Cercetări privind managementul resurselor agroturistice din Republica Moldova

INTRODUCERE

Deşi nu are nici mare, nici deltă, nici munţi înalţi, Sora mai mică a României, Republica Moldova este un tărâm binecuvântat de Dumnezeu, cu peisaje frumoase, oameni primitori, bucate alese şi vinuri de soi.

În lucrarea de faţă, mi-am propus să identific acele resurse naturale şi antropice ale Republicii Moldova care pot prezenta interes pentru turişti şi să propun câteva soluţii pentru dezvoltarea agroturismului în această mică, dar frumoasă ţară.

Managementul turismului în ţările europene şi CSI există în practică odată cu apariţia primelor elemente ale industriei turistice, dar aspectele teoretice au fost dezvoltate mai puţin. Totodată, majoritatea publicaţiilor în domeniu tratează foarte sumar problemele legate de organizarea şi conducerea sectorului, şi implicit a unităţilor de deservire a turiştilor, fapt care doar sporeşte interesul şi importanţa practică a managementului turistic. Acest lucru devine cu atât mai imperios, cu cât lansarea industriei turistice moldoveneşti pe piaţa turistică internaţională se efectuează în condiţii dure de concurenţă cu oferte turistice ale ţărilor, care activează în aceste condiţii de 30 – 50 de ani.

Turismul ca activitate economică prin veniturile înregistrate din exportul de servicii, numărul locurilor de muncă create, valoarea investiţiilor şi efectul său multiplicator reprezintă actualmente unul din cele mai dinamice domenii de dezvoltare. Astfel, se estimează că fiecare al 10-lea salariu la nivel global se achită unui angajat în industria turistică (cca. 200 mln salariaţi), iar cca. 7% din investiţiile mondiale sunt realizate în turism. Peste 80 % din ţări au în primele 5 surse de venit din export şi turismul. Totodată, costul creării unui loc de muncă în turism este de câteva ori mai mic decât în industrie, iar în urma deservirii complexe a unui turist benefeciază de salariu în mediu 9 persoane.

Conform estimărilor Consiliului Mondial de Turism şi Călătorii (WTTC), în primii ani ai sec. XXI turismului i-au revenit cca.10,7% din PIB-ul mondial, iar în următoarea decadă, potrivit previziunilor, ponderea acestui sector economic va creşte până la 11%. În anul 2002 au fost înregistrate 715 mln de sosiri în toate ţările lumii, ponderea turismului în exportul mondial de mărfuri şi servicii a fost de 12,8% (în exportul european – de 13%).

Segmentarea pieţei turistice depinde în mare măsură de diversificarea motivaţiei călătoriei, fapt care impune operatorilor turistici necesitatea realizării de noi oferte capabile să orienteze fluxurile turistice spre destinaţii noi sau spre cele existente şi retehnologizate. În acest context, se disting mai multe specializări a agenţiilor de turism, dar şi a destinaţiilor turistice, pe tipuri de turism practicate: turism de masă (odihnă), de congrese (de afaceri), verde (ecologic), cognitiv, viti-vinicol, rural, etc. La nivel global conform statisticii Organizaţiei Mondiale a Turismului în Europa sunt înregistrate peste 400 mln vizite pe an în turismul internaţional (cca 57% din nivelul mondial în 2002), sporul anual fiind în mediu de 2,3-3%. Fiecare al patrulea european îşi petrece vacanţa în mediul rural, preponderent fiind familiştii din oraşe. Turismul cu destinaţie în localităţile săteşti, datorită interesului crescând din partea turiştilor, devine o afacere profitabilă (cca. 190 mii unităţi de cazare în mediul rural din Europa).

Această afirmaţie este valabilă şi pentru Republica Moldova. Analiza retrospectivă a acestui domeniu reflectă că, deşi în fosta URSS exista un sistem centralizat de distribuire a foilor de călătorii, jumătate din cazări erau realizate în sectorul particular, preponderent în satele de pe litoral sau în jurul marilor oraşe. În aşa mod erau generate venituri substanţiale populaţiei săteşti din deservirea turiştilor (cazare, prepararea bucatelor, închirierea de echipamente, etc.). În Moldova din acea perioadă majoritatea locurilor de cazare erau concentrate tot în mediul rural (în taberele de odihnă situate în pădurile pe teritoriul satelor funcţionau cca. 500 de unităţi cu aproximativ 130 mii de locuri de cazare), unde funcţionau peste 100 de hoteluri mici, majoritatea edificiilor fiind actualmente privatizate şi scoase din circuitul turistic. Anual republica pe filiera sindicatelor era vizitată de peste 2 mln. turişti, o mare parte din care aveau drept loc de destinaţie locurile de odihnă din mediul rural (cele mai vizitate: Ivancea, Hârjeuca, Holercani, Vadul lui Vodă, Cubolta).

