Comerțul Exterior Românesc în Contextul Tranziției la Economia de Piață

INTRODUCERE

Economia românească parcurge ultimul deceniu al secolulunostru

însoţită de numeroase probleme economico-sociale şi politice. Transformările produse începînd din 1990 au determinat o serie de mutaţii profunde în economia naţională.

Agenţii economici, atât din sectorul public cât şi din cel privat,au fost puşi în situaţia de a adopta o atitudine specifică condiţiilor impuse de tranziţia la economia de piaţă. Antrenarea activă şi eficientă a acestora în acţiuni de cooperare cu partenerii din ţările dezvoltate, constituie o necesitate pentru ruperea inerţiei, stagnării şi în acelaşi timp, o şansă a supravieţuirii.

Căderea barierelor artificiale de natură ideologică şi a

mecanismeloregalizatoare ale centralismului economic excesiv oferă o premisă favorabilă pentru deschiderea unor noi oportunităţi de cooperare ţărilor în tranziţie. Referindu-se la aceste noi deschideri, reputatul om de ştiinţă H. McMillan de la Universitatea Carleton-Ottawa sublinia că evenimentele din 1989 "au încurajat puternic posibilităţile de cooperare din această zonă … şi că toate aceste ţări sunt acum mult mai deschise pentru cooperare şi investiţii străine directe''.

Comerţul exterior s-a înscris şi el în planul mutaţiilor fundamentale care au caracterizat ultimii ani. Pe de altă parte, tranziţia spre eonomia de piaţă a ridicat şi problema clarificării conceptului de privatizare, căt şi cea a organizării şi funcţionării unităţilor economice de stat, din perspectiva rolului profitului ca element motor al activităţii economice. Necesitatea privatizării a apărut datorită incapacităţii statului de a asigura eficienţa economică a funcţionării producţiei de bunuri şi servicii.

Privatizarea a presupus dezvoltarea mai multor forme de proprietate,dependentă de succesul acestora fiind rezolvarea efectivă a nevoilor fiecărui membru al societăţii şi ale societăţii în ansamblu. Realizarea acesteia a implicat o evaluare corectă a dimensiunii publice a economiei şi desfăşurarea sa ţinând seama de legile pieţei şi sub controlul strict al opiniei publice.

Principalul efect al acesteia ar fi trebuit să fie redresarea producţiei naţionale şi sporirea puternică a competitivităţii produselor indigene, atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă, esenţială pentru funcţionarea adecvată a mecanismului economiei naţionale.

În acest context, această lucrare îşi propune să prezinte oportunităţile dar şi dificultăţile întâmpinate de un agent economic privat în încercările sale de a oferi pieţei produse care să satisfacă cerinţele acesteia.

După o evaluare a cadrului macroeconomic specific perioadei de

tranziţie la economia de piaţă, şi implicit a transformărilor produse în comerţul exterior românesc, am încercat să surprindem principalele instrumente aflate la dispoziţia agenţilor economici în vederea desfăşurării cu succes a activităţii de comerţ exterior, insistând asupra posibilităţilor de utilizare ale marketingului direct pentru promovarea pe piaţă a unui produs din import. Studiul de caz ataşat lucrării descrie proiectarea şi realizarea campaniei de marketing direct a firmei Royal York pentru unul dintre produsele sale, Bucătăria Royal.

CAPITOLUL 1.

Comerţul exterior românesc în contextul tranziţiei

la economia de piaţă

1.1. Coordonate macroeconomice ale tranziţiei la economia de piaţă

1.2. Analiza dinamicii şi volumului comerţului exterior românesc al anilor 90

1.3. Analiza structurii comerţului exterior românesc

1.3.1. Structura exporturilor româneşti

1.3.2. Structura importurilor româneşti

1.4. Analiza orientării geografice a comerţului exterior românesc

1.1.Coordonate macroeconomice ale tranziţiei

la economia de piaţă

Procesul tranziţiei la economia de piaţă parcurs de ţările Europei

Centrale şi de Est începând din 1990 reprezintă, prin amploarea sa, cea mai radicală transformare, nu numai în plan politic şi instituţional dar, mai ales, în plan economic şi social.

Unul dintre domeniile economice marcate cel mai profund de ansamblul transformărilor petrecute în ultimii şapte ani îl reprezintă comerţul exterior. De altfel, având în vedere interfaţa asigurată, prin intermediul acestuia, cu celelalte economii naţionale componente ale sistemului economic mondial, se poate afirma că, de fapt, comerţul exterior a îndeplinit chiar misiunea de a orienta transformările produse în economia românească, prin preluarea unor produse sau servicii, a unor standarde de calitate dar, mai ales, a unor sisteme de promovare şi distribuţie ale acestora, consacrate la nivelul pieţelor internaţionale.

Toate acestea au devenit posibile în contextul global al deschiderii economiei româneşti şi al reintegrării acesteia în circuitul economic internaţional. Iată de ce considerăm oportună o scurtă trecere în revistă a macrostructurii economiei româneşti, pentru a încadra adecvat evoluţiile produse în sfera relaţiilor economice dintre aceasta şi economiile altor state precum şi asupra efectelor generate de aceste transformări asupra comerţului exterior românesc.