Contabilitatea și Gestiunea Stocurilor

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă este elaborată având la bază prevederile Legii Contabilităţii, a Regulamentului pentru aplicarea Legii Contabilităţii, precum şi a legislaţiei în vigoare atât pe plan naţional cât şi internaţional, cu referire la Standardele Internaţionale de Contabilitate. La bază stă o intensa documentare atât la nivel teoretic, cât mai ales practic, la societatea comercială cu activitate preponderent de producţie.

Prin tema abordată am vrut să evidenţiez importanţa gestionării eficiente a stocurilor si contribuţia acestora la realizarea cifrei de afaceri a unităţii şi la valorificarea capitalului.

Problema stocurilor, atât ca activitate, cât şi ca fenomen economic reprezintă tema de permanenţe reflectări, analize şi răspunsuri la multe din întrebările cărora, fie literatura de specialitate, fie practica direct productivă, le-au dat de fiecare dată soluţii mai mult sau mai puţin eficiente, cert însă este faptul că mai toţi agenţii economici încă se mai confruntă cu aspecte de genul: mărfuri în stoc fără mişcare, cu mişcare lentă sau alte stări de manifestare care nu pot genera efecte de prejudiciere a firmei de importanţe valori materiale şi financiare.

Studiul efectuat urmăreşte îmbinarea cunoştinţelor practice cu cele teoretice, ţinând cont de ultimele norme legislative în domeniu, astfel încât să permită o înţelegere pragmatică a contabilităţii stocurilor. În acest sens, demersul metodologic utilizat urmăreşte, prin rânduirea capitolelor într-o structură internă logică ce conferă soliditate lucrării, facilitarea lecturii şi înţelegerii lucrării de faţă prin intermediul exemplificărilor utilizate pe tot parcursul acesteia.

CAPITOLUL – I –

RECUNOAŞTEREA ŞI EVALUAREA STOCURILOR

1.1 Delimitări şi structuri privind stocurile

Ca active, stocurile trebuie delimitate îndeosebi de cele care îmbracă forma materială. În acest sens se au în vedere criterii care vizează natura activelor şi rolul lor în activitatea de exploatare. Potrivit acestor criterii, stocurile sunt bunuri şi servicii care, în mod normal se transformă în lichidităţi în decursul unui an, având din acest punct de vedere trăsăturile activelor circulante.

Conform ,,Noilor Reglementări Contabile – Conforme cu Directivele Europene” stocurile sunt definite ca fiind active circulante :

• deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

• în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii;

• sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

Datorită diversităţii stocurilor deţinute de o întreprindere s-au adoptat diferite criterii de grupare a acestora, cum ar fi : după natura lor; după forma pe care o îmbracă (materială sau nematerială); după destinaţia acestora (pentru producţie sau pentru vânzare); după sursa de provenienţă (cumpărate sau fabricate); după faza ciclului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere); după apartenenţa la proprietate (stocuri proprii sau stocuri ce aparţin terţilor); după locul de creare a gestiunilor (depozitele întreprinderii sau aflate la terţi).

După natura lor sunt delimitate patru categorii de stocuri:

• mărfurile cumpărate şi revândute fără nici o transformare;

• materiale şi furnituri, care intră în producţia de bunuri fabricate;

• produsele finite, obiecte fabricate de întreprindere;

• lucrările în curs de execuţie, produse sau servicii care au atins un stadiu intermediar de fabricaţie.

În funcţie de provenienţa lor, stocurile se clasifică astfel:

• unele stocuri sunt provenite din producţia proprie, internă, categorie din care pot face parte produsele, animalele, mărfurile, materiale de natura obiectelor de inventar, etc.

• altă categorie de stocuri au provenienţa în producţia externă: mărfuri, animale, produse, etc.

În funcţie de apartenenţa la patrimoniu (la proprietate), stocurile pot fi:

• stocuri care se află în proprietatea întreprinderii, regăsindu-se în depozitele sau spaţiile proprii acesteia (depozite, magazii, magazine, hale de producţie) sau aflate la terţi (materii prime, materiale ori produse aflate la terţi), mărfuri luate în custodie sau în regim de consignaţie de către terţi, etc.

• stocuri care se află în gestiunea întreprinderii dar care nu se află în proprietatea acesteia: adică stocuri aduse spre a fi prelucrate sau luate în custodie, stocuri ce sunt înregistrate distinct în contabilitatea firmei cu ajutorul conturilor din clasa a 8-a, conturi în afara bilanţului