Introducere ... CAPITOLUL I- COMUNICAREA 1.1 Comunicarea ... 1.2 Functiile si tipurile comunicarii 1.3 Comunicarea verbala . 1.3.1 Comunicare orala 1.3.2 Comunicarea scrisa . 1.4 Comunicarea nonverbala ... 1.4.1 Functii si disfunctii ale comunicarii nonverbale .. 1.4.2 Caracteristicile comunicarii nonverbale ... 1.4.3 Formele comunicarii nonverbale . 1.5 Comunicarea mediatica .. 1.5.1 Functiile comunicarii mediatice . 1.5.2 Efectele comunicarii mediatice CAPITOLUL II- COMUNICAREA POLITICA 2.1 Comunicarea si politica .. 2.2 Contextul in care trebuie inteleasa comunicarea politica .. 2.3 Fenomene care influenteaza comunicarea politica .. 2.4 Canale de transmitere a comunicarii politice .. 2.5 Limbajul politic .. 2.6 Forme ale comunicarii politice .. CAPITOLUL III- PARTEA PRACTICA Metodologia . Obiectivele cercetarii . Definirea termenilor ... Instrumente de cercetare Studiu de caz Concluzii ... Bibliografia
1.1Comunicarea Comunicarea (de la termenii latini ,,communicatio, communis") semnifica incercarea de a stabili o comunitate cu cineva, de a pune in comun informatii, idei, atitudini, de a le asocia, raporta sau de a stabili legaturi intre ele. Cuvantul comunicare a fost folosit pentru prima data in secolul al XIV-lea in Franta, cu semnificatia de ,,comuniune, impartasire, participare". Incepand cu secolul al XVI-lea el devine sinonim cu ,,acces, trecere", semnificatie care este legata de dezvoltarea mijloacelor de transport, a drumurilor, a soselelor, iar in secolul al XIX-lea, odata cu dezvoltarea instrumentelor moderne de comunicare, s-a impus treptat semnificatia de ,,transmitere", care, insa , a fost aplicata cu adevarat in mijloacele de comunicare in masa, ca radioteleviziunea sau presa scrisa abia la jumatatea secolului al XX-lea. Din punct de vedere etimologic, cuvantul comunicare provine din latinescul comunicare si inseamna actiunea de ,,a face comun, a fi in relatie cu". Stiinta comunicarii a determinat foarte multe discutii de-a lungul timpului, deoarece fiecare domeniu utiliza acest termen intr-o acceptiune particulara, specializata, care, de cele mai multe ori se afla in contradictie cu semnificatiile acestui termen din alte sectoare ale cunoasterii. Fiecare autor oferea o definitie comunicarii, definitie pe care o considera cea mai potrivita. De-a lungul timpului au existat foarte multi autori care au incercat sa dea o definitie cat mai ampla si care sa cuprinda cat mai multe din din disciplinele interesate de problemele comunicarii. Profesorul britanic de telecomunicatii Colin Cherry este autorul uneia dintre primele lucrari de comunicare, iar definiti formulata de el este remarcabila prin concizia ei: ,,comunicarea este ceea ce leaga organismele intre ele" . Aceasta definitie a fost aspru criticata de Louis Forsdale, care spune ca, daca ne luam dupa aceasta definitie inseamna ca si lesa cu care ne plimbam cainele constituie tot o forma de comunicare. Daca analizam ceea ce a spus Forsdale putem remarca faptul ca acea lesa poate stabili o legatura comunicationala intre stapan si caine. Aceasta legatura comunicationala poate fi reprezentata de smancituri ale lesei, care il ajuta atat pe stapan, cat si pe caine sa-si transmita anumite mesaje legate de intentiile de deplasare sau atentionari si avertismente. Astfel, o simpla lesa devine un canal de comunicare. Carl I. Hovland, Irving I. Janis si Harold H. Kelley afirma : ,,comunicarea este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei, verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditoriul)" . Apoi, Charles Morris are o viziune mai larga in ceea ce priveste comunicarea, pe care o defineste ca fiind ,,punerea in comun, impartasirea, transmiterea unor proprietati unui numar de lucru. Orice mediu care serveste acestui proces de punere in comun e un mijloc de comunicare: aerul, drumul, telefonul, limbajul" . O definitie mult mai aproape de sensul comunicarii din zilele noastre este data de Jean- Claude Bertand in lucrarea sa ,,O introducere in presa scrisa si vorbita", pentru care comunicarea este: ,,ceea ce permite stabilirea unei relatii intre persoane, intre obiecte sau intre persoane si obicte. Ea desemneaza fie actiunea de a comunica, fie rezultatul acelei actiuni" . Comunicarea se transmite prin semne (vederea) si prin sunete (auzul), iar pentru ca aceasta sa fie posibila este necesara prezenta unui emitator, a unui mesaj si a unui receptor. Termenul de comunicare poate fi folosit si cu sensul de ,,a aduce la cunostinta" sau ,,a informa", sens care este redat dictionarul explicativ, in care sunt mentionate trei semnificatii ale cuvantului comunicare: Instiintare, aducere la cunostinta Contacte verbale in interiorul unui grup sau colectiv Prezentare sau ocazie care favorizeaza schimbul de idei sau relatiile spirituale Comunicarea are foarte multe seminificatii, astfel incat poate raspunde mai multor