Actualitatea temei. Domeniul turismului în general şi în special turismului rural este unul prioritar pentru dezvoltarea social-economică, fapt confirmat în SCERS şi Programul naţional “Satul moldovenesc”. Turismul constituie cca. 1% din PIB-ul naţional, însă această ramură poate diversifica substanţial economia localităţilor rurale, inclusiv prin crearea de noi locuri de muncă. În prezent în Republica Moldova fluxul turiştilor străini a scăzut substanţial până la nivelul de 100-150 mii de persoane anual, dintre care doar cca. 20 de mii vin prin filiera agenţiilor de turism naţionale, iar restul vin individual motivaţi de imaginea creată de Moldova în perioada sovietică, la rude şi prieteni sau datorită întreţinerii relaţiilor de afaceri cu partenerii autohtoni. Însă destinaţiile rurale rămân dintre cele mai solicitate deoarece:

• Oferta de excursii ale agenţiilor de turism aproape în totalitate este orientată spre localităţile săteşti atractive, fiind promovată în special turiştilor străini.

• Un număr important de cazări este realizat în perioada estivală în mediul rural. De exemplu în Vadul lui Vodă săptămânal sunt realizate cca. 30 mii de cazări la preţul de minim 3 USD în condiţii de confort modest, destinaţia este suprasolicitată în special în week end.

• În ultimii ani, după o creştere a micii hotelării în or. Chişinău, investiţiile sunt orientate şi spre ariile rurale: câteva pensiuni agroturistice în zona Orheiului Vechi, reutilarea unei tabere de vară în vilă turistică în s. Albota, construcţia unui hotel rural în satul Lalova, satul de vacanţă din Hârtop ş.a. Investiţiile direcţionate în construcţia micilor hoteluri în mediul rural sunt practic cu 30-40% mai mici decât în or. Chişinău, datorită preţului mai mic al terenurilor, materialelor de construcţie şi remunerării resurselor de muncă. Însă dacă un edificiu (deja existent) din gospodăria ţărănească este transformat şi amenajat în pensiune turistică aceste costuri se reduc încă la jumătate.

Deşi dezvoltarea turismului rural este intens mediatizată iar antreprenorii apreciază această formă de turism ca una din oportunităţile de dezvoltare şi diversficare a afacerilor, trebuie de remarcat că nu sunt nici pe departe valorificate eficient toate oportunităţile de care dispune Republica Moldova. Oportunităţile dezvoltării turismului rural în linii generale sunt:

1. Cca. 80% din toate resursele turistice din republică sunt concentrate pe teritoriul localităţilor rurale, dar care nu sunt utilizate la justa lor valoare. Aceasta înseamnă că poate fi obţinut un beneficiu din exploatarea zonei de protecţie în scopuri turistice a oricărui monument natural sau istoric, iar fluxurile băneşti înregistrate de antreprenori aici, potrivit legislaţiei naţionale să fie orientate pentru protecţia şi promovarea lor, dar şi plata taxelor, impozitelor din venitul înregistrat.

2. Există structuri ale societăţii civile (Federaţia Naţională a Fermierilor, ANTREC Moldova, ACSA, Agroinform ş.a.) în teritoriu, care promovează interesele gospodăriilor ţărăneşti, dispun de personal salarizat, oficii şi bază tehnică de informare, parteneriate cu societăţile similare din străinătate. Astfel, este constituită o reţea la nivel naţional care poate facilita comunicarea între potenţialii antreprenori în turismul rural şi piaţă turistică. Orice antreprenor poate beneficia, achitând doar cotizaţia de membru, de serviciile de asistenţă, şcolarizare, schimb de experienţă, promovare şi se poate folosi totodată de marca şi imaginea unei organizaţii naţionale din care face parte.

3. Cadrul normativ-regulatoriu existent este suficient de permisiv: standarde clare pentru amenajarea unei pensiuni turistice, posibilitate de lansare în afacere prin patenta de antreprenor (25 lei pentru patenta ce permite cazarea până la 7 persoane) sau prin extinderea activităţii gospodăriei ţărăneşti deja înregistrate, regulamente clare de funcţionare a zonelor de protecţie a unor arii naturale protejate, în care sunt specificate modalităţile de antreprenoriat posibile.

4. Resurse umane suficiente şi capabile să gestioneze afaceri turistice prin antrenarea de către proprietarii afacerilor a managerilor, care au absolvit instituţii cu catedre specializate în turism şi servicii hoteliere.