Consecințele Estimate ale Aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană

Aderarea la Uniunea Europeana schimbă automat în bine statutul regional şi european al Republicii Moldova.

Formarea Uniunii Europene (UE) reprezintă, după noi, unul dintre cele mai importante rezultate benefice ale omenirii, în primul rând a popoarelor Europei, din ultimele două milenii.

Chiar dacă putem găsi şi anumite similitudini în istorie, totuşi UE este o construcţie unicală şi fără precedent de state, o uniune în care fiecare ţară/popor doreşte să fie şi să aibă parte. Din 2004 UE este cel mai mare pol economic mondial, devansând SUA după mărimea absolută a Produsului Intern Brut (PIB) cu peste 3% în acel an.

De aceea, decizia unanimă a Parlamentului Republicii Moldova (din 2005) privind integrarea noastră în UE a fost mai mult decât firească, deşi întârziată, de exemplu, comparativ cu ţările baltice, statele Europei Centrale şi de Est (ECE). „Lungimea drumului” spre UE, durata tratativelor respective variază de la o ţară la alta. De exemplu, Turcia a iniţiat acest proces încă în anul 1962 şi până în prezent (după cca. 46 ani de negocieri) încă nu a reuşit să obţină calitatea de stat membru. În schimb, alte ţări mici (Slovacia, Estonia, Lituania, Letonia, Slovenia etc.) au reuşit acest lucru doar în câţiva ani. Rezultatele aderării acestora chiar după trei-patru ani sunt de invidiat. PIB-ul pe cap de locuitor al acestor state cu mult (cu 50-100%) devansează cel atins în Federaţia Rusă, numită anterior „prima printre egale” (în cadrul ex-URSS, iar acum în CSI). De exemplu, conform datelor BM, în 2005, venitul naţional brut (la PPC) a constituit în această ţară 10 640 USD, în timp ce în Letonia – 13 480 USD, Lituania – 14 220 USD, Slovacia -15 760 USD, Slovenia – 22 160 USD. În anii următori decalajele au sporit. Pe de altă parte, toate ţările în cauză (membre ale UE) au depăşit cu mult nivelul maxim de dezvoltare de până la trecerea la noile relaţii economice. Ţările din spaţiul CSI în fond nu au reuşit acest lucru. Există doar câteva excepţii, bazate pe dezvoltarea extensivă curentă a industriei primare (extractive). De exemplu, Azerbaidjanul, urmare a extracţiei rapide a hidrocarburilor, în ultimii ani a avut cele mai mari ritmuri de dezvoltare economică şi, în consecinţă, a depăşit nivelul maxim de dezvoltare de până la etapa de tranziţie.

Accelerarea aderării Republicii Moldova la UE ar avea doar consecinţe pozitive . Acestea, după noi, vor fi atât imediate, cât şi pe termen mediu şi lung. De exemplu, aderarea în 2009 a Republicii Moldova ar putea avea, începând chiar imediat sau cu anul 2010, urmări benefice şi semnificative pentru întreaga populaţie, pentru absolut toţi cetăţenii ei.

1. Aderarea la UE schimbă automat în bine (şi încă până la aderare) statutul regional şi european al RM. După importanţa sa, evenimentul în cauză poate fi comparat cu adoptarea Declaraţiei Suveranităţii ( 23 iunie 1990 ) şi Declaraţiei de Independenţă ( 27 august 1991 ), poate chiar mai semnificativ. Dacă acestea din urmă au avut (ori au ) o semnificaţie preponderent politică, cu posibilităţi majore potenţiale externe, dar nevalorificate încă pe parcursul a aproape două decenii, atunci integrarea în UE va avea, în primul rând, consecinţe economico-financiare semnificative, rapide şi evident palpabile de către întreaga populaţie, indiferent de vârstă, etnie, stare socială etc. Moldova nu ar trebui „să inventeze” mai multe lucruri, ci doar să se conforme normelor existente ale UE. Dacă actualmente Moldova este adeseori confundată cu (insulele) Maldive, din Oceanul Indian, atunci aderarea la principala formaţiune de state din lume ar readuce-o firesc în Europa. Orice persoană cu un nivel mediu de pregătire economico-geografică cunoaşte UE şi ţările membre ale acestei comunităţi. Evident, se va schimba atitudinea şi tratamentul Republicii Moldova ca stat din partea oricăror terţi. Estonia cu o populaţie de patru ori şi ceva mai mică, decât RM, are un raiting european şi internaţional superior celui deţinut de Moldova anume datorită faptului că este membră a UE.

2. Obţinerea statutului de ţară membră a UE ar însemna redobândirea de jure a cetăţeniei europene cu diverse consecinţe, în exclusivitate, favorabile. Pentru cetăţenii noştri deja aflaţi în vest ( cca. 350-400 mii persoane, conform diferitor sondaje / estimări ) aceasta ar însemna o posibilă întoarcere nestingherită acasă, respectiv, plecarea înapoi la locul de muncă provizorie în oricare ţară UE, fără consecinţe nedorite (juridice, morale etc.) şi fără costuri nelegale şi excesive. Pentru cei de-acasă ar însemna libera circulaţie în cadrul marelui spaţiu european ( cu peste 500 mil. locuitori). Cetăţenia europeană a moldovenilor ar fi şi o linişte mult dorită de actualele autorităţi, care negativ reacţionează la acel aproape un milion de cereri de redobândire a cetăţeniei române de către basarabeni. Pentru cei peste 500 mii moldoveni din Rusia ar însemna o posibilitate reală de a se întoarce ( şi de a se integra real în Uniunea Europeana ) şi nu doar în Moldova. Amintim, că în cadrul Uniunii Europene există fluxul liber de persoane, mărfuri şi servicii, precum şi de capitaluri.

Sondajele petrecute recent de către specialiştii români au arătat, că după primul an de aderare a acestei ţări, mai mult de 1/3 din românii aflaţi la muncă provizorie peste hotare sunt decişi să se reîntoarcă definitiv acasă într-un termen scurt. Evident, că această dorinţă de revenire firească în patrie va fi exprimată şi de către un număr semnificativ de moldoveni, care acum nu pot circula liber. Dacă am admite acelaşi coeficient ( de revenirea acasă ) şi pentru Republica Moldova, aceasta ar însemna că cca. 250-300 mii cetăţeni ai RM ( în cazul nostru începând cu a.2010 ) ar putea lucra pentru economia naţională a Republicii Moldova, cu toate consecinţele corespunzătoare economice, sociale etc. Menţionăm că pe parcursul viitorilor câţiva ani, din cauza numărului nesemnificativ al angajaţilor în totalul populaţiei, respectiv semnificativ al pensionarilor, pot apărea probleme majore cu formarea şi utilizarea fondului de pensii. În Republica Moldova la un pensionar revine ceva mai puţin de doi angajaţi. Pentru comparaţie, menţionăm, că în China aceasta proporţie este de şase lucrători la un pensionar. Fără ca statul să depună eforturi în acest sens, problema nu poate fi soluţionată. Iar nesoluţionarea ei va însemna conservarea pensiilor la un nivel mizerabil, cu mult inferior minimului de existenţă, mortalitate sporită etc.