Concesionarea Serviciului Public

Nota 8.0
51 pagini
Drept

Cuprins licență Cum descarc?

INTRODUCERE 2
Capitolul 1: Noul management public 4
1.1. Prezentare generală 4
1.2. Principalele modificări aduse de noul management public 7
1.3. Impactul modificărilor aduse NMP asupra administraţiei publice 11
Capitolul 2: Serviciile publice 18
2.1. Serviciul public – domeniu al managementului public 18
2.2 Tipologia serviciilor publice 20
2.3. Concesionarea serviciilor publice 22
2.3.1. Definirea, subiectele şi procedura concesiunii 25
2.3.2. Contractul de concesiune 28
2.3.3. Drepturile şi obligaţiile părţilor contractului de concesiune 30
2.3.4. Avantajele concesionării către societăţi comerciale private 33
Capitolul 3: Studiu de oportunitate privind concesionarea diferitelor servicii publice din Piatra Neamţ 35
3.1. Studiu de oportunitate privind concesionarea a serviciului de administrare, întreţinere şi exploatare a ştrandului municipal din Piatra Neamţ 35
3.2. Studiu de oportunitate privind concesionarea serviciului public de salubrizare a oraşului Piatra Neamţ 40
CONCLUZII 48
BIBLIOGRAFIE 50

Extras din licență Cum descarc?

INTRODUCERE
Administraţia publică reprezintă o “mare afacere publică “, în care suntem cu toţii implicaţi în calitatea noastră de cetăţeni şi, ca urmare, este necesar să nu rămânem pasivi la lucrurile care ne privesc şi pe care le putem schimba sau îmbunătăţi în mod direct sau indirect. Acest proiect “Administraţia Viitorului “ este o şansă pentru mine de a-mi exprima părerea şi am convingerea că cel puţin una dintre propunerile mele va avea aplicabilitate în viitorul apropiat.
Conform art. 119 din Constituţia României, “administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice “. Principiul autonomiei locale are în vedere organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale pornind de la “dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale, de a rezolva şi gestiona în nume propriu şi sub responsabilitatea lor, o parte importantă a treburilor publice, în folosul colectivităţilor locale pe care le reprezintă “, autorităţile administraţiei centrale, potrivit principiului subsidiarităţii, intervenind dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii nu pot fi realizate de autorităţile locale.
Reforma managementului Administraţiei Publice din România, în principal a managementului serviciilor publice prin intermediul cărora aceasta îşi defineşte utilitate, eficienţă şi transparenţă în satisfacerea nevoilor sociale în raport cu mediul social în care funcţionează respectivul sistem administrativ, este o prioritate de necontestat a oricărei guvernări.
Nevoia schimbărilor structurale şi funcţionale cu mutaţii semnificative în plan central sau local, pune în evidenţă faptul că. acest proces implică parcurgerea unor etape de transformări accelerate cu caracter istoric, constituindu-se într-o modernizare forţată realizată prin concursul forţei externe exercitată de Uniunea Europeana (U.E.) printr-un set complex de elemente stimulative şi de constrângere.
Realitatea demonstrează că de aproape 10 ani se încearcă adaptarea la transformările de natură administrativă, politică şi juridică ce au loc în statele dezvoltate. O analiză a cadrului legislativ şi instituţional arată că nu au fost găsite cele mai bune instrumente pentru realizarea reformei în administraţie:
- nu s-a reuşit optimizarea procesului decizional, autonomia locală nefiind asumată complet de autorităţile locale;
- neidentificarea, în mod cert, a responsabilităţilor şi relaţiilor dintre diferite instituţii;
- descentralizarea este incompletă, nereuşindu-se apropierea de interesul cetăţeanului, a unor atribuţii şi decizii. Nu s-a reuşit nici transferul complet de resurse materiale şi financiare care asigură apropierea deciziei de realitatea economică şi care conferă o mai bună valorificare a resurselor.
- bugetele colectivităţilor locale sunt dependente în mare măsură de resursele bugetului de stat, veniturile proprii bugetelor locale nedepăşind 25% din necesarul de resurse locale, reforma finanţelor vizând, după model european, o cotă de aproximativ 50%.
- o insuficientă comunicare între autoritatea publică şi cetăţean;
- nu s-a reuşit implementarea unui sistem informaţional în toate ramurile administraţiei;
- există o nemulţumire a cetăţenilor determinată de necorelarea dintre confortul urban oferit de autorităţi şi suma ridicată de bani pe care trebuie să o verse anual la bugetul local;
- intrarea în vigoare a Legii finanţelor publice locale a fost amânată datorită insuficientei pregătiri a acestui moment, consiliile locale şi judeţene neorganizându-şi propriile compartimente fiscale.
Este bine-cunoscut faptul că majoritatea oamenilor este nemulţumită de calitatea serviciilor publice. Pentru o mai bună comunicare între administraţia locală şi cetăţeni, este necesar ca periodic să se efectueze cercetări (monitorizarea plângerilor, instituirea unor linii telefonice, chestionarea scrisă) din care să se afle gradul de satisfacere a nevoilor consumatorilor şi măsura în care serviciile corespund necesităţilor beneficiarilor.
Anumite servicii, prin crearea cadrului legislativ necesar, pot fi prestate de către agenţi economici privaţi, sub controlul autorităţilor locale, în schimbul unor facilităţi fiscale. Asemenea situaţii există deja (ex.: transportul în comun), dar lipsa unei coordonări riguroase din partea organelor abilitate determină unele nemulţumiri în rândul cetăţenilor.
Reforma administrativă în România este necesară numai în condiţiile în care ea va fi realizată conştiincios şi va avea efecte pozitive. Deşi statele europene dezvoltate constituie un model, să nu facem reformă doar că aşa spune Uniunea Europeană, ci pentru că românii au nevoie de ea.