Contractul de Achiziții Publice de Lucrări

Introducere

În literatura de specialitate franceză, se arată că a administra înseamnă a emite acte juridice care stabilesc drepturile şi obligaţiile persoanelor publice şi ale particularilor şi a îndeplini totalitatea operaţiilor materiale şi intelectuale pe care le cere satisfacerea intereselor generale.

Potrivit unei opinii, activitatea administraţiei se realizează în principal prin decizii, termen care desemnează actele administrative, şi prin operaţiuni. Se mai arată ca actul unilateral, sub forma deciziei executorii, constituie principalul mod de acţiune a administraţiei. Cu toate acestea, procedeul contractual este utilizat frecvent, fie că administraţia încheie contracte obişnuite, fie recurge la regimul juridic specific contractelor administrative.

În doctrina noastră de specialitate s-a susţinut părerea potrivit căreia în activitatea organelor administraţiei de stat intervin acte juridice, acte cu caracter exclusiv politic, fapte materiale juridice şi operaţiuni materiale tehnice, teză care îşi păstrează valabilitatea şi în prezent.

Actele juridice, actele politice, faptele materiale juridice şi operaţiunile materiale tehnice sunt denumite, generic, mai ales în lucrările de ştiinţa administraţiei, şi fapt administrativ , denumire corespunzătoare în măsura în care cuprinde toate manifestările juridice şi nejuridice prin care administraţia publică înfăptuieşte activitatea de conducere, de organizare a aplicării şi de aplicare în concret a legilor.

Majoritatea actelor juridice care intervin în activitatea autorităţilor publice o formează actele administrative.

a) Actele administrative sunt manifestări de voinţă unilaterale, făcute în scopul de a produce efecte juridice, a căror realizare este garantată de puterea publică cu care sunt înzestrate autorităţile administraţiei publice. Caracterul unilateral al actelor administrative le deosebeşte atât de contractele administrative, cât şi de contractele civile încheiate de autorităţile administraţiei publice.

Referitor la mijloacele juridice de acţiune ale administraţiei europene, se consideră că ele sunt actele administrative unilaterale şi contractele publice. Se mai arată că, deşi la nivelul Uniunii Europene nu există încă o reglementare de ansamblu a actelor administrative unilaterale, procedura de elaborare a actelor administrative, regulile despre formarea şi exprimarea voinţei instituţiilor comunitare sunt stabilite prin tratate şi prin interpretări ale Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

b) Contractele administrative se încheie de către autorităţile administraţiei publice, şi de regulă, un particular, în vederea realizării unui interes general sau pentru buna funcţionare a serviciilor publice.

Actele administrative şi contractele administrative sunt supuse unui regim juridic special, numit regim administrativ, care este un regim de putere.

Legislaţia comunitară consideră că sunt contracte publice, contractul de concesiune şi contractele ce au ca obiect achiziţiile publice, în cadrul acestora din urmă făcându-se distincţie între contractele publice de furnizare de mărfuri, cele de furnizare de servicii şi cele de lucrări.

c) Contractele civile se încheie de autorităţile administraţiei publice în calitatea lor de persoană juridică (de drept civil) şi se realizează, în principal, în regim de drept civil (de drept comun).

Dintre aceste acte juridice, dreptul administrativ se ocupă numai de actele administrative şi de contractele administrative.

1. Consideraţii generale privitoare la noţiunea de contract administrativ

Primele teze în materia contractelor administrative se regăsesc în dreptul francez

, în considerarea jurisprudenţei Consiliului de Stat, înfiinţat iniţial ca organ administrativ cu funcţii consultative pe lângă guvern, apoi din 1872 şi cu funcţii jurisdicţionale a litigiilor. Profesorul Gaston Jèze a iniţiat prima analiză a deciziilor acestei veritabile jurisdicţii administrative, care o reprezintă tribunalul administrativ, în soluţionarea litigiilor dintre stat şi particulari.

Cunoscutul autor francez înţelege prin „teoria contractelor administrative”, „contractele încheiate de administraţie pentru a asigura funcţionarea unui serviciu public şi care este supus, din punct de vedere al regulilor particulare, altor reguli decât cele care

guvernează raporturile dintre particulari”.

Prin prisma opiniei celui care a fundamentat teoria contractelor, Gaston Jèze1, doctrina franceză aprecia ca fiind contracte având această natură:

- contractul de furnituri, care constă în furnizarea sau confecţionarea de obiecte materiale imobiliare;

- contractul de lucrări publice, care avea ca obiect efectuarea unei lucrări imobiliare

publice;

- contractul administrativ de transport, care avea ca obiect transporturi pentru stat;

- contractul de concesiune a unui serviciu public, care avea ca obiect exploatarea

unui serviciu public.

După cum am sesizat anterior, noţiunea de contract administrativ s-a fundamentat

pe practica Consiliului de Stat a cărui jurisprudenţă constituie şi în prezent un izvor de drept administrativ. Practica Consiliului a făcut obiectul de studiu al doctrinei franceze, în a cărei jurisprudenţă se identificau contractele administrative prin prisma a două criterii:

a) prezenţa clauzelor exorbitante (se referă la clauzele derogatorii de la dreptul comun). Clauzele exorbitante se regăsesc în situaţiile în care contractul nu vizează satisfacerea unui serviciu public, fapt pentru care în cuprinsul acestuia se inserează o astfel de clauză, derogatorie de la dreptul comun. Poate exista şi situaţia contrară, în care, deşi obiectul contractului vizează un serviciu de utilitate publică, contractul nu poate fi considerat administrativ decât dacă părţile îşi manifestă expres voinţa printr-o clauză exorbitantă (derogatorie) de a nu se supune, respectiv de a se înlătura prevederilor dreptului comun.