Condiții de Fond la Căsătorie

CONSIDERAŢII GENERALE

Căsătoria reprezintă unul dintre pilonii centrali ai societăţii moderne, piatra de temelie în fundamentarea unei familii, devenind un element asociat cu repere precum stabilitate socială, echilibru, armonie. Dintre toate actele juridice care marchează existenţa unei fiinţe umane, niciunul nu e mai important decat cel al căsătoriei, aceasta reprezentând însăşi orginea familiei.

Familia este întemeiată pe căsătoria liber consimţită la baza căreia se află încrederea şi dragostea reciprocă dintre soţi, deplina egalitate în drepturi dintre bărbat şi femeie şi unitatea dintre interesele personale şi cele sociale. Constituind o uniune liber consimţita între un barbat şi o femeie, căsătoria are ca scop întemeierea unei familii. De aceea, naşterea, dezvoltarea şi con¬solidarea raporturilor de familie reprezintă conţinutul căsătoriei, motivul determinant şi necesar al încheierii acesteia.

În cadrul acestei lucrări am analizat instituţia căsătoriei, din perspectiva condiţiilor impuse de lege pentru încheierea acesteia încercând totodată să evidenţiez, printr-un studiu al practicii judiciare, care sunt sancţiunile aplicate pentru nerespectarea acestor condiţii. Am considerat acest subiect foarte important şi demn de interes deoarece de el depinde întemeierea unor familii trainice, sănătoase, atât din punct de vedere fizic cât şi moral, care să-şi poată îndeplini funcţiile ce-i revin în cadrul societăţii noastre. În acest sens autorităţile administrative sunt cele care trebuie să asigure integritatea acestei instituţii, deoarece serviciile de stare civilă din fiecare localitate sunt primele care verifică îndeplinirea tuturor condiţiilor legale de căsătorie.

Materia lucrării este structurată pe cinci capitole şi debutează cu prezentarea noţiunii de căsătorie. Partea a doua a lucrării cuprinde condiţiile de fond pozitive ale încheierii căsătoriei şi anume: vârsta matrimonială, consimţământul, comunicarea reciprocă a stării de sănătate şi diferenţierea sexuală, urmată de partea a treia a lucrării care cuprinde impedimentele încheierii unei căsătorii: starea de persoană căsătorită, rudenia, adopţia, tutela, alienaţia şi debilitatea mintală. Capitolul patru al lucrării prezintă care sunt condiţiile de formă ale încheierii căsătoriei, atât formalităţile premergătoare cât şi cele cu privire la încheierea căsătoriei, iar capitolul cinci prezintă sancţiunile aplicabile pentru nerespectarea condiţiilor necesare încheierii căsătoriei.

Pentru elaborarea lucrării am avut în vedere legislaţia existentă, care se modifică ori se adaptează transformărilor sociale din ţara noastră şi practica judiciară (jurisprudenţa) din care am consultat senţinte civile cu privire la căsătorie şi condiţiile cerute pentru încheierea acesteia.

CAPITOLUL I. CĂSĂTORIA – ACT JURIDIC PE CARE SE ÎNTEMEIAZĂ FAMILIA

I.1. Definiţia căsătoriei

Căsătoria este unirea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie, încheiată potrivit dispoziţiilor legale, în scopul întemeierii unei familii şi reglementată de normele imperative ale legii.

Căsătoria răspunde anumitor scopuri şi prezintă, din punct de vedere al necesităţilor sociale şi al menirii sale, caractere extrem de variate. Din acest motiv, este dificil să se dea o definiţie a căsătoriei, care să satisfacă toate concepţiile, atât cele juridice, cât şi cele religioase, sociale sau de altă natură, cu atât mai mult cu cât nu există o definiţie legală în acest sens.

În terminologia juridică căsătoria are mai multe înţelesuri: este actul juridic care viitorii soţi îl încheie în conformitate cu cerinţele legii; într-un alt înţeles, celebrarea căsătoriei semnifică oficierea ce are loc cu prilejul încheierii actului juridic al căsătoriei; căsătoria mai are înţelesul de stare juridică de căsătorie, adică statutul legal al soţilor, care este reglementat de C. fam.; totodată, căsătoria este o instituţie juridică, adică totalitatea normelor legale ce reglementează căsătoria.

Căsătoria este definită ca fiind „uniunea dintre bărbat şi femeie, încheiată potrivit legii, în scopul de a întemeia o familie”. Această definiţie invocă actul juridic al căsătoriei şi celebrarea căsătoriei prin expresia „încheiată potrivit legii”, starea juridică a căsătoriei prin expresia „uniunea dintre un bărbat şi o femeie”, precum şi scopul juridic al căsătoriei prin expresia “în scopul de a întemeia o familie”.

Termenul de „căsătorie”este folosit de lege în două sensuri şi anume:

• Căsătoria înseamnă actul juridic pe care îl încheie cei ce vor să se căsătorească. La încheierea căsătoriei este necesar că viitorii soţi să îşi exprime acordul de voinţă, însă, odată încheiată, ea devine independentă de acest acord de voinţă, pentru a fi condusă în întregime de normele legale. Prin încheierea căsătoriei, viitorii soţi consimt să li se aplice regimul legal al căsătoriei, fără a avea posibiliatea de a-l modifica.

Căsătoria este considerată că aparţine acestei categorii, deoarece părţile pot decide numai în acord cu posibilităţile legale care stabilesc dacă statutul legal al căsătoriei să se aplice sau nu, fără posibilitatea de a-l modifica. C. fam. foloseşte termenul de căsătorie în sensul de act juridic, în art. 1 („căsătoria liber consimţită”), în art. 16(„căsătoria se încheie prin consimţământul viitorilor soţi”), în art. 19 care dispune ca: „este nulă căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor …”.

• Căsătoria înseamnă situaţia juridică, în principiu permanentă, a celor căsătoriţi, adică statutul legal al soţilor. Această situaţie juridică este determinată de reglementarea legală privind căsătorie care devine aplicabilă prin încheierea actului juridic al căsătoriei şi există pe tot timpul cât durează raportul de căsătorie.