Contribuții la cunoașterea factorilor biotici care intervin în procesele de degradare a patrimoniului cultural

Cuprins licență

INTRODUCERE 5
I. FUNDAMENTAREA STIINTIFICA A PASTRARII PATRIMONIULUI CULTURAL. BIOLOGIA IN SPRIJINUL CONSERVARII PATRIMONIULUI CULTURAL 7
1.1. Conservare-restaurare: stiinta si arta simultan 8
1.2. Conceptul de interdisciplinaritate in conservare-restaurare 10
II. BIOLOGIA MEDIULUI DE CONSERVARE 13
2.1. Valentele ecologice ale mediului de conservare 13
2.2. Grupele de vietuitoare care traiesc in mediul de conservare a 15
obiectelor de patrimoniu cultural 15
2.2.1. Bacteriile 15
2.2.2. Ciupercile (Fungi) 18
2.2.3. Alegele verzi (Chlorophyta) 29
2.2.4. Lichenii 30
2.2.5. Muschii (Bryophyta) 32
2.2.6. Insectele 33
III. METODE DE CERCETARE A ORGANISMELOR CARE PARTICIPA LA PROCESELE DE DEGRADARE ALE OBIECTELOR DE PATRIMONIU 42
3.1 Analize etiologice 42
3.1.1 Analize microbiologice 43
3.1.2. Analiza viabilitatii probelor de vegetatie murala 47
3.1.3 Analize entomologice 47
3.2. Analiza rezistentei materialelor la biodeteriorare 48
3.2.1. Studiu experimental al biodeteriorarii provocate de microorganisme 50
3.2.2. Studiul experimental al biodeteriorarii provocate de insecte 52
IV. REZULTATE OBTINUTE 53
4.1. Factori abiotici si biotici care contribuie la biodeterioarea probelor analizate 53
4.2 Analiza unor probe de patrimoniu cultural 61
CONCLUZII SI RECOMANDARI 67
ANEXE 72
BIBLIOGRAFIE 75

Extras din licență

Aceasta lucrare reprezinta lucrarea de licenta pe care am realizat-o in vederea punerii in prim-plan a unor probleme legate de conservarea bunurilor de patrimoniu.
Aceasta lucrare se adreseaza tuturor celor care sunt angrenati in acest domeniu, studenti, masteranzi si chiar conservatori din muzee.
Datorita faptului ca activitatea de conservare-restaurare are la baza conceptul de interdisciplinaritate, referindu-ma la biologie in special, pot spune ca aceasta stiinta are un rol deosebit de important deoarece aceasta se ocupa cu studiul mediului de dezvoltare a agentilor deteriogeni de origine biologica, fie ei vegetali sau animali. In acelasi timp biologia ajuta la identificarea substantelor din care sunt constituite operele de arta. Acest subiect este dezbatut in primul capitol al acestei lucrari, unde se analizeaza si fundamentarea stiintifica a pastrarii patrimoniului cultural.
Sunt bine cunoscute efectele nefaste ale agentilor biodeteriogeni asupra bunurilor de patrimoniu iar pentru combaterea si prevenirea altor atacuri de acest tip, este imperios necesar cunoasterea stiintifica a fiecarei specii de biodeteriogeni. 
Pentru asigurarea conditiilor optime de conservare a bunurilor culturale este necesara cunoasterea valentelor ecologice, a mediului de depozitare si de expunere a obiectelor de patrimoniu. In acest sens, in aceasta lucrare se face detaliere a particularitatilor mediului de conservare a acestora. 
In acest volum dezbat atacul unor specii biodeterioratoare din regnurile Monera, Fungi, Plantae si Animalia. Acesti agenti de biotereriorare a operei de arta sunt analizati din punct de vedere morfologic si al relatiilor cu mediul.
In al treilea capitol al acestei lucrari, sunt puse in prim-plan metode de cercetare si identificare a organismelor care participa la procesele de degradare ale obiectelor de patrimoniu. Si anume analize etiologice care se refera la cauzele proceselor de degradare a materialelor din care sunt compuse bunurile de patrimoniu, analize microbiologice, unde se analizeaza fenomenologia degradarilor provocate de bacterii si ciuperci si analize entomologice care au ca obiect de studiu degradarile provocate de insecte.
In afara de studiul teoretic al metodelor de cercetare privind agentii biodeteriogeni si a speciilor din care acestia fac parte, aceasta lucrare are si o parte practica in care se prezinta analiza unor probe de patrimoniu cultural afectate de atac fungic si xilofag precum si a interpretarii rezultatelor obtinute. 
CAPITOLUL I
FUNDAMENTAREA STIINTIFICA A PASTRARII PATRIMONIULUI CULTURAL. BIOLOGIA IN SPRIJINUL CONSERVARII PATRIMONIULUI CULTURAL
Inainte de abordarea fundamentelor pe care se bazeaza restaurarea stiintifica, si de a analiza principiile care stau la baza restaurarii ca stiinta si arta, se va proceda la consolidarea unor cunostinte despre notiunea de patrimoniu cultural, si de cand a inceput sa fie cu adevarat inradacinat in constiinta oamenilor.
Din etimologia cuvantului monument care provine de la (moneo. - Ere,) aflam ca acesta inseamna a instiinta, a reaminti, deci se adreseaza memoriei.
Se considera monument orice artefact construit de o comunitate de indivizi, acesta actionand specific asupra memoriei, mobilizand-o cu ajutorul afectivitatii, astfel incat sa reaminteasca un trecut facut sa vibreze in maniera prezentului. Notiunea de monument este intr-o evolutie continua, performanta tehnica a prezentului si versiunea moderna a colosalului aratandu-i-se emotiei implicate initial. Cu toate astea, functia memoriala a bunurilor culturale s-a estompat datorita raspandirii memoriei artificiale, si aici se face referire la grafica si la fotografie. 
In ultima instanta, notiunea de patrimoniu cultural, se refera la totalitatea bunurilor culturale, fiind rezultatul unor sinteze in timp si spatiu, o imagine concreta, plastic intocmita, a civilizatiei fiecarui popor. El nu se refera numai la bunuri mobile, ci si la bunuri imobile, situri arheologice, ori obiective cu valoare stiintifica, arhitecturala, fie ele religioase sau laice.
Patrimoniul cultural are o semnificatie culturala, care se refera la valoarea estetica a bunului de patrimoniu, valoarea istorica, sau sociala a monumentelor pentru generatiile trecute, prezente sau viitoare. 
Cultul patrimoniului exista inca din antichitate, cand grecii construiau pinacoteci unde adaposteau operele de valoare, picturi aduse ca daruri unei zeite, sculpturi.

