Condițiile acțiunii directe în baza Constituției României și a legii nr. 554 pe 200

Rezumat

Contenciosul administrativ, ca element esenţial şi indispensabil al statului de drept, reprezintă, în fapt, o concretizare a principiului separaţiei puterilor şi controlului reciproc al acestora, fiind astfel, o modalitate de exercitare a controlului judecătoresc, asupra activităţii desfăşurate de autorităţile unei alte puteri statale, respectiv ale puterii executive.

În acest context, rolul şi importanţa instanţelor de contencios administrativ a crescut, fiind cunoscut faptul că în faţa acestora se desfăşoară „lupta” dintre două părţi, din care una va ieşi învingătoare, fără a uita că aceasta aduce în ring un „colos”- autoritatea publică şi un „pigmeu”-persoana vătămată.

Felul în care funcţionează şi se dezvoltă instituţia contenciosului administrativ prezintă, în fapt, o importanţă deosebită pentru fiecare dintre noi.

Astfel, prezenta lucrare, cu tema : ,,Condiţiile acţiunii directe în baza Constituţiei României şi a Legii nr. 554/2004” este alcătuită din patru capitole, fiecare capitol fiind alcătuit la rândul lui din mai multe secţiuni şi subpuncte.

Primul capitol îl reprezintă ,,Contenciosul administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004”, fiind alcătuit din două secţiuni : ,,Preliminarii” şi ,,Caracteristicile contenciosului administrativ instituit prin Legea nr. 554/2004”.

Al doilea capitol reprezintă ,,Condiţiile acţiunii în contenciosul administrativ”, fiind alcătuit din cinci secţiuni, după cum urmează : ,,Condiţia ca actul atacat să fie unul administrativ”, această primă secţiune fiind alcătuită din două subpuncte : ,,Delimitarea actului administrativ de simplele adrese şi circulare” şi ,,Delimitarea actului administrativ de actele pregătitoare”. Următoarele patru secţiuni sunt : ,,Condiţia ca actul să vatăme un drept subiectiv sau un interes legitim”, ,,Condiţia ca actul să emane de la o autoritate publică”, ,,Parcurgerea procedurii prealabile”, ,,Introducerea acţiunii la instanţa de contencios administrativ într-un anumit termen prevăzut de lege”.

Al treilea capitol al lucrării este intitulat ,,Aspecte de ordin procedural” şi este alcătuit din şase secţiuni : ,,Aspecte legate de sesizarea instanţei de contencios administrativ”, ,,Părţile în litigiul de contencios administrativ”, ,,Competenţa instanţelor de judecată”, cu subpunctele ,,Instanţa de fond” şi ,,Instanţa de recurs”,următoarea secţiune : ,,Actele ce trebuie depuse”, ,,Procedura în faţa instanţei de fond”, ,,Procedura în faţa instanţei de recurs”.

Lucrarea se încheie cu o serie de concluzii, reprezentând capitolul al patrulea.

Introducere

Cuvinte cheie : contencios administrativ, act administrativ, procedură prealabilă, lege, recurs.

Etimologic, termenul de contencios provine din latinescul contentiosus = certăreţ, adjectivul substantivului contentio = conflict, dispută, confruntare, prin filieră franceză (contentieux = contencios). Rezultă, aşadar, că termenul „contencios” semnifică o confruntare, o acţiune contradictorie între două părţi aflate într-un litigiu şi situate pe poziţii convergente.

Noţiunea de contencios administrativ1 este o noţiune tradiţională a dreptului administrativ. Aceasta este utilizată pentru a delimita căile de atac jurisdicţionale împotriva actelor şi operaţiunilor administrative de recursurile administrative obişnuite. Un recurs, deci o cale de atac, dobândea caracter jurisdicţional (contencios) ori de câte ori autoritatea care-l soluţiona avea calitatea de judecător. In felul acesta s-a ajuns – atât în doctrină, cât şi în legislaţie, mai ales în perioada interbelică – să se utilizeze în mod curent termenii: contencios administrativ; acţiuni de contencios administrativ; instanţă (organ) de contencios administrativ (uneori instanţa în materie de contencios administrativ); legea contenciosului administrativ; hotărâri de contencios administrativ.

Noţiunea de contencios administrativ are mai multe accepţiuni, astfel:

Într-o primă accepţiune, prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare a litigiilor, în care, cel puţin una din părţi este un organ sau un reprezentant al administraţiei publice. Acesta este sensul funcţional al contenciosului administrativ.

Într-o altă accepţiune, prin contencios administrativ se înţelege categoria de organe abilitate să soluţioneze litigiile izvorâte din activitatea de administraţie publică. Aceasta este semnificaţia organizatorică a contenciosului administrativ.

O altă accepţiune a contenciosului administrativ este aceea de instituţie juridică, în cadrul dreptului administrativ ca ramură de drept, instituţie juridică ce include ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile sociale ce apar în activitatea de soluţionare a litigiilor născute în activitatea de administraţie publică.

Sensul material2 priveşte litigiile juridice pe care le cuprinde şi regimul juridic aplicabil (dreptul comun sau dreptul administrativ). Sensul formal (organizatoric) se referă la organele de jurisdicţie care sunt competente să soluţioneze respectivele litigii.

La rândul lor organele de contencios se împart în două categorii, şi anume: organe de contencios judiciar, competente să soluţioneze toate conflictele juridice ce le-au fost date prin lege şi organe de contencios administrativ, competente să soluţioneze, potrivit legii, conflictele juridice în care cel puţin una dintre părţi este un serviciu public administrativ. Prin urmare şi activităţile desfăşurate de aceste organe vor fi activităţi de contencios judiciar sau activităţi de contencios administrativ, după caz.

CAPITOLUL I

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV REGLEMENTAT DE LEGEA NR. 554/2004

Secţiunea I

Preliminarii

Noua lege a contenciosului administrativ a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial nr. 1154 din 7 decembrie 2004 şi a intrat în vigoare după 30 de zile, la 6 ianuarie 2005.

Legea contenciosului administrativ nr. 554/20043 defineşte contenciosul administrativ ca "activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.