Conflictele colective de munca

INTRODUCERE

Motivul pentru care am ales această temă, intitulată: ,,Conflictele de muncă”, se datorează faptului că este o problemă foarte importantă cu care ne confruntăm pe parcursul vieţii noastre. Consider că este extrem de necesar ca aceste conflicte de muncă, intervenite între partenerii sociali sau între salariaţi şi angajatori în cadrul unui raport de muncă, necesită o atenţie cât mai mare asupra lor şi trebuiesc rezolvate cât mai repede.

De-a lungul existenţei umane, procesul muncii a fost şi este în permanenţă însoţit de conflictele apărute în legătură cu condiţiile în care munca este prestată. Potrivit Legii nr. 62/2011, prin art. 154 se precizează că “(1)Raporturile de muncă stabilite între angajatori şi angajaţii acestora se desfăşoară cu respectarea prevederilor legale, precum şi în condiţiile negociate prin contractele colective şi individuale de muncă.(2)Încălcarea cu vinovăţie de către una dintre părţi a obligaţiilor care îi revin potrivit alin. (1) atrage răspunderea acesteia.”

Aceste interese sunt consecinţa drepturilor fundamentale ala salariaţiilor şi anume: dreptul la muncă, dreptul la salariu, dreptul la odihnă, dreptul la asociere în sindicate, dreptul la condiţii de muncă corespunzătoare, dreptul la asigurări sociale sau securitate socială.

Lucrarea este structurata pe trei capitol.

In primul capitol al lucrarii am vorbit despre notiunea si clasificarea conflictelor de munca precum si despre trasaturile acestora.

Conflictele de munca se impart in doua categorii, si anume: conflicte individuale de munca si conflicte colective de munca.

In al doilea capitol am vorbit despre conflictele individuale de munca. Ele au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi sau alte izvoare ale dreptului muncii, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă. Conflictele individuale de munca au loc intre salariatii si angajatori.

Al treilea capitol face referire la conflictele colective de munca.

Legiuitorul a definut conflictele colective de muncă ca fiind conflicte care au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă, conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite în continuare conflicte de interese.

Conflictele colective pot fi determinate numai de neînţelegerile legate de negocierea colectivă, de încheierea contractului colectiv de muncă, în special în cazul în care angajatorul nu acceptă revendicările salariaţilor.

De asemenea in capitolul al treilea am vorbit despre greva. Greva reprezinta modul legal prin care salariatii, in general reprezentati de sindicate, constrang angajatorul sa le modifice continutul contractelor de munca.

După părerea mea, buna desfăşurare a relaţiilor de muncă presupune în mod obligatoriu colaborarea angajatorilor cu salariaţii şi armonizarea intereselor acestora.

CONFLICTELE DE MUNCA

Noţiunea şi clasificarea conflictelor de muncă

Conflictele de muncă sunt definite atât de Codul muncii. Potrivit art. 248 alin. 1 din Codul muncii, un astfel de conflict „reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă” .

Conflictele de munca sunt acele conflicte dintre angajaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, professional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu.

Esenţial este faptul că orice conflict de munca presupune existenţa unui raport juridic, întemeiat pe un contract individual sau colectiv de muncă, în legătură cu care se înregistrază, la un moment dat, un dezacord între salariat şi angajator ori între partenerii sociali. Este exclus însă ca dezacordul dintre salariat si angajator să aibă caracter politic.

Prin noţiunea ,,conflicte de muncă” se sugerează sau nu renunţarea la termenul tradiţional ,,litigii de muncă.

În susţinerea acestei afirmaţii aducem urmatoarea analiză:

-între consecinţele juridice determinate de introducerea cererii de chemare în judecată reţinem: din momentul sesizării instanţei, dreptul ce se valorifică prin introducerea cererii de chemare în judecată, devine un drept litigios;

-atunci când conflictul de muncă n-a putut fi soluţionat prin buna înţelegere, acelaşi art. 3 oferă alternativa: se apelează la ,,procedurile stabilite de lege”;

-în cazul în care pentru soluţionarea conflictului de muncă se cere concursul unui organ de jurisdicţie a muncii, declanşând procedura stabilită prin lege, conflictul de muncă poate fi considerat litigiu de muncă.

Astfel, litigiul de muncă continuă să fie un conflict de muncă, dar un conflict intrat pe calea procedurală a soluţionării de către un organ de jurisdicţie a muncii.