Contabilitatea Datoriilor Comerciale

INTRODUCERE

Contabilitatea este singura ştiinţa care poate oferi informaţii precise cu privire la o întreprindere, la un moment dat, cu ajutorul înregistrărilor operaţiilor economice. În orice moment cu ajutorul contabilităţii, putem avea imagine clară asupra societăţii, întrucât toate operaţiile economice sunt înregistrate în momentul înfăptuiri lor şi pot fi verificabile.

Contabilitatea este ştiinţa şi arta stăpânirii afacerilor, se ocupă cu "măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice", în care scop "trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori" .

Contabilitatea s-a născut odată cu economia de subzistenţă a comunei primitive, desenele din peşterile rupestre nefiind altceva decât forme incipiente ale „socotelilor”: câte animale au fost, vânate şi mâncate, câte piei s-au jupuit şi câte haine au rezultat.

Societatea comercială, pe baza datelor contabile, îşi analizează riscul afacerilor cu partenerii, clienţi şi furnizori, riscul participaţiei la asociere sau la investiţie în valori mobiliare, riscul pieţei valutare în cadrul relaţiilor cu parteneri străini.

Pentru desfăşurarea operaţiilor specifice activitǎţii de exploatare este necesar ca întreprinderea sǎ intre în relaţii cu diverse persoane fizice şi juridice (cunoscute sub denumirea genericǎ de „terţi”), cum sunt: furnizorii, clienţii, personalul, organismele de asigurǎri şi protecţie socialǎ, bugetul statului, unitǎţile din cadrul grupului, asociaţii, diverşi debitori şi creditori.

Contabilitatea prin funcţiile pe care le îndeplineşte ajută la adoptarea celor mai bune decizii de către utilizatorii de informaţii contabile, iar unul dintre domeniile în care deciziile trebuie sa fie cât mai optime este reprezentat de contabilitatea şi gestiunea datoriilor comerciale.

Am urmărit în cadrul acestei lucrări să surprind punctele esenţiale referitoare la contabilitatea datoriilor comerciale în cazul unei societăţi comerciale care îşi concentrează activitatea asupra mai multor domenii, printre care avem construcţii, reparaţii şi întreţineri de drumuri şi poduri, lucrări de salubrizare, colectare şi depozitare deşeuri, şi altele.

Lucrarea este destinată analizei datoriilor comerciale şi cuprinde atât o parte teoretică, în care sunt prezentate aspectele teoretice privind această ramură a datoriilor, cât şi, mai ales, o parte practică, unde am inclus un studiu de caz în cadrul SC Vectra Service SRL.

În primul capitol, am început cu definirea conceptului de datorie, şi sunt prezentate obiectivele contabilităţii şi gestiunii datoriilor comerciale, precum şi evaluarea acestora, iar în finalul acestui capitol sunt caracterizate relaţiile cu furnizorii.

Cel de-al doilea capitol conţine prezentarea societăţii comerciale cuprinzând caracteristicile tehnologice, organizatorice, economice şi financiare ale întreprinderii, dar şi modul cum acestea influenţează obiectivele şi organizarea contabilităţii, cu trimitere expresă la contabilitatea datoriilor comerciale.

În următoarele două capitole am supus analizei problemele esenţiale ale organizării şi conducerii contabilităţii, respectiv, purtătorii primari de informaţii, sistemul de conturi utilizat şi reflectarea în contabilitate a operaţiilor privind datoriile comerciale.

Ultimul capitol, după cum ne spune chiar titlul acestuia, abordează analiza şi evaluarea sistemului informaţional, urmând ca în încheierea lucrării să prezint concluziile reţinute în urma studiului întreprinderii.

Motivul pentru care am ales această lucrare este de a înţelege şi de a transmite cunoştiinţe în ceea ce priveşte această problemă întâlnită la fiecare societate, indiferent de domeniul în care activează. Acest motiv are la baza o atentă observare şi deplină înţelegere a complexităţii mecanismelor economiei de piaţă. Folosirea în mod corespunzător a resurselor de capital, investirea continuă a disponibilităţilor în noi “oportunităţi” de afaceri, alocarea de fonduri pentru marketing şi publicitate, instruirea continuă şi pregătirea superioară a personalului, reprezintă strategii şi politici ce determină progresul unei companii.

CAP.I. CONTABILITATEA DATORIILOR COMERCIALE

Între unitate şi partenerii comerciali se stabilesc anumite relaţii care se concretizeazǎ în raporturi economico-juridice, cunoscute şi sub denumirea de „datorii şi creanţe”. Datoritǎ impactului pe care îl au datoriile şi creanţele asupra mǎrimii şi structurii patrimoniului, contabilitatea relaţiilor cu terţii deţine locul central în sistemul contabil al fiecǎrei unitǎţi. Informaţiile furnizate de aceastǎ componentǎ a contabilitǎţii financiare sunt utile, conducerii entitǎţii şi terţilor cu care aceasta intrǎ în relaţii.

Contabilitatea terţilor asigurǎ evidenţa datoriilor şi creanţelor societǎţii în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurǎrile sociale, bugetul statului, entitǎţile afiliate, asociaţii sau acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi .

Potrivit reglementărilor legale , contabilitatea furnizorilor şi a datoriilor se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană juridică în parte. Astfel în contabilitatea analitică funizorii se grupează în interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată.

Pe parcursul realizării obiectivelor se urmăreşte permanent respectarea principiului necompensării. Aşa cum nu este admisă compensarea posturilor de cheltuieli cu cele de venituri, nu este admisă nici compensarea între creanţe şi datorii, ele apar distinct în conturile societăţii, în acest fel respectându-se cerinţa de imagine fidelă a întreprinderii.