Conflictele în Organizație și Modalitățile de Soluționare a Lor

Introducere

Actualitatea investigaţiei: La momentul actual, societatea modernă poate fi percepută ca o reţea de organizaţii, în care conflictele reprezintă elemente indispensabile în cadrul naturii de grup. Deoarece resursele umane constituie una din cele mai importante investiţii financiare ale firmei, gestionarea eficientă a relaţiilor ce apar între indivizi sau grupuri are prioritate, aşa cum asigură dezvoltarea şi succesul organizaţiei.

Cu toate că deseori termenul de conflict este asociat cu aspectul său negativ, presupunîndu-se apariţia, la locul de muncă, a unui mediu nefavorabil, a confruntării, luptei şi ostilităţii, acesta poate fi considerat şi un generator al progresului, fiind un factor pozitiv pentru organizaţie în condiţiile în care situaţiile conflictuale sunt transformate în oportunităţi. Printre caracteristicile care confirmă utilitatea conflictelor este crearea unor condiţii cu efect stimulativ, ce se răsfrînge asupra creativităţii şi încurajează spiritul de inovaţie. Situaţiile conflictuale pot fi benefice, din motiv că determină participanţii să devină mai adaptabili la transformările din jur şi contribuie la aplicarea capacităţilor pentru îmbunătăţirea condiţiilor create. Prin urmare, conflictele pot avea drept rezultat atât caracter distructiv, dacă este condus incorect, cât şi unul creator, atunci cînd gestionarea eficientă este utilizată în scopul dezvoltării activităţii organizaţiei.

Stabilind faptul că pentru viaţa organizaţiilor conflictele reprezintă un eveniment firesc, prin urmare, o necesitate, îmbunătăţirea proceselor din activitatea firmei depinde în mare măsură de dezvoltarea abilităţilor în scopul diminuării forţei distructive a acestora. Pentru aceasta, o mare importanţă revine înţelegerii şi cunoaşterii cauzelor de apariţie, tipologia conflictului şi a modurilor în care acestea pot fi gestionate eficient. Se poate menţiona faptul că identificarea surselor ce duc la apariţia conflictelor organizaţionale este folositoare deoarece demonstrează că orice situaţie sau neînţelegere poate fi rezolvată, căci are motive explicabile, întemeiate pentru apariţia acestor împrejurări conflictuale.

Sursele principale care pot determina apariţia conflictelor se pot preciza doar în cadrul corelaţiei acestora cu cauzele care le produc. Este vorba despre diferenţele personale, a căror cauză constă în existenţa diferitor percepţii şi aşteptări; deosebirile în ceea ce priveşte modul de informare – cauza cărora rezultă din informarea slabă şi interpretarea eronată. Alte surse sunt raportate la incompatibilitatea cu funcţia deţinută – cauza vizează obiective şi responsabilităţi care nu se potrivesc cu persoana dată; precum şi stresul format de mediu, a cărui pricină este incertitudinea şi lipsa resurselor. Toate aceste divergenţe enumerate se referă la existenţa diferitor obiective, a modalităţilor de atingere a acestora, lipsei unui numitor comun în ceea ce priveşte sistemul de valori.

Actualitatea tezei este relevantă prin faptul că studiul conflictului a cunoscut o explozie, în special, în a doua jumătate a secolului XX. Într-un interval de timp relativ scurt pentru ştiinţă (de 50-60 de ani) studiul conflictului a făcut progrese remarcabile în mai toate disciplinele sociale. La îmbogăţirea conceptului de conflict şi la extinderea ariei de cercetare a acestuia au contribuit şi alte ştiinţe, precum sociología şi psihologia.

Utilitatea practică a studierii conflictului, a elementelor şi strategiilor în vederea obţinerii informaţiilor despre desfăşurarea situaţiilor, îşi găseşte aplicare în activitatea oricărei organizaţii. Un conflict care nu a fost rezolvat la timp, poate avea consecinţe negative atât din punct de vedere a costurilor - scăderea productivităţii, cheltuieli legate de apelarea la instanţele de justiţie; cât şi afectarea relaţiilor dintre indivizi sau grupuri, diminuarea loialităţii, atmosfera de lucru tensionată. Îmbunătăţirea productivităţii şi a relaţiilor interpersonale rezidă în identificarea la timp a situaţiilor ce pot derula în conflicte cu caracter disctructiv, şi transformarea acestora în tendinţe de colaborare, competiţie şi progres pentru activitatea firmei.

Gradul de cercetare a temei: Cercetarea temei a fost raportată la concepţiile specialiştilor în domeniul Managementului organizaţional din mai multe ţări ale lumii.

În Republica Moldova cercetările ştiinţifice în domeniul conflictului organizaţional se află la o etapă incipientă. În tratarea iniţială a subiectului nemijlocit al lucrării s-a apelat la lucrările specialiştilor autohtoni, după cum: Cobăneanu, S. , Hrişcev, E., Burlacu, N. etc.

În paralel cu legislaţia şi lucrările ştiinţifice din Republica Moldova, a fost folosită şi doctrina din România, Federaţia Rusă, SUA, care se referă nemijlocit la obiectul temei respective.

În Occident, subiectul motivării nu este unul nou pentru cercetarea ştiinţifică. Un aport valoros în studierea teoriilor explicând esenţa motivaţiei l-au adus autori ca: Scholtes, P.R., Mathis R., Jackson Carlisle H. etc.

Prezintă interes cercetările în problema motivării personalului a autorilor români – Abrudan D.B., Serratore M., Alexandru I., Băloiu L., Becker G., Burduş E., Burloiu P., Ceauşu Iulian, Cole G.A., Emilian R., Heller R., Johns G., Maican D., Manolescu Aurel, Chivu Iulia, Lefter Viorel, Raşcă Lavinia, Deaconu Alexandrina, Popa Ion, Mihalache Vlad, Nica P. etc.

Scopul şi obiectivele investigaţiei: Scopul prezentei teze de licenţă este orientat spre identificarea aspectelor conceptuale şi cunoaşterea stadiului actual al investigaţiilor cu privire la conflictele în cadrul organizaţiei, precum şi oferirea unor instrumente şi metode practice, îndreptate pentru a soluţiona situaţiile de conflict. Astfel, s-a propus de a clarifica concepte de bază cum ar fi: conflict, aspecte funcţionale şi discfuncţionale, strategie conflictuală, etc. De asemenea, s-a încercat de a stabili poziţia organelor ce contribuie la elaborare şi implimentarea strategiilor de soluţionare a conflictelor în cadrul organizaţiei.