INTRODUCERE 2 Comunicarea în relaţia de asistenţă socială 2 Capitolul 1: 9 Capitolul 1: Consideraţii teoretice privind familia şi copilul 8 1.1. Familia-unitatea de baza a societăţii 8 1.1.1. Familia –cadru şi factor al dezvoltării psihice a copilului 9 1.1.2. Familia-mediu socio-economic şi afectiv al dezvoltării copilului 12 1.2. Rolul familiei în creşterea şi dezvoltarea copilului 17 1.3. Problemele familiale si influenţele lor asupra copilului 22 1.5. Asistenta sociala a familiei şi copilului 25 1.5.1. Activitatea de asistenta sociala 25 1.5.3. Consilierea in asistenta sociala 32 1.5.4. Rolul asistentului social în consiliere şi intervenţie 34 Capitolul 2: Comunicare şi conflict 36 2.1. Definiţia si rolul comunicării 36 2.2. Tipuri de comunicare 39 2.3. Bariere in procesul de comunicare 40 2.3.1. Modalităţi ineficiente de comunicare 40 2.3. Modalităţi de ameliorare a comunicării 47 2.3.1. Limbajul responsabilităţii 47 2.3.2. Prevenirea reacţiilor defensive în comunicare 49 3.3.3. Exploatarea alternativelor 50 2.3.4. Modalităţi de rezolvarea conflictelor 50 Capitolul 3: Cauze si consecinţe ale dezorganizării familiei asupra dezvoltării psihice a copilului 53 3.1. Scopul, obiectivele si ipotezele cercetării 53 3.2. Studiul de caz propriu-zis 53 3.5. Concluzii asupra cercetării 79 Concluzii si propuneri 81 Bibliografie 84 ANEXE 87
INTRODUCERE COMUNICAREA ÎN RELAŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ Comunicarea a devenit în a doua jumătate a secolului XX acţiunea umană cea mai vizibilă , cea mai valorizată şi cea mai studiată Societatea în care trăim este o societate a comunicării deoarece se insistă tot mai mult pe rafinarea şi multiplicarea mijloacelor de comunicare ; nu peste mult timp vom putea afirma că trăim în era comunicării tehnologice În sens general , prin comunicare se înţelege procesul interactiv de transmitere şi recepţionare a mesajelor , proces care implică un emiţător , un mesaj , un canal de comunicare , un receptor şi un răspuns În asistenţa socială , comunicarea reprezintă un aspect esenţial al interacţiunii dintre asistentul social şi client. Pentru un asistent social , un specialist , comunicarea înseamnă actul profesional elementar deoarece orice intervenţie începe cu stabilirea relaţiei de comunicare Cunoaştem de asemenea că comunicarea interpersonală este acea formă de comunicare eficientă cu cel mai mare , puternic impact de influenţare şi / sau schimbare Cu toate că în societatea de azi comunicarea înregistrează o dinamică spectaculoasă a dezvoltării , omul modern continuă să se confrunte cu probleme de comunicare care conduc la generarea de conflicte interpersonal , crize , etc. Comunicarea umană se desfăşoară prin mai multe canale ( verbal şi nonverbal ) autovizual – massmedia , simbolic – steaguri , semnale Atât comunicarea verbală cât şi cea nonverbală au un rol special , ele fiind folosite împreună atât în viaţa noastră de zi cu zi cât şi în relaţia de asistenţă socială Pentru ca o relaţie să fie considerată “bună” este necesară îmbinarea semnalelor verbale cu cele nonverbale pentru a putea demonstra respectul faţă de interlocutorul nostru , faptul că suntem situaţi pe poziţie de egalitate , că nu-i suntem superior sub nici o formă , că-i respectăm opiniile indiferent care ar fi acestea , că-i respectăm deciziile , valorile şi experienţa. Din cuvintele şi din tonul vocii oamenii interpretează permanent , iar dacă aceştia percep o lipsă de respect din partea asistentului social , atunci relaţia de comunicare nu va fi eficientă Deci este foarte importantă îmbinarea cuvintelor , bine alese cu mijloacele nonverbale ale comunicării Dintre elementele comunicării nonverbale sunt foarte importante : gesturile ( mişcarea mâinilor , a braţelor ) , mişcările întregului