Conduita Functionarului

Cuprins licenta Cum descarc?

I. ELEMENTE INTRODUCTIVE
II. CAPITOLUL I
1. Functia publica. Functionarul public.
2. Consideratii generale privind deontologia functionarului public
3. Normele deontologice ale functionarilor publici
4. Rolul deontologiei in combaterea coruptiei
III. CAPITOLUL II
1. Delimitari conceptuale si principiile de conduita a functionarilor publici
2. Misiunea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici
3. Valorile Agentiei Nationale a Functionarilor Publici
IV. CAPITOLUL III
1. Exercitiul onest al functiei publice
2. Aprecierea si promovarea functionarului public
V. CONCLUZII 
VI. PROPUNERI DE LEGE FERENDA
VII. BIBLIOGRAFIE


Extras din licenta Cum descarc?

I. ELEMENTE INTRODUCTIVE
Relatia interes individual - interes general si slujirea binelui ,,cetatii" pentru a capata consistenta, intr-un moment secund, drepturile si libertatea individuala (=resemnificarea sintagmei ,,interes personal"), constituie obiectul principal de studiu al deontologiei functiei publice si ,,infrastructura" principalelor legi ce fac obiectul acestei discipline. 
Vis-a-vis de importanta existentei si respectarii statului de drept, a legii - leitmotivul cursului de fata - este importanta disputa, dilema daca omul trebuie privit ca fiind la origini o fiinta individuala sau una sociala. Aici ne lovim de problema daca omul ca fiinta individuala a fost la inceput bun sau rau, daca se poate privi pe sine ca om si se poate evalua drept ,,bun" sau ,,rau", sau daca aceste diferentieri etice nu apar decat abia in context social.
In functie de felul in care respectivii teoreticieni evalueaza omul - pesimist, ca o fiinta agresiva, sau optimist, ca o fiinta mai degraba sociala -, rezulta ca premiza fundamentala pesimista tinde spre un stat dotat cu puteri absolute (de pilda, statul totalitar preconizat de Thomas Hobbes, unde monopolul fortei apartine suveranului, unde dreptul se confunda cu forta), cea optimista in schimb este tentata sa se bazeze pe o autoreglare umana, in mare parte rationala, astfel incat considera necesar doar un minim in materie de stat. Extremele sunt marcate de pozitii totalitare, respectiv anarhiste. Intre ele se afla conceptii diferite ale traditiei filosofice, la care prezentul s-a intors mereu in decursul timpului pentru a invata.
De exemplu, Aristotel (384-324 a. Chr.) il concepe pe om, in lucrarea sa Politica, ca pe o fiinta care, prin natura sa, traieste intr-o comunitate politica. Il denumeste animal social (zoon politikon= fiinta sociabila). Pentru el este clar ca:
,,statul este o institutie naturala si ca omul este de la natura o fiinta sociala. (...) Totodata este clar de ce omul este o fiinta mai sociala decat orice albina si orice fiinta gregara; caci natura nu creeaza nimic fara scop. Insa grai are numai omul dintre toate vietatile. Vocea nearticulata este doar semnul placerii si al durerii, si exista si la celelalte vietati, caci natura lor se ridica numai pana acolo, sa aiba simtirea placerii si a durerii si a o semnifica unele altora, pe cand limba serveste a exprima ce este folositor si ce este vatamator, precum si ce este drept si nedrept. Si aceasta insusire este caracteristica omului, spre deosebire de toate vietatile, asa ca singur el are simtirea binelui si a raului, a dreptului si a nedreptului si a tuturor celorlalte stari morale. Comunitatea unei fiinte cu asemenea insusiri creeaza familia si statul." .
Prin urmare, Aristotel justifica sociabilitatea (=simtirea binelui si a raului, premiza fundamentala ce guverneaza relatia dintre interesul personal si cel colectiv) prin capacitatea vorbirii. Nu doar faptul ca prin voce putem exprima aprobarea sau negarea - ceea ce sunt in stare si animalele - sau ca putem schimba intre noi semne, ci si ca dispunem de concepte care ne permit sa discutam despre ele, sa polemizam si sa ajungem la un acord, este premisa din care evolueaza institutiile sociale, de la familie pana la stat. Aristotel considera sociabilitatea si tendinta cuprinsa in ea spre un stat unitar drept premise: 
,,Caci corpul trebuie sa existe mai inainte de organe; si suprimandu-se corpul, nu va mai fi nici picior, nici mana, decat numai cu numele, precum se poate numi mana o mana de piatra (...). Asadar este clar ca statul este din natura anterior individului." Socialul este pentru Aristotel atat de propriu omului incat fara el nu ar mai fi om: 
,,(...) iar pe de alta parte daca nu poate ori nu are trebuinta sa se intovaraseasca in societate, din cauza suficientei sale, atunci nu este membru al statului, ci ori fiara ori zeu". 
Daca omul se smulge singur din aceasta pozitie, indicata lui de ordinea naturala si divina, intre animal si Dumnezeu, se transforma intr-o fiinta cumplita: 
,,Caci, dupa cum omul in perfectiunea sa este cea mai nobila dintre fiinte, tot astfel lipsit de lege si de dreptate, este cea mai rea dintre toate" .


Fisiere in arhiva (1):

  • Conduita Functionarului.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!