Concluzii și Învățăminte Rezultate din Organizarea și Desfășurarea Acțiunilor Comune ale Forțelor româno-ruse pentru Cucerirea Plevnei

INTRODUCERE

Istoria zbuciumată a poporului român a constituit obiectul de studiu al numeroaselor lucrări de specialitate în care s-a dorit surprinderea în materie pură a adevărului şi redarea netrunchiată a evenimentelor. Războiul de independenţă a fost unul dintre vârfurile luptei de eliberare naţională, în care, o dată în plus, s-a afirmat solidaritatea ideii ce a susţinut de veacuri naţiunea română. Lucrarea de faţă surprinde în detaliu războiul, sub aspect general, şi bătălia pentru cucerirea Plevnei, sub aspect particular. Am structurat lucrarea de aşa manieră încât forţa epicului să susţină desfăşurarea rece a istoricului, pe care îl condimentează cu eroism simţit la români de la nivel de naţiune la nivel de individ.

De-a lungul istoriei militare, formele şi procedeele de ducere a luptei armate au cunoscut numeroase transformări şi perfecţionări datorate apariţiei, dezvoltării şi modernizării tehnicii militare, dinamicii situaţiilor politico-strategice în ansamblu şi evoluţiei condiţiilor geopolitice ale statelor, posibilităţilor diferite ale acestora de promovare a intereselor naţionale vitale, toate variabile de-a lungul diferitelor stadii de dezvoltare.

În alegerea temei lucrării de diplomă am fost inspirat şi impulsionat de interesul şi dorinţa de a-mi apleca atenţia asupra celui mai important moment din istoria militară a unui stat: cucerirea independenţei, libertăţii şi mândriei naţionale.

În această lucrare alături de concluziile şi învăţămintele privind modul în care au fost organizate şi desfăşurate luptele pentru cucerirea Plevnei, voi urmării şi parcursul şi faptele de arme ale trupelor româno-ruse atât la Plevna cât şi în celelalte bătălii, evidenţiind vitejia şi eroismul forţelor aliate, manifestate în toate marile bătălii la care au participat. Istoria ne va oferi întotdeauna pilde de eroism şi vitejie, dar şi o serie de învăţăminte, pentru ca greşelile trecutului să nu mai fie repetate.

Lucrarea cuprinde două capitole de bază cu subcapitolele aferente. Primul capitol începe printr-o scurtă prezentare a situaţiei politice internaţionale: revoltele din Bosnia şi Muntenegru urmate de cele din Bulgaria şi atitudinea marilor puteri şi a României faţă de situaţia existentă; urmează prezentarea armatei române (organizarea, înzestrarea şi instruirea ei) şi a planurilor de campanie şi forţelor militare a celor două mari puteri implicate în conflict (Rusia şi Imperiul otoman); capitolul se încheie cu convenţia româno-rusă de la Livadia prin care trupele ruse, după 166 de ani de la tratatul încheiat între Dimitrie Cantemir şi Petru cel Mare, aveau să intre pe teritoriul românesc nu în postura unei armate de ocupaţie, ci cu consimţământul guvernului român şi în condiţii riguros reglementate. Cel de al doilea capitol este împărţit în două subcapitole. Primul cuprinde o prezentare generală atât a acţiunilor de acoperire strategică a Dunării cât şi a acţiunilor militare desfăşurate de trupele româno-ruse în sudul Dunării (mai puţin bătălia de la Plevna). Al doilea subcapitol este capitolul de baza al lucrării având o întindere mult mai mare ca a celorlalte. El cuprinde detaliat modul de desfăşurare a bătăliei de la Plevna, principalul punct de rezistenţă otomană din sudul Dunării, urmat de prezentarea deciziilor finale luate de marile puteri privind soarta războiului şi a României implicit cu ocazia Tratatului de la San Stefano şi Congresul de pace de la Berlin. Capitolul se încheie cu concluziile şi învăţămintele extrase din modul în care au fost organizate şi desfăşurate luptele. Sunt surprinse atât aspectele pozitive cât şi greşelile descoperite în urma atentelor observaţii făcute de specialişti. Am prezentat deasemeni şi unele măsuri postbelice, măsuri ce au fost luate ca rezultat al experienţei acumulată de trupele noastre pe câmpul de bătălie şi nu în cancelariile marilor comandanţi.

CAPITOLUL I

1.1.SITUAŢIA POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ PREMERGĂTOARE DECLANŞĂRII RĂZBOIULUI RUSO-ROMÂNO-TURC

A doua jumătate a secolului al XIX-lea poate să fie considerată o etapă istorică de viguroasă afirmare a spiritului national în Europa de est şi sud-est, o adevărată epocă de renaştere morală, politică şi economică a unor vechi popoare, supuse de câteva secole dominaţiilor marilor imperii din această parte a continentului.