Consilierea Persoanelor Aflate în Situații de Risc

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND CONSILIEREA

1.1. Repere teoretice privind consilierea

În sens larg, consilierea reprezintă o acţiune complexă prin care “se urmăreşte sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie să fie adoptat într-o situaţie dată sau în general, în viaţă şi în activitatea cotidiană “ (Ghe Tomşa, 1999).

Consilierea este o relaţie interumană de ajutor dintre o persoană specializată şi o altă persoană care solicită asistenţă de specialitate.

Relaţia dintre consilier şi persoana consiliată este una de alianţă, de participare şi de colaborare reciprocă (Ivey, 1994, apud A Băban, 2001).

Tipuri de consiliere:

• Informaţională constă în oferirea de informaţii;

• Educaţională/psihopedagogică oferă repere psihoeducaţionale pentru sănătatea mentală, emoţională, fizică, socială şi spirituală a copiilor şi adolescenţilor;

• De dezvoltare personală constă în formarea de abilităţi şi atitudini care permit o funcţionare personală şi socială flexibilă şi eficientă în scopul atingerii stării de bine;

• Suportivă care constă în oferirea de suport emotional, apreciativ şi material celor aflaţi în situaţii de risc;

• Vocaţională asigură dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei;

• De criză asigură asistarea psihologică a persoanelor aflate în dificultate;

• Pastorală constă în asistenţa din perspectivă religioasă

Consilierea în şcoală

Consilierea este un proces intensiv de acordare a asistenţei psihopedagogice elevilor, studenţilor şi celorlalte presoane implicate în procesul educaţional; este “o formă particulară de interacţiune şi influenţare care contribuie la omogenizarea grupului de elevi “ (Ghe Tomşa).

Obiectivele consilierii

1. promovarea sănătăţii şi a stării de bine fizic şi psihic, adică menţinerea şi perpetuarea unei funcţionări optime din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emoţional, social şi spiritual;

2. dezvoltarea personală: cunoaştere de sine, imagine de sine, relaţionare interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de învăţare eficientă, atitudini creative, opţiuni vocaţionale realiste;

3. prevenţie a dispoziţiei afective negative, a neîncrederii în sine, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultăţilor de învăţare, a dezadaptării sociale, a disfuncţiilor psihosomatice, a situaţiilor de criză.

Caracteristicile consilierii:

• vizează persoane normale, ce nu prezintă tulburări psihice sau de personalitate, deficite intelectuale sau de altă natură;

• facilitează persoanei consiliate adaptarea la factorii stresori, la sarcinile cotidiene precum şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii;

• este un model educaţional şi nu unul al dezvoltării, în sensul că scopul consilierii este de a-i învăţa pe elevi noi strategii comportamentale, de a-şi valoriza potenţialul existentşi de a-şi dezvolta resurselor adaptative;

• se preocupă de prevenirea problemelor şi în acest sens identifică situaţiile şi grupurile de risc şi acţionează în sensul preîntâmpinării evenimentelor cu impact negativ;

• urmăreşte realizarea unei armonii între familie, şcoală, copil;

• încearcă provocarea unei schimbări voluntare în atitudinile şi comportamentele elevilor, profesorilor, părinţilor;