Comunicarea în spațiul public

52 pagini
Comunicare

Cuprins licență Cum descarc?

Argument 4
CAPITOLUL I 6
Comunicarea 6
1.”Arhitectura” comunicării 6
1.1.Obiectivele comunicării 8
1.2.Tipuri de comunicare 8
1.3.Axiomele comunicării 9
2.Comunicarea verbală 11
2.1.Stimulii comunicării verbale 12
2.2.Principii ale comunicării verbale 13
3.Comunicarea nonverbală 14
3.1.Formele comunicării nonverbale 15
3.2.Zone şi distanţe personale 16
CAPITOLUL II 18
Impactul comunicării ȋn spaţiul public prin comunicarea publicitară de telefonie mobilă 18
1.Comunicarea publicitară 18
1.2.Spaţiul public 19
1.3.Teorii şi metode ȋn studiul comunicării publicitare 19
1.4.Axiomele comunicarii publicitare 20
2.Comunicarea publicitară – specificitate 22
2.1.Caracteristicile comunicării publicitare 22
2.2.Funcţii ale publicităţii 24
2.3.Tipuri de publicitate 25
2.4.Dimensiunea economică a publicităţii ȋn România 27
2.4.Publicitatea ca efect 28
2.5.Mesajul publicitar - creativitate şi impact 28
2.6.Modelul relaţiilor publice bidirecţionale şi simetrice ȋn publicitate 29
CAPITOLUL III 31
Studiu de caz 31
Pentru realizarea studiului de caz am ales un domeniu destul de uzat ȋn acest moment, care acoperă o mare parte din spaţiul acordat publicităţii. 31
1.Compania de telefonie mobilă Orange 31
2.Compania de telefonie mobilă Vodafone 32
3.Comunicarea publicitară prin reţelele de telefonie mobilă: Orange-Vodafone 33
4.Concluzii studiu de caz 45
Concluzii 47
Bibliografie 49
Surse electronice: 50
Anexă 51

Extras din licență Cum descarc?

Argument
Comunicarea face parte din viaţa de zi cu zi şi este modalitatea prin care transmitem idei, sentimente, emoţii şi păreri, pentru a socializa, negocia şi influenţa.
Am ales tema „Comunicarea ȋn spaţiul public”, deoarece comunicarea este cea mai importantă componentă a vieţii noastre, căci, indiferent în ce mod, suntem nevoiţi să comunicăm. Chiar dacă nu o facem verbal, comunicarea nu poate fi negată. Nici chiar atunci când cineva nu vrea să răspundă sau, în cazul în care o persoană stă pur şi simplu ca o statuie, chiar şi atunci respectivul exprimă ceva. Comunicarea este cea mai veche artă. Dacă ne gândim la strămoşii noştri ne dăm seama că limbajul nu era principala lor formă de comunicare. Aceştia se înţelegeau prin gesturi asemeni animalelor. Tot ceea ce ne înconjoară comunică şi ne transmite ceva.
Lucrarea mea de licenţă cuprinde două capitole şi un studiu de caz, cercetare proprie.
Ȋn primul capitol prezint structura comunicării: comunicarea verbală şi cea nonverbală. Comunicarea verbală, reprezintă transferul de informaţii prin intermediul limbajului oral, între un emiţător şi un receptor iar comunicarea nonverbală se realizează prin intermediul mijloacelor nonverbale, printre acestea, fiind corpul uman, spaţiul sau teritoriul şi imaginea. Informaţiile sunt codificate şi transmise printr-o diversitate de semne legate direct de postura, mişcarea, gesturile, mimica, înfăţişarea partenerilor.
Cel de-al doilea capitol abordează comunicarea publicitară, şi anume, teorii şi metode ȋn studiul comunicării publicitare, axiomele si caracteristicile sale dar şi funcţiile publicităţii, dimensiunea economică a publicităţii ȋn România, publicitatea ca efect, şi mesajul publicitar – creativitatea şi impactul acestuia. Am ales şi un model multifuncţional aplicat ȋn spaţiul public care consider că se potriveşte ȋn comunicarea publicitară.
Al treilea capitol este studiul de caz ȋn care prezint două mari firme de telefonie mobilă din România, Orange şi Vodafone. Am aplicat un chestionar pe un eşantion de 100 de respondenţi cu ajutorul cărora am dorit să aflăm notorietatea celor două companii respectiv percepţia oamenilor asupra celor două branduri.
Chestionarul cuprinde 11 întrebări, 7 dintre acestea având variante de răspuns, iar 4 fiind cu răspuns deschis.
Ipoteza lucrării trebuie să cuprindă notorietatea celor două reţele de telefonie mobilă: Orange – Vodafone, şi care dintre ele îşi face mesajul mai bine înţeles.
CAPITOLUL I
Comunicarea
1.”Arhitectura” comunicării
Comunicarea este un domeniu de real interes abordat cu insistenţă ȋn ultimele decenii şi ȋn România, ȋn mod justificat, din cel puţin trei motive esenţiale:
• Reflectă valori pe care le integrează ȋn reţele sociale, construieşte atitudini şi comportamente;
• Reflectă competenţe ȋn abordarea discursului public (competent comunicativă este esenţială ȋn analiza prezenţei publice a unei persoane);
• Axioma şcolii de la Palo Alto: „Totul comunică” (este imposibil să nu comunicăm) a devenit un motiv al vieţii personale şi al vieţii publice.
Termenul de „comunicare” este folosit din secolul al XIV-lea ȋn sensul de „a pune ȋn comun”,” a împărtăşi”,” a fi ȋn relaţie” - o dată cu dezvoltarea economică din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, termenul şi-a îmbogăţit sensul de „a transmite”, iar din secolul al XIX-lea el se asociază unor mijloace fizice clare (presă, radio, TV, cinema).
Privită ca proces, comunicarea este transmisia şi schimbul de informaţii (mesaje) între persoane. Admiţând că orice comportament este comunicare vom accepta că într-o asemenea interacţiune nu dispunem de un repertoriu, ci de un complex fluid şi polifonic, alcătuit din numeroase modele de comportament - verbal, tonal, postual, contextual, etc ȋn care fiecare determină sensul altora. Aceste elemente diverse, ce alcătuiesc imperiul unor reguli specifice şi inseparabile, sunt posibile permutări dintre cele mai variate şi mai complexe, trecându-se de la congruenţă la incongruenţă.