Cuprins: Introducere 2 Capitolul I: Abordări conceptuale ale fenomenului divorțului 1.1 Noțiuni generale cu privire la divorț 9 1.2 Cadrul legislativ național și internațional cu privire la divoț 15 1.3 Evoluția fenomenului divorțului în Republica Moldova 25 Capitolul II : Aspecte phiho-sociale ale fenomenului divorțului 2.1 Cauze ale divorțului și consecințele acestuia asupra evoluției psiho-sociale a copiilor 29 2.2 Metode și tehnici utilizate în munca cu persoanele afectate de divorț 41 2.3 Intervenția asistentului social în ameliorarea efectelor negative ale divorțului 54 Concluzii și recomandări 57 Bibliografie
Introducere Actualitatea temei: Familia privită ca nucleu social influenţează întreaga evoluţie de viaţă a omului şi-şi pune amprenta pe întreaga sa personalitate. Ea se impune ca factor cu cea mai puternică influenţă asupra copilului prin continuitate, afectivitate şi autoritate. Cuibul cald al familiei i-a învăţat pe oameni să se bucure de viaţa, să iubească si să se dăruiască unul altuia. Este ca si cum oamenii, trăind în societate, şi-au creat mijloc anume, natural şi puternic, de pregătire a copilului familie şi pentru societate. Este o realitate îndeobşte cunoscută că familia pune bazele educaţiei copilului. Căldura afectiva pe care copilul o găseşte în familie este condiţia fundamentală a plămădirii unui fond sănătos al sufletului uman. Cîţi dintre cei care divorţează mai au timp sa se oprească si sa se gândească la copii lor? Uneori între cei doi părinţi se ridica ziduri de netrecut, se nasc adevărate războaie care atrag în vîrtejul lor toate persoanele și tot ce au avut în comun pînă atunci. Copiii sunt cei care suferă de cele mai multe înainte de producerea definitiva a rupturii, deoarece aproape de fiecare data aceasta este precedată de numeroase conflicte, abuzuri si violente care ii pot afecta direct ,în timpul procesului de divorţ pentru că mulţi dintre părinţi încearcă să îi manipuleze pentru a avea ei cîştig de cauză după încheierea procesului de divorţ pentru că deja unul dintre parinţi nu mai locuieşte cu ei și apare teama de a nu îl pierde și uneori chiar sentimentul vinovăţiei ca nu au făcut tot ce se putea pentru a împiedica separarea părinţilor lor,și mai suferă o dată deoarece parintii rămaşi singuri sa se ocupe de îngrijirea lor nu pot face față tuturor responsabilităţilor si atunci de obicei copiii sunt cei care sunt neglijaţi. Divorţul are consecinţe importante asupra evoluţiei ulterioare a membrilor care constituiau o familie.Divorţul în sine îi afectează pe oameni, conflictele şi tensiunea permanentă existentăîn familie au avut un efect nefast atât în plan psihologic cât şi comportamental asupra persoanelor divorţate. Dezorganizarea familiei prin divorţ reprezintă unul dintre cele mai dramatice evenimente care intervin în viaţa unui cuplu, un moment fundamental de criză şi de rupture datorat acumulării treptate a unor frustrări şi a unor conflicte care nu şi-au putut găsi rezolvarea decât prin separarea definitivă a celor doi soţi.Divorţul afectează atât resursele economice, proiectele de viitor, stilul de viaţă cât mai ales determină schimbări drastice în plan spiritual şi afectiv, cu consecinţe dramatice atât pentru familia constituită cât şi pentru cei apropiaţi.