Consilierea emoționala a elevilor care au trecut prin trauma pierderii cuiva drag

INTRODUCERE

Cu toții știm că moartea va veni la un moment dat atât pentru noi, cât și pentru cei dragi, dar chiar și așa niciodată nu vom fi complet pregătiți pentru confruntarea cu ea.

În momentul în care pierzi o ființă dragă, simți că toată lumea se prăbușește și că nu poți depăși acest moment, că totul este altfel și pare că suferința nu se mai termină. Când pierzi o ființă dragă, brusc sau după o suferință îndelungată, simți că nimeni nu înțelege prin ce treci, îți tot repeți „de ce mi se întâmplă mie una ca asta?“ sau „nu poate fi adevărat“. Vei simți teamă, durere, frică, revoltă.

Lucrarea de față prezintă metodele folosite în consilierea unor elevi ce au trecut printr-o perioadă de traumă, în urma pierderii unui părinte.

Mi-am structurat lucrarea pe trei capitole.

Primele două reprezintă partea teoretică a lucrării, capitolul al treilea fiind aportul personal, concretizat într-o cercetare aplicată unui eșantion de cinci elevi ai Colegiului Economic al Banatului Montan Reșița, unde îmi desfășor activitatea în calitate de consilier școlar.

În Capitolul I am făcut o scurtă incursiune în domeniul consilierii școlare, enumerând obiectivele, principiile și etapele acesteia, precum și principalele aptitudini pe care trebuie să le aibă un bun consilier.

Capitolul II, intitulat ”Caracteristicile situațiilor de criză”, tratează elementele specifice stării de criză, ale traumei și ale doliului. În acest capitol am prezentat și modul în care traversează copiii etapele de pierdere.

Capitolul III l-am rezervat aportului personal, prin efectuarea unei cercetări ce a avut ca scop diminuarea trăirilor negative dobândite de elevi în traversarea traumei (pierderea cuiva drag), prin implementarea unui plan de intervenție și a unui program de consiliere emoțională.

Cu cei cinci elevi din eșantion am făcut atât ședințe de consiliere individuală cât și de grup, pe parcursul semestrului I al anului școlar 2017-2018, pentru că la adolescenți, riscul confruntării cu factorii de stres este mai mare, interacțiunea lor cu mediul devinind mai intensă decât la copii. Au tendința de a reconstrui trauma prin comportamente de risc ce sporesc probabilitatea apariției unor consecințe mai stresante.

La vârsta dată tulburarea de stres post-traumatic se exteriorizează prin reacții impulsive și agresive de conduită exagerate, frica fără temei, plecări de acasă, comportament contradictoriu, probleme cu profesorii, viziuni pesimiste asupra viitorului, auto-rănire, depresie, comportament sexual necorespunzător, delicvență, dependență alcoolică, narcotică, tentative de suicid. Se constată și maturizarea timpurie, schimbări radicale ale atitudinii față de viață ceea ce afectează formarea identității, adoptarea unor reguli periculoase pentru viață.

Programele de consiliere s-au pliat exact pe nevoile acestor tineri, de a nu dezvolta comportamente adictive, de a învăța să se relaxeze în momente de anxietate și de a putea relua contactele sociale, pe baza încrederii în propriile forțe și a ridicării stimei de sine.

În final am prezentat concluziile care se desprind și confirmarea ipotezelor formulate în metodologia cercetării.

Sfera bibliografică vastă și diversificată reprezentând un volum însemnat de materiale, mi-a impus o documentare serioasă și aprofundată pentru elaborarea prezentei lucrări.