Contestația în Anulare

Capitolul I.

Acţiunea civilă

1.1 Noţiuni despre acţiunea civilă

Persoanele au posibilitatea recunoscută de legea civilă , de a putea, in limitele dreptului şi moralei să aibă o anumită conduită, şi să pretindă o conduită de la alte persoane şi să ceară concursul forţei coercitive a statului in caz de nevoie , dacă le este încălcat un drept subiectiv . Practic mijlocul de încetare a încălcării şi de restabilire a dreptului încălcat precum şi de reparare a prejudiciului suportat este acţiunea civilă . Acest mijloc se realizează prin declanşarea procesului civil.

Mijlocul practic prin care este valorificat dreptul la acţiune este acţiunea. Dreptul la acţiune cuprinde, printre altele dreptul de a sesiza instanţa , de a cere probe, de a obţine condamnarea pârâtului , de a exercita căi de atac , de a cere şi obţine executarea silită a hotărârilor judecătoreşti.

Dreptul subiectiv civil (in conţinutul căruia intră numai dreptul la acţiune , nu şi acţiunea) nu se identifică cu acţiunea, după cum acţiunea şi dreptul la acţiune nu sunt noţiuni similare. Legătura dintre dreptul subiectiv civil şi acţiune este dreptul la acţiune .

Pentru pornirea unui proces civil , deci pentru valorificarea dreptului la acţiune persoana in cauză trebuie să ştie următoarele:

- dacă, potrivit legii, ea şi persoana pe care o cheamă in judecată pot fi părţi in proces;

- dacă deţine probe cu care să-şi dovedească pretenţiile sale sau este necesar să apeleze la măsuri de asigurare a acestora;

- dacă şi-a executat obligaţiile prevăzute pentru pornirea procesului: de exemplu , plata taxelor judiciare (prevăzută de Legea 146/1997);

- dacă instanţa căreia doreşte să se adreseze este sau nu competentă, sub aspect material şi teritorial. Competenţa instanţelor judecătoreşti este stabilită de Codul de procedură civilă şi de legi speciale.

Dacă răspunsurile la cele de mai sus sunt potrivit legii ,persoana interesată poate uza de acţiune şi declanşa procesul civil.

Acţiunea civilă poate fi definită ca ansamblul mijloacelor procesuale prin care se poate realiza protecţia judiciară a drepturilor subiective şi a situaţiilor juridice ocrotite de lege.

Definiţii ale acţiunii civile au fost date şi de alţi autori precum I. Stoenescu, S.Zilberstein, I. Deleanu, I. Leş.

Multă lume identifică acţiunea civilă cu cererea de chemare in judecată. Intitulează cererea de chemare in judecată ca acţiune civilă. „Din păcate şi instanţele judecătoreşti persistă in această confuzie (voit sau nevoit ) şi, în dispozitivul hotărârilor în loc să admită, să admită in parte, ori să respingă cererea , admit in parte ori resping acţiunea , după cum a solicitat reclamantul.

Confuzia este creată nu numai de practicieni (magistraţi, avocaţi,consilieri juridici) ci şi de lege, Codul de procedură civilă care uneori foloseşte, noţiunea de acţiune, in sensul de cerere de chemare in judecată (ex.: art. 10, 45, 405, 591 şi altele).

Fac precizarea că, după cum rezultă şi din cele mai sus expuse, cererea de chemare in judecată este doar unul dintre elementele acţiunii civile, formă de manifestare a acţiunii”.

Orice acţiune civilă presupune existenţa a trei elemente: părţi, obiect şi cauză.

Părţile sunt titularul dreptului subiectiv încălcat sau contestat şi persoana despre care se pretinde că a împiedicat exercitarea dreptului ori care l-a contestat.

Din definiţia acţiunii civile rezultă că obiectul acesteia este protecţia unui drept sau a unor interese pentru realizarea cărora calea justiţiei este obligatorie.4

Cauza acţiunii civile este scopul urmărit de persoana care uzează la acţiune şi care fie pretinde, fie se apără cu privire la dreptul său.

1.2.Condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile

Pentru pornirea acţiunii civile şi pentru dobândirea calităţii de parte in procesul civil este necesar a fi îndeplinite următoarele condiţii:

- persoana care porneşte acţiunea şi care doreşte să dobândească calitatea de parte in procesul civil trebuie să dovedească că este titularul unui drept subiectiv încălcat ori contestat sau că urmăreşte ocrotirea unui interes legal;

- persoana are interes , să acţioneze in justiţie ;

- persoana are calitate procesuală;

- persoana are capacitate de a sta în judecată.

2.1.Afirmarea unui drept

Obiectul acţiunii civile îl reprezintă protecţia unui drept subiectiv , civil ori a unei situaţii juridice ocrotite de lege. Existenţa obiectului este şi condiţie de exercitare a acţiunii civile, care este impusă de art.109 al.1 din Codul de procedură civilă. Potrivit acestuia, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente.