Consecințele Divorțului asupra Copilului

Introducere

Actualitatea temei:

Familia privită ca nucleu social influenţează întreaga evoluţie de viaţă a omului şi-şi pune amprenta pe întreaga sa personalitate. Ea se impune ca factor cu cea mai puternică influenţă asupra copilului prin continuitate, afectivitate şi autoritate.

Cuibul cald al familiei i-a învăţat pe oameni să se bucure de viaţa, să iubească si să se dăruiască unul altuia. Este ca si cum oamenii, trăind în societate, şi-au creat mijloc anume, natural şi puternic, de pregătire a copilului familie şi pentru societate. Este o realitate îndeobşte cunoscută că familia pune bazele educaţiei copilului. Căldura afectiva pe care copilul o găseşte în familie este condiţia fundamentală a plămădirii unui fond sănătos al sufletului uman.

Cîţi dintre cei care divorţează mai au timp sa se oprească si sa se gândească la copii lor? Uneori între cei doi părinţi se ridica ziduri de netrecut, se nasc adevărate războaie care atrag în vîrtejul lor toate persoanele și tot ce au avut în comun pînă atunci. Copiii sunt cei care suferă de cele mai multe înainte de producerea definitiva a rupturii, deoarece aproape de fiecare data aceasta este precedată de numeroase conflicte, abuzuri si violente care ii pot afecta direct ,în timpul procesului de divorţ pentru că mulţi dintre părinţi încearcă să îi manipuleze pentru a avea ei cîştig de cauză după încheierea procesului de divorţ pentru că deja unul dintre parinţi nu mai locuieşte cu ei și apare teama de a nu îl pierde și uneori chiar sentimentul vinovăţiei ca nu au făcut tot ce se putea pentru a împiedica separarea părinţilor lor,și mai suferă o dată deoarece parintii rămaşi singuri sa se ocupe de îngrijirea lor nu pot face față tuturor responsabilităţilor si atunci de obicei copiii sunt cei care sunt neglijaţi.

Divorţul are consecinţe importante asupra evoluţiei ulterioare a membrilor care constituiau o familie.Divorţul în sine îi afectează pe oameni, conflictele şi tensiunea permanentă existentăîn familie au avut un efect nefast atât în plan psihologic cât şi comportamental asupra persoanelor divorţate.

Dezorganizarea familiei prin divorţ reprezintă unul dintre cele mai dramatice evenimente care intervin în viaţa unui cuplu, un moment fundamental de criză şi de rupture datorat acumulării treptate a unor frustrări şi a unor conflicte care nu şi-au putut găsi rezolvarea decât prin separarea definitivă a celor doi soţi.Divorţul afectează atât resursele economice, proiectele de viitor, stilul de viaţă cât mai ales determină schimbări drastice în plan spiritual şi afectiv, cu consecinţe dramatice atât pentru familia constituită cât şi pentru cei apropiaţi.În ceea ce priveşte motivele care determină desfacerea căsătoriei acestea pot fi extreme de diferite în raport cu vârsta partenerilor, statutul lor economic şi socio-profesional, resursele lor spirituale, precum şi experienţa vieţii de cuplu.

Analizînd datele statistice din ultimii ani observăm că evoluția numărului de divorțuri în 2011, au fost înregistrate 26.800 de căsătorii și 11.800 divorțuri,iar în anul 2010, Oficiile de Stare Civilă din Moldova au înregistrat în jur de 26.483 de căsătorii și 11.504 divorțuri. Datele nu diferă însă foarte mult de anul 2012, cînd au fost înregistrate peste 25.900 de căsătorii și 11.120 divorțuri.

Datele statistice mai arată că numărul căsătoriilor din Moldova îl depăşeşte de două ori pe cel al divorţurilor. Cea mai mare pondere a bărbaţilor necăsătoriţi şi divorţaţi s-a înregistrat în mediul urban, constituind 5,6%, indice de 2 ori mai mare decît în mediul rural (2,5%). Este mai mare în mediul urban şi ponderea femeilor necăsătorite şi a celor divorţate, care constituie 9,3% şi, respectiv, 6,2%. Cele mai multe divorțuri s-au înregistrat la persoanele cu vîrsta cuprinsă între 25-30 ani,menționînd că acesta se consideră perioada de instabilitate,de criză și de ispite în viața unui cuplu.

Tocmai din aceste motive este necesar de evidenţiat faptul că odată ce avem un număr mare de divorţuri şi un număr mult mai mare de copii care provin din această familie, avem nevoie şi de un şir de servicii pentru aceşti copii, pentru ai putea reintegra şi integra în propria familie sau într-o altă familie pentru o perioadă de timp, până când problema cu care se confruntă revine la albia ei normală şi familia în cauză e pregătită pentru a relua creşterea şi îngrijirea copiilor.

Asigurarea stabilităţii familiilor, scăderea ratelor divorţialităţii, evitarea consecinţelor sociale ale instabilităţii cuplurilor nu se pot realiza decît acţionînd

Gradul de investigare al temei:

Divorţul este o problemă frecvent întîlnită în lumea contemporană, el este punctul final al unui proces de disoluţie maritală. El nu poate fi surpris prin date oficiale statistice, aşa cum se întîmplă cu divorţialitatea. Studiile pe aceasta tema fac apel la intervievarea subiecţilor implicaţi, adică la percepţia lor asupra fenomenului, de studierea căruia s-au preocupat mai mulţi cercetători, în mod special sociologii şi psihologii.

Psihologii din cadrul CPAP (Centru de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie) analizează rezultatele unui stadiu cu privire la cuplurile care divorţiază. În lucrarea ,,Separare, divorţul şi familia” L.Parkison, a cercetat procesul divorţului de la originea lui pînă la problemele familiale după acest „eveniment” traumatizant, a descris diferite modalitaţi de lucru cu copii şi familiile în cazul divorţului. O altă lucarea de este ce a M. Voinea în lucrarea ,,Sociologie Generală şi Juridică” ananalzează principalele tipuri de divorţ. J.Huber şi G.Spitze au consatat că împărţirea sarcinilor casnice afecteaza gîndul la divorţ al femeii, dar nu şi la bărbaţi. Antropologul P.Bohannan crede că este util să se ia în calcul mai multe feluri de divorţ: divorţul emoţional, divorţul legal, divorţul coparetal.

Au cercetat acest fenomen şi autori din Republica Moldova cum sunt M. Bulgaru (coordonator) în lucrarea ,,Metode şi tehnici în asistenţa socială” descrie metodele şi tehnicile de lucru a asistentului social în lucru cu benificiarii, C. Călărăşani este o altă autoare care se opreşte asupra divorţului şi asupra modului în care copii parcurg experienţa de separare, C. Ciupercă în lucrarea ,,Cuplu modern – într-e emancipare şi disoluţie” evidenţiază principalele cauze de dezorganizare familială, la fel şi în lucrarea „Asistenţă socială în contextul transformărilor din Republica Moldova” sunt descrise serviciile sociale care pot fi destinate beneficiarilor în dependeţă de problema cu care se confrută. M.Spinu analizează etapele prin care trec cei implicaţi în acest proces, evidenţiînd consecinţele divorţului asupra copilului.