Comportament deviant la adolescenți - cauze

INTRODUCERE

În complexitatea situaţiilor de viaţă în care este permanent implicat subiectul uman, acesta se manifestă nu doar ca o simplă individualitate ci, protejându-se diferit în conduitele conştiente, în luarea deciziilor şi opţiunilor.

Această evidenţiere a conduitelor specifice îmbracă un aspect cu totul aparte la adolescenţi şi tineri, fapt care determină implicit abordarea lor diferenţiată în contextul vârstei şi al mediului social.

Parte componentă a populaţiei, tineretul este modelat după parametrii care definesc lumea contemporană. Ca atare, în prezent se acceptă că în societatea contemporană modificările din domeniul socio-economic şi tehnico-material au indus şi continuă să determine mutaţii în structura populaţiei pe vârste şi medii, în nivelul de pregătire culturală, ştiinţifică, profesională, în dimensionarea demografică a populaţiei active. Logic, a crescut rolul social, politic, spiritual al tinerilor de azi, a sporit şi s-a diversificat cuprinderea lor în reţele de instrucţie şi învăţământ, s-a extins şi generalizat durata şcolarizării, concomitent cu obţinerea de către tineri şi adolescenţi, a unor veritabile performanţe materiale, educaţionale, sociale.

Contemporaneitatea, prin parametrii ei tehnici şi sociali - urbanizare, calificare, specializare, şomaj, dezvoltare educaţională, industrializare, deviată, etc.- , este implicată în apariţia de „criză morală”, cunoscându-se în acelaşi timp o serie de progrese pe plan economic, tehnic. Asistăm la accentuarea polizării mişcărilor tineretului, la o recrudescenţă a manifestărilor antisociale, la mişcări social-protestatare şi la procese dezadaptative în adolescenţă. Apar schimbări globale în „datele” esenţiale ale omului: idealuri, motivaţii, atitudini, convingeri.

S-a constat că în societăţi şi ţări cu sisteme socio-economice dintre cele mai dificile pot să apară devieri caracteriale, o creştere marcată a numărului de inadaptaţi social -toate acestea generate de fenomene specifice timpului pe care îl traversăm (aglomeraţiile urbane, tempoul exagerat al industrializării, condiţiile dure de navetism etc.).

Factorii care determină devieri, aberaţii la copii, de multe ori nesesizate decât la adolescenţă, ori răbufnind la tineri, se înscriu într-un câmp de studiu ce implică specialişti din medicină, psihologie, pedagogie, sociologie, jurisprudenţă etc.

În prezent, la această deschidere a câmpului de studiu, prin natura factorilor ce se circumscriu comportamentului deviat se adaugă complexitatea tabloului etiologic, ca şi numeroasele modalităţi de tratament. De aceea, în abordarea complexă a devianţei a tulburărilor de comportament îşi au loc termeni ca: educare, reeducare, socializare, compensare etc., indiferent dacă pentru aceasta concură medicul, familia, şcoala, psihologul, pedagogul ori sociologul.

În domeniul cercetării adolescentei şi tinerilor se ştie că, nici sociologia, nici psihologia, nici etica, nici pedagogia ori vreo altă disciplină nu pot singure să surprindă măcar o parte considerabilă din complexitatea problemelor pe care le ridică acest segment de populaţie. Într-o serie de ţări cu tradiţie în plan ştiinţific-educaţional, prin acţiuni de cunoaştere şi prognozare se urmăreşte detectarea implicaţiilor normale şi patologice (deviante) ale mutaţiilor biopsihologice şi fiziologico-intelective receptate în conduita şi comportamentul tinerilor.

CAPITOLUL I

ADOLESCENŢA, VÂRSTA CU PROFIL SPECIFIC

1.1. CARACTERIZARE GENERALĂ A PREADOLESCENŢEI ŞI ADOLESCENŢEI DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGIEI VÂRSTELOR

În dezvoltarea psihică şi fizică a copilului după vârsta de 10 ani, se pot diferenţia trei stadii:

2. Stadiul preadolescenţei sau pubertăţii (10-14 ani)- se caracterizează prin derularea procesului de creştere care se manifestă sub două aspecte: creştere fizică şi maturizare sexuală Ambele procese îşi pun amprenta asupra dezvoltării personalităţii şi asupra extinderii şi diversificării relaţiilor interpersonale.