Contabilitatea taxei pe valoare adăugată la SC Arni Electric SRL

Cuvânt înainte

Denumirea de contabilitate îşi are originea în latinescul „computare” (a număra). În acest sens,economiştii francezi E. Léautey si Ad. Guilbault arată că în acest termen se află originea verbului :compter” care este radicalul cuvântului „comptable”, iar aceasta din urmă stă la baza celui de contabilitate¹.

În legătură cu folosirea contabilităţii ca activitate practică, există mărturii scrise cu o vechime de peste 5.000 de ani. Astfel, în Caldeea au fost descoperite peste 30.000 de tăbliţe de lut ars ce cuprindeau însemnări contabile.

În Egiptul Antic, contabilitatea era atât de însemnată încât se invăţa în toate şcolile. În acest sens, egiptologul Champolion arată că toţi funcţionarii statului făceau parte din corporaţia contabililor,iar contabili regali aveau în seama lor întreaga administraţie.

Aşa cum arată oratorul grec Eschine „un om poate primi coroana numai după ce a dat socoteală de adminitraţia încredinţată”.

Mărturii arheologice foarte îndepărtate ne arată că popoarele antice au folosit anumite tehnici contabile în vederea evidenţierii existenţei şi mişcării bunurilor în cadrul societăţii.

Astfel, studiind codul regelui caldeean Hammurabi (1792-1750 î.Chr.) se poate observa că asiro-caldeenii foloseau documente justificative, calculau dobânzi la banii daţi cu împrumut etc. Cercetările arheologice au descoperit, printre ruinele marilor temple orientale, însemnări contabile care foloseau scrierea cuneiformă pe tabliţe de lut ars.

Evoluţia contabilităţii este strâns legată de evoluţia economică,aceasta fiind chemată să reţină şi să ordoneze, după anumite criterii, datele şi informaţiile referitoare la gestiunea averii personale sau publice.

De la Începuturile sale şi până în Epoca Renaşterii, contabilitatea a folosit ca tehnică de lucru „contul” şi „partida simplă” în vederea evidenţierii existenţei şi mişcării bunurilor şi banilor. În aceste condiţii, contabilii contribuiau în mod semnificativ la consolidarea averii nobililor şi de aceea munca lor era considerată o îndeletnicire superioară. Importanţa deosebită a acestei meserii a impus înfiinţarea, în secolul al XVI-lea, la Veneţia a unui colegiu al contabililor.

Creşterea volumului activităţii economice şi financiare a impus apariţia,la sfârşitul secolului al XV –lea a contabilităţii în partidă dublă. Cercetăriile ne arată că Italia este patria contabilităţii în partidă dublă, iar Veneţia este leagănul acestui sistem.

Prima definiţie dată contabilităţii aparţine italianului Luca Paciolo, în lucrarea „Summa del Aritmetica Geometrica Proportioni et Proportionalita” , Veneţia, 1494, ”ansamblul averii comerciantului şi a afacerilor mari şi mărunte în ordinea în care au avut loc”.

Această lucrare enciclopedică sintetizează cunoştinţe de aritmetică, algebră, geometrie, matematici comerciale şi financiare, contabilitate şi uzanţe comerciale, culese din regiuni şi ţări diferite.

În concepţia lui Paciolo, partida dublă este definită şi explicată prin prisma ecuaţiei de schimb dintre avere şi capital.

„Fiecare mişcare sau tranzacţie intervenită în masa averii şi, implicit, a capitalului este reprezentată ca un raport între primire şi dare, respectiv între debitor, cel care primeşte, şi creditor, cel care avansează”². Această judecată, care se ridică la rangul de principiu fundamental al contabilităţii, este valabilă şi astăzi, stând la baza contabilităţii ca teorie ştiinţifică.

În ţara noastră, prima lucrare de contabilitate a fost tipărită la Braşov în anul 1837, cu titlul „Pravila comercială”,fiind o traducere din limba germană aparţinând lui Emanoil Nichifor, iar în anul 1861, în timpul domniei lui Cuza, contabilitatea a fost introdusă prin lege. În anul 1913, s-au pus bazele învăţământului superior economic prin înfiinţarea la Bucureşti a Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, iar în anul 1920 s-a înfiinţat o instituţie similară la Cluj.

Aprecieri elogioase cu privire la rolul deosebit de important al contabilităţii în viaţa economică a societăţii au făcut nu numai specialişti în acest domeniu, ci şi oameni de diferite preocupări care au reuşit s-o înţeleagă. Astfel, Sombart Weiner remarcă rolul deosebit al contabilităţii, întrucăt cu spijinul acesteia se desăvârşesc normele de conducere a unei întreprinderi deoarece „ordinea şi claritatea în afaceri măresc gustul de a economisi,de a câştiga. Ea (contabilitatea) s-a născut din aceeaşi gândire ca sistemele lui Galileu sau Newton, ca teoriile fizicii şi chimiei moderne prin ea sistemul economic capitalist şi-a putut realiza ideea de câştig şi de economicitate sau raţionalism economic”.