Contribuția Sfântului Dionisie Exiguul la dezvoltarea culturii și civilizației creștine din primele șase secole

Cuprins licență Cum descarc?

INTRODUCERE
Capitolul I – PERSONALITATEA PATRISTICĂ A CUVIOSULUI DIONISIE EXIGUUL
a) Repere bio-bibliografice
b) Model de erudiție și trăire spirituală
c) Preocupări teologice, spirituale şi culturale 
Capitolul II – CONTRIBUȚIA LUI DIONISIE CEL SMERIT LA DEZVOLTAREA LITERATURII PATRISTICE 
a) Traducerea în limba latină a unor scrieri patristice răsăritene, însoţite de prefeţe personal
b) Scrieri aghiografice. Biografii
c) Scrieri de Drept canonic 
d) Scrieri de comput pascal şi de cronologie creştină
Capitolul III – CRONOLOGIA ÎN CONCEPȚIA SFÂNTULUI DIONISIE ȘI FUNDAMENTAREA EI TEOLOGICĂ
a) Elemente de calcul calendaristic şi pascal
b) Ciclul pascal dionisian
c) Generalizarea întrebuinţării erei creştine
d) Importanţa erei creştine dionisiene 
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Extras din licență Cum descarc?

INTRODUCERE
Sciția Minor (Dobrogea de astăzi) şi regiunile dunărene au primit Evanghelia destul de devreme, faptul că pe la jumătatea secolului al IV-lea creştinismul era bine organizat în Sciția Minor, arată că el apăruse acolo mai devreme, probabil în jurul anului 300 d.Hr. sau mai devreme. Ceea ce atestă începuturile creştinismului pe teritoriul Sciției Minor sunt numeroasele inscripţii funerare creştine. O inscripţie funerară din jurul oraşului Tomis (Constanţa de astăzi), pare a aşeza începuturile creştinismului din Dobrogea în a doua jumătate a secolului al III-lea. Inscripţiile creştine din această provincie se întind, cronologic, de la sfârşitul secolului al III-lea până la sfârşitul secolului al VI-lea. Marea persecuţie a lui Diocliţian din 303-304 a făcut martiri creştini, ceea ce presupune prezenţa unor Biserici organizate mai devreme în aceste regiuni. 
Creştinismul în Sciția Minor este atestat pentru secolul IV prin numeroase morminte, mai ales în, sau aproape de marile centre ale acestei provincii. Începând din secolul al IV-lea, dar mai ales din secolul al V-lea, se găsesc basilici uneori impozante în marile centre ca: Tropaeum Traiani, Tomis, Callatis, Histria. 
Însă dovada cea mai importantă a unei activităţi creştine în Sciția Minor sunt personalităţile bisericeşti marcante din această regiune care au pus în relief ţinuta şi rolul creştinismului din epoca lor prin poziţia, activitatea şi relaţiile pe care le-au avut. E vorba de un număr de episcopi şi de monahi care s-au făcut apreciaţi în ţara lor şi în alte părţi în sânul Bisericii. 
Tomis, singura episcopie a Sciției Minor care se bucura de oarecare autocefalie, numără printre episcopii ei pe: Evanghelius sub Diocliţian, Titu sub Licinius, Bretanion sau Vetranio sub Valens, Gerontius sub Teodosie I, Teotim I sub Teodosie I şi Arcadius, Timotei sub Teodosie II, Ioan sub Teodosie II, Alexandru sub Marcian, Teotim II sub Leon, Paternu sub Anastasie I şi Valentinian sub Iustinian. 
Printre monahi sunt adevărate personalităţi care au însemnat mai mult decât simple nume înregistrate de istorie. Un nume de rezonanţă este Ioan Casian a cărui origine este prezentată de către cel mai vechi biograf al său Ghenadie de Marsilia, ca fiind de origine scită.
Un alt nume de rezonanță, al doilea mare teolog, cunoscut traducător de scrieri patristice și călugăr plin de dragostea lui Hristos, pe care ni l-a dat Dacia Pontică, după Sfântul Ioan Casian, a fost Cuviosul Dionisie cel Mic, adică „Smeritul”, iar în limba latină „Exiguul”, o mare personalitate a creştinismului românesc, care a marcat cultura universală prin propunerea numărării anilor începând cu Hristos, Mântuitorul lumii. 
Voi încerca pe cât cu putință, cu ajutorul lui Dumnezeu, să prezint în paginile ce urmează, elemente din viața acestui mare sfânt al Ortodoxiei Universale, în general, și al Ortodoxiei românești, în special. O personalitate marcantă asupra întregii lumi, unul dintre cei mai importanţi oameni care au influenţat în mod deosebit viaţa creştină din Apus, care a revoluționat, mai mult sau mai puțin, sistemul de calcul al anilor. Voi prezenta, în cele ce urmează, o mare parte din activitatea sa ca slujitor al Sfântului Altar, ca păstor al oilor cele cuvântătoare, dar și ca om de știință, ca astronom, școlit în cele mai de seamă școli ale acelei vremi.