tipuri de situatii, dar, desi este un domeniu atat de vast, se fac in general trei distinctii ale comunicarii: comunicare verbala-comunicare nonverbala, comunicare intrapersonala-comunicare interpersonala, comunicare de grup-comunicare de masa sau mediatizata. Comunicarea verbala foloseste vorbirea si scrisul Comunicarea nonverbala se bazeaza pe gesturi, mimica; mai este numita si limbajul trupului Comunicarea intrapersonala se refera la o singura persoana;acest tip de comunicare ne poate ajuta foarte mult sa ne eliberam de probleme, fiindca vorbim cu noi insine Comunicarea interpersonala necesita cel putin doua persoane pentru a avea loc Comunicare de grup, comunicarea intre mai multe persoane Comunicarea mediatizata este procesul prin care un emitator transmite un mesaj cu ajutorul unui suport tehnic catre un receptor Comunicarea de masa este procesul prin care specialistii in comunicare folosesc un suport tehnic de a transmite mesaje spre o audienta larga Caracteristicile si clasificarile comunicarii O comunicare intre doua persoane este completa atunci cand acestea inteleg doua semnale in acelasi fel, deci atunci cand fac apel la acelasi sistem de decodificare. Mai multe persoane care comunica formeaza un lant de comunicare sau o resea de comunicare. Orice comunicare poate decurge direct ( nemijlocit, natural) intre emitator si receptor sau indirect( mijlocit, artificial) prin intermediul mijloacelor sau mediilor comunicationale. Comunicarea reprezinta un camp al interdependentelor. Toti factorii care concura la realizarea ei o pot influenta in campul comunicational creat. Comunicarea este deci un proces complex, ai carui factori se interconditioneaza reciproc. Pot fi imaginate trei modele ale comunicarii: liniara(comunicarea este unidirectionala); interactionala (comunicare bidirectionala) si tranzactionala (emitatorul si receptorul mesajului joaca roluri permutabile, alternate pe toata durata comunicarii). Comunicarea poate fi: a) directa sau indirecta; b) unilaterala sau reciproca; c) privata sau publica. Combinarea primelor patru tipuri de comunicare de la a) si b) poate naste alte patru forme de comunicare- cele mai intalnite de altfel: 1)reciproca directa ( fata in fata); 2)reciproca indirecta sau interactiva ( prin intermediul radioului, telefonului); 3)unilaterala directa ( intr-o conferinta); 4)unilaterala indirecta ( prin intermediul discului, suporturi magnetice in miscare, filmului, scrisorii). Dupa tipurile de activitati umane, J.L. Aranguren deosebeste comunicarea : obisnuita (comuna), stiintifica si/sau tehnica, de noutati, publicitara, pedagogica, estetica, sociala, economica, politica, religioasa, etc. O forma cu totul aparte o reprezinta comunicarea empatica pe care H. Pieron o numeste o specie de comunicare afectiva prin care cineva se identifica cu altcineva, masurandu-si sentimentele, iar H.Sillamy-un fenomen de rezonanta psihica,de comunicare afectiva cu altul.
Adler, Ronald, Rodman, George, Understanding human communication, Editura Oxford University Press, New York, 2006 Balaban, Delia, Comunicarea mediatica, Editura Triton, Bucuresti, 2005 Balandier, George, Scena puterii, Editura Aion, Oradea, 2000 Beciu, Camelia, Politica discursiva-practici politice intr-o campanie electorala, Editura Polirom, Iasi, 2005 Beciu, Camelia, Comunicare si discurs mediatic. O lectura sociologica, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2009 Beciu, Camelia, Comunicare politica, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2002 Bertrand, Claude-Jean, O introducere in presa srisa si vorbita, traducere de Lazar Mirela, Editura Polirom, Iasi, 2001 Coolet, Peter, Cartea gesturilor europene, Editura Trei, Bucuresti, 2006 Chelcea, Septimiu, Ivan, Loredana, Chelcea, Adina Comunicarea nonverbala:gesturile si postura, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2008 Chelcea, Septimiu( coordonator), Comunicarea nonverbala in spatiul public. Studii, cercetari, aplicatii, Editura Tritonic, Bucuresti, 2004 Chiru, Irina, Comunicarea interpersonala, Editia a II - a, Editura Tritonic, Bucuresti, 2009 Coman, Cristina, Relatii publice: tehnici de comunicare cu presa, Editura All, Bucuresti, 1999 Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Bucuresti, 2004 Coman, Mihai, Manual de journalism, Editura Polirom, Bucuresti, 2004 Dinu, Mihai, Comunicarea, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1997 Dinu, Mihai, Fundamentele comunicarii interpersonale, Editura All, Bucuresti, 2008 Dobrescu, Emilian, Sociologia comunicarii,Editura Victor, Bucuresti, 1998 Farte, Ghe- Ilie, Comunicarea politica in filosofii si stiinte politice, Editura Universitatii " Alexandru Ioan Cuza" , Iasi, 2004 Frigioiu, Nicolae, Imaginea publica a liderilor si institutiilor, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2004
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
