Cercetare delincventă juvenilă

1. Obiectivele și ipotezele cercetării

Scopul final al acestui demers de cercetare, l-a constituit dorinţa de a evidenţia sistemele de valori și modalităţile de întărire a personalitatii minorilor delincvenţi astfel încât ei să evite conduitele infracționale, iar indicele de contaminare din partea grupului penitenciar din care fac parte, cu comportamente negative să fie cât mai redus.

Prin efectuarea acestui demers investigativ, am urmărit să reliefez existenţa şi mai ales ponderea unor factori specifici ai etiologiei şi proliferării fenomenului delincvenţial. Pentru aceasta am urmărit investigarea unui lot probant alcătuit din minori delincvenţi internaţi într-un centru de reeducare, opunând comparativ rezultatele obţinute cu rezultatele lotului martor, compus din minori fără manifestări delincvenţiale, şcolarizaţi la un liceu de condiţie medie.

Pentru a realiza această cercetare, am delimitat un obiectiv principal şi două obiective secundare, care decurg din primul, după cum urmează:

Obiectivele principale ale cercetării efectuate în cadrul lucrării de faţă se referă la evidenţierea unor factori specifici în geneza şi proliferarea delincvenţei, factori care ţin atât de structura de personalitate a individului, cât şi de particularităţile contextului social în care acesta este antrenat. De asemenea, am avut în vedere identificarea unor mijloace cu scopul de a reduce potenţialul criminogen în cazul delincvenţilor minori privaţi de libertate.

Aceste obiective includ două obiective secundare, după cum urmează:

1. identificarea principalelor tendinţe în structura de personalitate a minorilor delincvenţi care sunt susceptibile de a determina un risc crescut faţă de comiterea actelor antisociale;

2. identificarea nivelului de integrare şi adaptare socială a minorilor delincvenţi.

În funcţie de aceste obiective şi de rezultatele care se vor obţine în urma aplicării probelor investigative, se pot formula concluzii cu privire la gradul de integrare socială a minorilor delincvenţi şi la dificultăţile întâmpinate în cadrul procesului de reinserţie socială a acestora. Concluziile formulate vor permite şi enunţarea unor măsuri de profilaxie şi intervenţie asupra comportamentului deviant la minori.

În particular, ne-am propus să analizăm situația unui segment distinct, alcătuit din tineri aflați în detenție şi să încercăm să găsim o serie de modalități prin care aceștia să poată duce la terminarea pedepsei o viață cât mai normală. Este vorba despre o categorie de subiecți aflați l prima abatere, care, până în momentul comiterii infracțiunii care i-a condamnat la pedeapsa cu detenția, nu se deosebeau cu nimic, în sens negativ, față de marea masă a tinerilor de aceeaşi vârstă, gen şi condiție socială cu ei. Am încercat să cunoaştem cauzele abaterii infracționale a unora dintre acești subiecți și particularitățile lor de personalitate.

În stabilirea acestor obiective, am pornit de la constatarea că detenția, pe lângă aspectele ei juridice, sociale și educaționale pozitive, exercită şi o serie de influențe negative, concretizate în depresie, vulnerabilitate a stării de sănătate nu numai fizică, ci și psihică, deteriorarea masivă a imaginii de sine, potențarea unor dificultăți de adaptare și integrare socială ulterioară în comunitatea acestora.

Ipoteze de lucruau fost:

1. Minorii delincvenţi prezintă un profil de personalitate mai vulnerabil la acţiunea agenţilor frustranţi, aceştia reacţionând accentuat la situaţii de stres, spre deosebire de minorii nedelincvenţi.

2. Minorii delincvenţi internaţi în centrele de reeducare beneficiază de o reţea de suport social mai restrânsă decât minorii nedelincvenţi.

3. Natura aspirațiilor, a scopurilor și a idealurilor minorilor și tinerilor privați de libertate și cuprinși în școala specială de reeducare și în peniten¬ciar constituie un element special de disfuncționalitate în relația tânărului cu societatea și normele ei, constituie o cauză principală pentru opțiunile ilicite ale tinerilor.

Am presupus că în condiţiile când, asupra persoanelor care vin pentru prima dată în contact cu viaţa de penitenciar şi care se află la prima abatere, sunt exercitate asemenea influenţe, în absenţa unor intervenţii psihopedagogice adecvate, atunci creste riscul amplificării la nivelul personalităţii lor a unor traume psihice care pot exercita efecte indezirabile pe termen lung, atât pentru ei cât şi pentru familie şi societate.