Fisiere în arhivă (1):

 Contributia Sfantului Dionisie Exiguul la dezvoltarea culturii si civilizatiei crestine din primele sase secole.docx

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, E.I.B.M.B.O.R, București, 1982;
2. Anania, Valeriu, Dionisie cel Mic, în „M. I.”, anul XV, București, 1981, nr. 2;
3. Arhiereu Calistrat Bîrlădeanu, Arhiereu Calistrat, Sfântul Pahomie, începătorul vieții chinoviale, în „B.O.R.”, XXIII, București, 1899, nr. 5;
4. Bazdechi, Ștefan, Ultimii ani ai lui Ovidiu, în volumul „Gânduri și chipuri din lumea antică”, Cluj-Napoca, 1980;
5. Băbuș, Pr. Dr. Emanoil, Bizanțul, istorie și spiritualitate, Ed. Sophia, București, 1992;
6. Braniște, Prof. Ene, De ce atât de mare distanțăăntre Paștile catolicilor și cele ale ortodocșilor în anul 1975, în „G. B.”, anul XXXIV, 1975, nr. 3-4;
7. Cassiodorus Flavius Magnus Aurelius Senator, Scrieri. Istoria bisericească tipărită, traducere de Liana și Anca Manolache, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Ștefan C. Alexe, E.I.B.M.B.O.R., București, 1998;
8. Chițescu, Prof. N., Formula «o singură fire întrupată a logosului lui Dumnezeu», în „O.”, anul XVII, București, 1965, nr. 3;
9. Coman, Pr. Prof. I. G., „Sciții”Ioan Cassian și Dionisie cel Mic și legăturile lor cu lumea mediterană, în „S. T.”, anul XXVII, București, 1975, nr. 3-4;
10. Idem, Contribuţia scriitorilor patristici din Scythia Minor-Dobrogea- la patrimoniul ecumenismului creştin, în secolele al IV-lea, al VI-lea, în „Ortodoxia”, anul XX, nr. 1, ianuarie-februarie 1968;
11. Idem, Literatura patristică de la Dunărea de Jos din sec. IV-VI ca geneză a literaturii și culturii daco-romane și române - Ioan Cassian și Dionisie Exiguul, în „B. O. R.”, anul XLIX, București, 1981, nr. 7-8;
12. Idem, Scriitori bisericești din epoca străromână, București, 1979;
13. Idem, Scriitori teologi în Scythia Minor, în volumul „De la Dunăre la Mare”, ed. A II-a, Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos , Galați, 1979;
14. Idem, Scriitorii bisericești din epoca Străromână, E.I.B.M.B.O.R., București, 1979;
15. Idem, Teologi și Teologie în Scythia Minor în secolele IV-VI, în „B. O. R.”, XCVI, București, 1978, nr. 7-8;
16. Coșbuc, George, Comentariu la Divina comedie I.Tavola Tonda, București, 1963;
17. Daniel, Preafericitul Părinte, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Cuvântul adresat participanţilor prezenţi la proclamarea locală a canonizării Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul, Constanţa, 2 noiembrie 2008;
18. Diaconescu, Mihai, Istoria literaturii daco-romane, Ed. Alcor Edimpex, București, 1999;
19. Dionisie Exiguul, Epistola a II-a (Alte precizări pentru stabilirea datei Paștelui, ani comuni și embolici), trad. de Prof. D. Popescu după textul colecției J. P. Migne, Patrologie latinae, tomus LXVII, Paris, 1865, col. 19-23;
20. Idem, Epistola I (Pascalia adevărată, Regulile îndreptării și ale fixări începutului ei), trad. de Prof. D. Popescu după textul colecției J. P. Migne, Patrologie latinae, tomus LXVII, Paris, 1865, col. 19-23;
...