bunurilor în spaţiu, în condiţii de eficienţă şi eficacitate. Progresele semnificative, care s-au manifestat în domeniul infrastructurilor de transport, au efecte benefice asupra dezvoltării economiilor locale sau regionale, prin implicaţiile lor asupra ocupării forţei de muncă, amenajării teritoriului, dezvoltării comerţului şi turismului.

Găsirea căilor de perfecţionare a serviciilor comerciale româneşti impune celui care abordează o asemenea temă, întreprinderea prealabilă a unor cercetări de marketing.

Având în vedere că în domeniul cercetării de marketing, orientată spre perfecţionarea serviciilor de transport si/sau logistice, există în Europa de Vest o preocupare din partea specialiştilor, considerăm utilă, evidenţierea modului cum s-a concretizat ea până în prezent, a felului cum a contribuit la dezvoltarea şi perfecţionarea transporturilor de mărfuri.

Conform Tratatului de la Roma care consfinţea crearea la 25 martie 1957 a Comunităţii Economice Europene, aceasta avea ca misiune promovarea dezvoltării armonioase şi echilibrate a activităţilor economice la nivel comunitar şi a unei creşteri economice durabile neinflaţioniste, asigurând ocrotirea mediului înconjurător, creşterea gradului de convergenţă a performanţelor economice, crearea şi menţinerea locurilor de muncă, protecţia socială şi solidaritatea dintre statele membre .

Pentru îndeplinirea acestor obiective, s-a prevăzut elaborarea unei serii de politici comune, printre care şi politica de transport. Necesitatea unei politici comune a transporturilor a apărut ca urmare a dimensiunii internaţionale a problemelor de transport, a dificultăţilor întâmpinate de statele membre care abordau individual aceste probleme, a riscurilor de distorsiune a concurenţei, inerente acestui demers şi a valorii pe care politica comună o poate adăuga la nivel regional.

Capitolul 1. Aspecte ale politicii U.E. în domeniul transporturilor

Tratatul de Roma stabilea prin articolul 74 cadrul general al politicii în domeniul transporturilor: ‚‚Consiliul European stabileşte la propunerea Comisiei Europene şi cu consultarea Comitetului Economic şi Social al Adunării Parlamentare a CEE, politica comună în domeniul transporturilor’’.

Această politică se baza pe considerentul că transporturile constituie un mijloc de manifestare a libertăţii schimburilor de produse şi a mobilităţii persoanelor, obiective prioritare ale Pieţei Comune. Însă, Tratatul de la Roma nu definea nici conţinutul, nici limitele şi nici şansele viitoarei politici comune a transporturilor . Aceasta a stat la baza divergenţelor de opinii care au apărut între Consiliul European şi Comisia Europeană, în probleme legate de viitorul transporturilor comune.

Alte inconveniente ale Tratatului rezultau din acordarea unor prea mari competenţe Consiliului şi Comisiei Europene în domeniul transporturilor, dar şi din limitarea câmpului de aplicare a politicii comunitare la doar trei modalităţi de transport: calea rutieră, calea ferată şi calea fluvială.

Aceste inconveniente au creat dificultăţi atât în adoptarea măsurilor comune de către statele membre, dar şi în integrarea politicilor naţionale ale unor state candidate, datorită vocaţiei lor maritime. Este vorba despre Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie.

1.1. Intenţii de definire a politicii comune a transporturilor

Inconvenientele în materie de politică a transporturilor ale Tratatului de la Roma au fost înlăturate atât prin Decizia Curţii Europene de Justiţie din 22 mai 1985, cu privire la diferendul dintre Consiliul European şi Comisia Europeană în materie de transporturi, cât şi prin Actul Unic al Şefilor de State ale CEE din 1986, cu privire la crearea Pieţei Unice Europene începând cu 1 ianuarie 1993.

Aceste două evenimente au creat premisele unei politici clare în domeniul transporturilor în ţările CEE, bazată pe o piaţă liberă şi pe eliminarea piedicilor de manifestare a concurenţei loiale.