Contabilitatea Datoriilor Comerciale

INTRODUCERE

Pentru desfãşurarea operaţiilor specifice activitǎţii de exploatare este necesar ca întreprinderea sǎ intre în relaţii cu diverse persoane fizice şi juridice (cunoscute sub denumirea genericǎ de „terţi”), cum sunt: furnizorii, clienţii, personalul, organismele de asigurǎri şi protecţie socialǎ, bugetul statului, unitǎţile din cadrul grupului, asociaţii, diverşi debitori şi creditori.

Contabilitatea prin funcţiile pe care le îndeplineşte ajutã la adoptarea celor mai bune decizii de cãtre utilizatorii de informaţii contabile, iar unul dintre domeniile în care deciziile trebuie sa fie cât mai optime este reprezentat de contabilitatea şi gestiunea datoriilor cormerciale.

Acest studiu destinat analizei datoriilor comerciale începe, în primul capitol, cu definirea conceptului de datorie, sunt prezentate obiectivele contabilitaţii şi gestiunii datoriilor comerciale, precum şi evaluarea acestora, iar în finalul acestui capitol sunt caracterizate relaţiile cu furnizorii.

Cadrul organizatoric al studiului îl reprezintã o societate comercialã din domeniul service-ului auto, respectiv S.C. EXPERT AUTO SERVICE S.R.L. Galaţi.

Caracteristicile tehnologice, organizatorice, economice şi financiare ale întreprinderii cuprinse în studiu şi modul cum acestea influenţeaza obiectivele şi organizarea contabilitaţii, cu trimitere expresã la contabilitatea datoriilor comerciale, constituie conţinutul capitolului al II-lea al lucrării.

Capitolul al III-lea intitulat "Contabilitatea şi gestiunea datoriilor comerciale la S.C. EXPERT AUTO SERVICE S.R.L." reprezintã substanţa principală a lucrãrii. Aici sunt supuse analizei problemele esenţiale ale organizării şi conducerii contabilităţii, respectiv, purtãtorii primari de informaţii, sistemul de conturi utilizat şi reflectarea, în contabilitate a operaţiilor privind datoriile comerciale.

Ultimul capitol abordează problematica referitoare la valorificarea informaţiei contabile pe calea analizei economico-financiare.

În încheierea lucrãrii sunt prezentate concluziile reţinute în urma studiului întreprinderii.

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA DATORIILOR COMERCIALE

Relaţiile care se stabilesc între unitate şi partenerii comerciali se concretizeazǎ în raporturi economico-juridice, cunoscute sub denumirea generalã de „datorii şi creanţe”. Datoritǎ impactului pe care îl au datoriile şi creanţele asupra mǎrimii şi structurii patrimoniului, contabilitatea relaţiilor cu terţii deţine locul central în sistemul contabil al fiecǎrei unitǎţi. Informaţiile furnizate de aceastǎ componentǎ a contabilitǎţii financiare sunt utile, în egalã mǎsura, conducerii entitǎţii şi terţilor cu care aceasta intrǎ în relaţii.

Contabilitatea terţilor asigurǎ evidenţa datoriilor şi creanţelor entitǎţii în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurǎrile sociale, bugetul statului, entitǎţile afiliate, asociaţii sau acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi .

Potrivit articolului 15 din Legea contabilitãţii nr. 82 /1991 republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61 /2001, contabilitatea furnizorilor şi a datoriilor se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană juridică în parte. Astfel în contabilitatea analitică funizorii se grupeazã în interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de platã.

Pe parcursul realizării obiectivelor se urmareşte permanent respectarea principiului necompensãrii. Aşa cum nu este admisã compensarea posturilor de cheltuieli cu cele de venituri, nu este admisă nici compensarea între creanţe şi datorii, ele apar distinct în conturile întreprinderii, în acest fel se respectă cerinţa de imagine fidela a întreprinderii.