Consecințele Psiho-Sociale ale Privării de Libertate

Domeniu: Drept

Conține 1 fișier: docx

Pagini : 93 în total

Cuvinte : 39518

Mărime: 137.87KB (arhivat)

Publicat de: Oliviu Trifan

Puncte necesare: 10

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Cuprins
ABREVIERI 4
INTRODUCERE 5
CAPITOLUL I 5
REGIMURILE DE EXECUTARE A PEDEPSELOR 6
1.1 Consideraţii istorice privind regimul de executare a pedepselor în dreptul românesc 6
1.2. Regimurile de executare a pedepselor 11
1.2.1. Regimul penitenciar general 11
CAPITOLUL II 46
DREPT COMPARAT PRIVIND REGIMURILE DE DETENŢIE ÎN SISTEMUL PENITENCIAR EUROPEAN SI AMERICAN 46
2.1 Tipul, mărimea şi numărul instituţiilor penale 48
2.2. Administrarea sistemelor penitenciare 50
2.3 Modul de acordare a drepturilor detinutilor 53
2.3.1 Dreptul la corespondenţă 53
2.3.2. Dreptul la convorbiri telefonice 53
2.3.3 Dreptul de a primi vizite şi dreptul de a primi bunuri 54
2.4 Activităţi şi programe organizate în instituţiile penale 58
2.4.1 Formarea profesională 59
2.4.2 Munca 61
2.4.3 Asistenţa psihologică şi socială 62
2.4.4 Activităţile sociale şi culturale 63
2.4.5 Educaţia religioasă 64
2.5. Sistemul penitenciar american 64
CAPITOLUL III 67
CONSECINTELE SOCIO- PSIHOLOGICE ALE PRIVĂRII DE LIBERTATE ŞI REINTEGRAREA SOCIALĂ A CONDAMNAŢILOR 67
3.1. Influenţa pedepselor asupra persoanelor condamnate 67
3.2. Fenomene psiho- sociologice ale mediului privativ de libertate 69
3.2.1. Şocul depunerii (încarcerării) 69
3.2.2. Percepţia deţinutului asupra pedepsei şi a mediului privativ 69
3.2.3. Mediul penitenciar şi depresia persoanelor condamnate 70
3.3. Reintegrarea socială a condamnaţilor 75
3.3.1. Munca în penitenciar-mijloc de reintegrare socială a condamnaţilor 76
3.3.2. Contactul persoanelor private de libertate cu lumea exterioară 82
3.3.3. Asistenţa religioasă a persoanelor private de libertate 84
CONCLUZII, OPINII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA 85
BIBLIOGRAFIE 89

Extras din licență

. TRATATE. CURSURI. MONOGRAFII 89

II. LEGISLAŢIE ŞI DOCUMENTE JURIDICE INTERNAŢIONALE 92

INTRODUCERE

Din punct de vedere psihosocial, libertatea constituie pentru om o necesitate fundamentală. Ca posibilitate de a alege între mai multe alternative, libertatea umană reprezintă o trebuință de prim ordin, a cărei satisfacere condiționează formarea și manifestarea echilibrată a personalitații.Pe parcursul vieții, la orice persoană pot să apară împrejurări în care aceasta să fie privată de libertate pentru anumită perioadă. O formă aparte a libertății o reprezintă reacția socială față de persoanele care încalcă legea penală și se concretizează în pedeapsa cu privare de libertate într-un loc de detenție, unde este supus efectelor coercitive ale vieții de penitenciar, având un statut de subordonat față de lege.

Pentru orice om privarea de libertate în mediul penitenciar constituie o situație deosebită, cu puternice rezonanțe în mediul său de viață, atât pe durata detenției, cât și după aceea, în libertate. Frustrarea afectivă și informațională, lipsa comunicării, veșnicul interes față de aspectele personale și materiale nu mai lasă loc întotdeauna soluțiilor morale la problemele cotidiene.

Pentru persoana condamnată mediul penitenciar ridică cel puțin două probleme importante, de adaptare la mediul penitenciar și de evoluție ulterioară a personalității sale.

Venirea individului în penitenciar reprezintă o formă de sancționare aplicată de societate individului care s-a abătut de la normele morale și judiciare. Odată cu intrarea în penitenciar, individul resimte într-o măsură mai mare sau mai mica , în funcție de vârstă, de structura sa psihologică, de maturizarea socială și de nivelul de cultură, efectul privării de libertate și reacționează într-un mod personal la această nouă situație. Încă de la intrarea în penitenciar are loc o decădere psihică și morală, are loc o deposedare radicală de vechile roluri, de identitațile sale sociale. Efectele limitării libertății perturbă în mod special evoluția normală a personalității, crează condiții pentru apariția și amplificarea unor tulburări psihice și psihosociale. Afectând întreaga personalitate, punându-și amprenta asupra întregului comportament, privarea de libertate afectează profund viața persoanei și relațiile ei sociale, familiale și profesionale. În multe cazuri, impactul privării de libertate asupra componentelor personalității este dramatic, generând și permanetizând conduite diferite fată de cele avute anterior în mediul liber.

Privarea de libertate prin executarea unei pedepse într-un penitenciar reprezintă o situație de amplă rezonanță în modul său de viața, atât pe durata detenției, cât și după aceasta, în libertate.

CAPITOLUL I

REGIMURILE DE EXECUTARE A PEDEPSELOR

1.1 Consideraţii istorice privind regimul de executare a pedepselor în dreptul românesc

Pentru perioada antică nu există mărturii scrise despre sistemul juridic şi aplicarea pedepselor în Dacia. În schimb, există dovezi referitoare la cultura şi civilizaţia din Dacia, care permit să tragem concluzia că atât sistemul juridic, cât şi aplicarea pedepselor au funcţionat în limitele orânduirii sociale care a dominat lumea geto-dacă .

După cucerirea Daciei şi chiar după retragerea aureliană, în acest spaţiu s-a aplicat dreptul roman, care a continuat să funcţioneze şi după retragerea din anul 274.

Ulterior, de-a lungul Evului Mediu, sistemul juridic din Ţările Române a fost puternic influenţat de dreptul bizantin. Timp de secole, legislaţia bizantină a funcţionat în toate cele trei provincii, sub titulatura de Jus Valachicum sau Legea Românească. Aceasta se compunea din elemente geto-dacice, peste care s-au suprapus dreptul romano-bizantin, şi cărora li s-au alăturat elemente ale dreptului populaţiilor migratoare, care au fost asimilate de către băştinaşi, constituite în legea nescrisă a pământului sau ,,datina norodului”.

Pe lănga legea nescrisă a pământului a funcţionat şi o lege scrisă, semnalată de Dimitrie Cantemir în ,,Descrierea Moldovei”, în care istoricul aprecia că această lege se întemeiază pe ,,legile împăraţilor romani şi ţarigrădeni, căt şi pe hotărârile soboarelor bisericeşti” .

Până în secolul al XV-lea, „Legea românească” a funcţionat identic în cele trei provincii după care, în Transilvania, s-a impus dreptul maghiar de judecare şi pedepsire a celor vinovaţi, odată cu întărirea puterii nobililor unguri.

În secolul al XVI-lea, se găsesc primele menţiuni cu privire la pedeapsa amenzii, aplicată pentru cele mai variate vini, chiar şi pentru furt şi ucidere, caz în care amenda se numea ,,despăgubină”.