În ceea ce priveşte motivele care determină desfacerea căsătoriei acestea pot fi extreme de diferite în raport cu vârsta partenerilor, statutul lor economic şi socio-profesional, resursele lor spirituale, precum şi experienţa vieţii de cuplu. Analizînd datele statistice din ultimii ani observăm că evoluția numărului de divorțuri în 2011, au fost înregistrate 26.800 de căsătorii și 11.800 divorțuri,iar în anul 2010, Oficiile de Stare Civilă din Moldova au înregistrat în jur de 26.483 de căsătorii și 11.504 divorțuri. Datele nu diferă însă foarte mult de anul 2012, cînd au fost înregistrate peste 25.900 de căsătorii și 11.120 divorțuri. Datele statistice mai arată că numărul căsătoriilor din Moldova îl depăşeşte de două ori pe cel al divorţurilor. Cea mai mare pondere a bărbaţilor necăsătoriţi şi divorţaţi s-a înregistrat în mediul urban, constituind 5,6%, indice de 2 ori mai mare decît în mediul rural (2,5%). Este mai mare în mediul urban şi ponderea femeilor necăsătorite şi a celor divorţate, care constituie 9,3% şi, respectiv, 6,2%. Cele mai multe divorțuri s-au înregistrat la persoanele cu vîrsta cuprinsă între 25-30 ani,menționînd că acesta se consideră perioada de instabilitate,de criză și de ispite în viața unui cuplu. Tocmai din aceste motive este necesar de evidenţiat faptul că odată ce avem un număr mare de divorţuri şi un număr mult mai mare de copii care provin din această familie, avem nevoie şi de un şir de servicii pentru aceşti copii, pentru ai putea reintegra şi integra în propria familie sau într-o altă familie pentru o perioadă de timp, până când problema cu care se confruntă revine la albia ei normală şi familia în cauză e pregătită pentru a relua creşterea şi îngrijirea copiilor. Asigurarea stabilităţii familiilor, scăderea ratelor divorţialităţii, evitarea consecinţelor sociale ale instabilităţii cuplurilor nu se pot realiza decît acţionînd Gradul de investigare al temei: Divorţul este o problemă frecvent întîlnită în lumea contemporană, el este punctul final al unui proces de disoluţie maritală. El nu poate fi surpris prin date oficiale statistice, aşa cum se întîmplă cu divorţialitatea. Studiile pe aceasta tema fac apel la intervievarea subiecţilor implicaţi, adică la percepţia lor asupra fenomenului, de studierea căruia s-au preocupat mai mulţi cercetători, în mod special sociologii şi psihologii. Psihologii din cadrul CPAP (Centru de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie) analizează rezultatele unui stadiu cu privire la cuplurile care divorţiază. În lucrarea ,,Separare, divorţul şi familia” L.Parkison, a cercetat procesul divorţului de la originea lui pînă la problemele familiale după acest „eveniment” traumatizant, a descris diferite modalitaţi de lucru cu copii şi familiile în cazul divorţului. O altă lucarea de este ce a M. Voinea în lucrarea ,,Sociologie Generală şi Juridică” ananalzează principalele tipuri de divorţ. J.Huber şi G.Spitze au consatat că împărţirea sarcinilor casnice afecteaza gîndul la divorţ al femeii, dar nu şi la bărbaţi. Antropologul P.Bohannan crede că este util să se ia în calcul mai multe feluri de divorţ: divorţul emoţional, divorţul legal, divorţul coparetal. Au cercetat acest fenomen şi autori din Republica Moldova cum sunt M. Bulgaru (coordonator) în lucrarea ,,Metode şi tehnici în asistenţa socială” descrie metodele şi tehnicile de lucru a asistentului social în lucru cu benificiarii, C. Călărăşani este o altă autoare care se opreşte asupra divorţului şi asupra modului în care copii parcurg experienţa de separare, C. Ciupercă în lucrarea ,,Cuplu modern – într-e emancipare şi disoluţie” evidenţiază principalele cauze de dezorganizare familială, la fel şi în lucrarea „Asistenţă socială în contextul transformărilor din Republica Moldova” sunt descrise serviciile sociale care pot fi destinate beneficiarilor în dependeţă de problema cu care se confrută. M.Spinu analizează etapele prin care trec cei implicaţi în acest proces, evidenţiînd consecinţele divorţului asupra copilului.