Fisiere în arhivă (1):

 Contributii la cunoasterea factorilor biotici care intervin in procesele de degradare a patrimoniului cultural.doc

Imagini din acest licență

Bibliografie

1. Alexiu V., 2013. Lemnul. Structura, proprietati, degradari, probleme de conservare-restaurare- note de curs. Facultatea de Teologie Ortodoxa. Pitesti;
2. Baciu I., & Co., 1998. Produse de protectie a lemnului. Determinarea eficacitatii curative impotriva larvelor de Anobium Punctatum (De geer), (metoda de laborator). Institutul Roman de standardizare. Bucuresti;
3. Bontea V., 1985-1986. Ciuperci parazite si saprofite din Romania. Vol. I si II. Ed. Acad. Rom. Bucuresti;
4. Brandi C., 1996. Teoria restaurarii. Ed. Meridiane, Bucuresti;
5. Bucsa C., Darvas D., 1978. Coleoptere xilofage din obiectivele in aer liber si metode de combatre a lor. Rev. Muzeelor si Monumentelor 7;
6. Ciurchea M., 2004. Determinatorul lichenilor din Romania. Ed. Bit. Iasi;
7. Constantinescu O., 1974. Metode si tehnici in micologie. Ed. Ceres. Bucuresti;
8. Darida I., 2013.Metodologia Conservarii si Restaurarii Operelor de Arta- Note de curs. Facultatea de Teologie Ortodoxa. Pitesti;
9. Eliade E., 1968.Macromicete parasite daunatoare.Centrul de multiplicare al Univ. Bucuresti;
10. Hodisan I., Pop I., 1976. Botanica sistematica. Ed. Didactica si pedagogica. Bucuresti;
11. Ionescu M.A., Lacatusu M., 1971. Entomologie, Ordinul Coleoptera, Ed. Didactica si Pedagogica. Bucuresti;
12. Ionescu V., Apetrei M., 1987. Indrumator practic pentru cunoasterea insectelor. Colectare -  Preparare - Conservare. Complexul Muzeal Judetean Neamt. Muzeul de Stiitele Naturii. Piatra Neamt;Mustata M., 1997.Biologie vegetala. Ed. Corson. Iasi;
13. Ionica A., Ciobanu I. R., 1977. Compendiu de botanica. Ed. Medicala. Bucuresti;
14. Iuga G., 1979. Combaterea biodegradarii in sistemul muzeal. Ziridava XI. Muzeul Judetean Arad;