Comerțul internațional, factor important în economia internațională

INTRODUCERE

Trăim într-o lume care este puternic interconectată de complexe tranzacţii economice şi sociale, probleme legate de mediu, colaborări internaţionale politice şi conflicte.

Tema prezentei lucrări, „Comerţul internaţional, factor important în economia internaţională”, este una foarte interesantă, întrucât lumea nu poate exista şi nu se poate dezvolta fără comerţ. Am ales această temă pentru a analiza fluctuaţiile comerţului internaţional din anii precedenţi până în zilele noastre şi a prezenta modificările, cauzele şi efectele care au dus comerţul într-un sens de creştere sau de scădere pentru anumite ţări ale lumii.

Comerţul internaţional între ţări şi peste continente a existat de secole întregi. De-a lungul istoriei noastre, schimbul de produse şi servicii a cunoscut mai multe forme. La început, în condiţiile economiei naturale, schimbul lua forma trocului prin care producătorii îşi utilizau surplusul de producţie pentru a-şi satisface celelalte nevoi de consum. Comerţul propriu-zis se naşte cu adevărat odată cu apariţia banilor şi a clasei sociale a negustorilor, cei care intermediază trecerea bunurilor de la producători la consumatori cunoscând o creştere continuă şi înregistrând mai multe forme de-a lungul timpului. Comerţul internaţional tradiţional conţinea produse comercializate ca: textile, produse alimentare, condimente, metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de artă şi alte diferite obiecte.

Am parcurs un drum lung din vremurile străvechi şi comerţul internaţional în zilele de astăzi a luat o nouă dimensiune. Evoluţia pe care a avut-o ulterior societatea a permis îmbunătăţirea continuă a formelor de comerţ.

Economia internaţională şi naţională reprezintă un schimb reciproc de activităţi. Totuşi ele sunt diferite, unul dintre motive ar fi că în economia naţională schimburile de activităţi se desfăşoară liber, fără restricţii dar sunt supuse politicii comerciale; iar economia internaţională presupune o stare de echilibru între suma preţurilor produselor oferite pe piaţa mondială şi suma lichidităţilor internaţionale. Echilibrul economiei internaţionale priveşte producţia, distribuţia şi consumul, fiind un rezultat corespunzător echilibrelor economiilor naţionale.

Analiza comerţului internaţional se concentrează prima dată pe tranzacţiile reale din economia internaţională. Aceste tranzacţii implică o mişcare fizică a produselor sau un angajament tangibil a resurselor economice. Analizele internaţionale monetare se concentrează pe partea monetară a economiei internaţionale. Un exemplu de problemă a comerţului internaţional este conflictul dintre Statele Unite ale Americii şi Europa asupra exporturilor de produse agricole subvenţionate, iar un exemplu de problemă internaţională monetară este dacă cursul de schimb valutar al dolarului ar trebui să fie permis să fluctueze liber pe piaţa valutară sau să fie stabilizat de acţiuni guvernamentale.

Mulţi oameni, sunt totuşi sceptici în legătură cu beneficiile comerţului cu bunuri pe care o ţară le poate face pentru ea. Probabil, cele mai importante perspective ale economiilor internaţionale susţin ideea că există câştiguri din comerţ când ţările vând bunuri şi servicii altei ţări, acesta fiind întotdeauna înspre beneficiul lor. Circumstanţele sub care comerţul internaţional este benefic sunt mult mai multe decât unii oameni pot specula.

Economiştii nu pot discuta despre efectele comerţului internaţional şi nici nu pot face recomandări în legătură cu schimbarea politicii comerciale decât dacă teoria lor este suficient de bună pentru a explica analiza comerţului internaţional. Încercările de a explica această problemă a comerţului international - cine vinde, ce vinde, cui vinde - au devenit o preocupare majoră a economiştilor internaţionali.

CAPITOLUL 1 : DOMENIUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL ŞI AL ECONOMIEI INTERNAŢIONALE

În zilele noastre, comerţul internaţional este un element foarte important în economia oricărei ţări.

1.1 Comerţul internaţional în perioada postbelică

În lumea economică de azi, comerţul internaţional a devenit o variabilă importantă în ,,ecuaţia” dezvoltării oricărei ţări, fiind semnul complementarităţii şi al conlucrării producătorilor şi consumatorilor din diverse ţări. Comerţul internaţional a jucat un rol decisiv în apariţia şi expansiunea capitalismului şi continuă să fie unul din vectorii esenţiali ai dezvoltării anumitor naţiuni şi principalul promotor al transferului de tehnologie la nivel mondial.

Majoritatea economiilor naţionale se află într-o strânsă interdependenţă. Aproape nici una dintre ele nu s-ar putea retrage din cadrul economiei mondiale fără a suferi consecinţe dezastruoase. Un asemenea comportament ar fi de neimaginat deoarece ar determina o scădere drastică a nivelului de bunăstare pentru cetăţenii ţării respective şi o schimbare completă a stilului de viaţă. Din motive practice, toate ţările trebuie să accepte faptul că reprezintă o parte din economia mondială. Fără îndoială, gradul de interdependenţă dintre economiile naţionale a crescut în mod semnificativ de-a lungul timpului. Comerţul mondial a crescut foarte rapid în perioada postbelică, atât în mod absolut cât şi relativ la veniturile naţionale. Ce forţe stau la baza creşterii volumului comerţului internaţional? Răspunsul scurt este: comerţul internaţional încurajează specializarea, iar aceasta sporeşte productivitatea. Pe termen lung, creşterea volumului schimburilor comerciale şi a productivităţii duce la ridicarea nivelului de trai al fiecărui cetăţean. Treptat, economiile naţionale şi-au dat seama de faptul că schimburile comerciale internaţionale reprezintă una din căile cele mai sigure care duc la bunăstarea materială.

Problema fundamentală a comerţului o constituie alocarea optimă a resurselor. Este vorba, deci, de criteriile de structurare judicioasă a economiei naţionale pe sectoare şi domenii de activitate. Transpusă pentru cazul economiilor naţionale deschise, problema fundamentală a analizei economie o constituie optimizarea structurii specializării internaţionale şi participarea avantajoasă la comerţul internaţional.

În consecinţă, nucleul obiectului de analiză al comerţului internaţional îl reprezintă fundamentarea criteriilor cu valoare explicativă şi, totodată, normativă pentru participarea ţărilor la diviziunea muncii şi comerţul internaţional. Privite în aplicabilitatea lor teoretică şi practică, criteriile de structurare a specializării internaţionale şi a comerţului exterior dezvăluie noi probleme care se înscriu în completarea sferei de cuprindere a obiectului de analiză al teoriei comerţului internaţional.