Asistenţa socială a persoanelor în dificultate, Chişinău, 2002 Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica Moldova, Chişinău, 2008 Asistenţa socială. Studii şi aplicaţii, Iaşi, 2005 Bulgaru M., (coord.). Metode şi tehnici în asistenţa socială, Chişinău, 2002 Bulgaru M., Asistenţa socială. Fundamente teoretice şi practice, USM, Chişinău, 2009 Bulgaru M., Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale, USM, Chişinău, 2003 Bulgaru M., Dilion M. Concepte fundamentale ale asistenţei sociale, Chişinău, 2000 Buzducea D., Aspecte contemporane în asistenţa socială, Iaşi, Polirom, 2005 Chelcea S., Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative, Bucureşti, 2004 Cojocaru Şt., Metode apreciative în asistenţa socială, Iaşi, 2005 Cojocaru Şt., Proiectul de intervenţie în asistenţa socială, Iaşi, 2006 Gerald Matthews, Ian J. Deary, Psihologia personalităţii, Polirom, Iaşi, 2005 Howe D., Introducere în teoria asistenţei sociale, Bucureşti, UNICEF România, 2001. Hurubean Alina, Asistentul social - agent al schimbării. Strategii active de asistenţă socială, vol. V, Editura Cabes, Iaşi, 1997 Iluţ P. Sociologia familiei, Cluj-Napoca, 1994. Iluţ Petru, Psihologie socială şi sociologie, Polirom, Iaşi, 2009 Iluţ Petru, Sociopsihologia şi antrolpologia familiei, Polirom, Iaşi, 2005 Irimescu G., Asistenţa socială a familiei şi copilului, Iaşi, 2003 Lisa Parkinson, Separarea. Divorţ şi familia, Bucureşti, 1993 Macovei E. Familia şi casa de copii, Bucureşti, 1998 Miftode V., Fundamente ale asistenţei sociale, Bucureşti, 1999 Mihăliescu I. De la familie la familii, în: Un deceniu de tranziţie. Situaţia copilului şi a familiei în România. UNICEF, Bucureşti, 2000 Moroşan C. Protecţia copilului şi practicianul social, Iaşi, 1998 Neamţu G. (coord.)., Tratat de asistenţă socială, Iaşi, Polirom, 2003 Paladi G., Roşca A., Familia - elementul natural şi fundamental al societăţii, Chişinău, 1995 Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copii si familii în situaţii de risc: Materialele Conferinţei Internaţionale EveryChild, Chişinău, 2003 Racu A., Popovici D.V., Asistenţa socială a persoanelor cu disabilităţi, Chişinău, 2007 Rolul judecătorilor şi al procurorilor în protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Bucureşti, 2006. Roth-Szamoskozi M. Protecţia copilului: dileme, concepţii ţi metode, Cluj-Napoca, 2000 Roth-Szamoskozi M., Perspective teoretice şi practice ale asistenţei sociale,Cluj-Napoca, 2003. Sergiu Moscovici, Psihologia socială, Iaşi, Polirom, 1991 Smith Carole R. Adopţie şi plasament familial, Bucureşti, 1993 Spânu M. Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţiei copilului, Chişinău, 1998 Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, vol. I, Iaşi, Editura Polirom, 1997 Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, vol. II, Iaşi, Editura Polirom, 2002 Turluc M.N., Psihologia cuplului şi a familiei, Iaşi, Performantica, 2004 Vrasmaş, E. A., Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura Aramis, 2002. Yin R.K., Studiul de caz. Designul, colectarea şi analiza datelor, Iaşi, Polirom, 2005 Zamfir C., Zamfir E. (coord.), Politici sociale. România în context european, Bucureşti, 1995 Zamfir E., Zamfir C. (coord), Pentru o societate centrată pe copii, Bucureşti, Alternative, 1997 Zamfir C., Vlăsceanu L. (coord.), Dicţionar de sociologie, Bucureşti, 1998 Zamfir C., Stănescu S. (coord.), Enciclopedia dezvoltării sociale, Iaşi, Polirom, 2007
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