corp , ale ochilor , capului , atingerilor , etc. O bună comunicare în relaţiile de ajutor vizează atât capacitatea de a asculta cât şi abilităţile de a conduce o discuţie a asistentului social În relaţiile de comunicare în asistenţă socială , clientul intră cu problema sa la care lucrează împreună cu asistentul social Comunicarea în relaţia de asistenţă socială , comunicarea dintre asistent şi client , depinde de mai mulţi factori Printre aceştia pot să enumăr personalitatea clientului , experienţa sa anterioară , relaţiile cu ceilalţi (familie , prieteni , colegi , comunitate ) , pregătirea şcolară , nivelul intelectual , de sănătate ( pacientul poate să fie o persoană integră sau care suferă de anumite boli mintale sau fizice ) De asemenea sunt foarte importante în relaţia de ajutor şi caracteristicile personalităţii clientului (ex. timiditatea ) şi baza legislativă a statului , regulile şi politica instituţiei în care asistentul social lucrează , atmosfera dar şi experienţa anterioară şi personalitatea asistentului social. Profesionistul trebuie să fie foarte atent ca mesajele pe care le transmite clientului să fie congruente cu cele primite de la asistent Există de asemenea o serie de obstacole şi bariere în calea comunicării într-o relaţie de asistenţă socială , obstacole pe care le voi aborda mai jos. Mai întâi aş dori să menţionez atât principiile unei bune comunicări cât şi unele tehnici folosite în asistenţa socială pentru sporirea gradului de congruenţă a comunicării. Pentru a păstra o relaţie bună cu cel asistat , pentru a oferi căldură , profesionistul trebuie neaparat să dispună de anumite calităţi ca : empatia , disponibilitate , ascultarea activă , autenticitate , încredere , respect , flexibilitate Empatia e un principiu de bază al profesiei de asistenţă socială , o normă deontologică , fiind necesară pentru stabilirea unei relaţii în asistenţa socială , astfel încât asistentul trebuie să fie capabil să-l asculte pe client cu atenţie , să-i repete ceea ce a înţeles din mesajele transmise în vederea unei confirmări şi nu în ultimul rând să nu-i judece opiniile Exprimarea empatică redă sentimentele exprimate de client într-o formă verbală , astfel încât răspunsul profesionistului îl poate ajuta pe client să-şi clarifice propriile sale sentimente legate de problema sa Flexibilitatea asistentului social este de asemenea foarte importantă într-o relaţie Această calitate poate fi definită ca fiind opusă stilului autoritar , o caracteristică a profesionistului ce încearcă să promoveze toleranţa ; înseamnă totodată şi acceptarea opiniilor celuilalt , a contraargumentelor Practica asistenţială , se manifestă în expresii precum “După părerea mea ” , “Aş fi foarte fericit să ” Am amintit mai sus că o persoană care se adresează asistentului social , intră în relaţie cu acesta împreună cu problema sa De aceea este foarte important ca comunicarea dintre aceştia să fie coerentă , să fie vizat subiectul şi stabilite priorităţile , fără a pierde timpul asupra unor teme care nu au nici o legătură cu subiectul Există totuşi situaţii în care acest lucru este mai greu de realizat , de exemplu există clienţi confuzi , care nu pot să-şi identifice singuri problemele Autenticitatea este un alt principiu al unei bune comunicări ; aceasta presupune o relaţie deschisă şi sinceră a interlocutorilor , înseamnă a spune celuilalt ce gândeşti cu adevărat , a-şi exprima sentimentele reale , intenţiile , aşteptările , etc. Pentru a da dovadă de autenticitate în comunicare un asistent social trebuie să se exprime natural , fără artificialităţi , să fie deschis tuturor experienţelor , spontan şi să folosească interacţiunile sale cu clientul pentru a deschide noi
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
